ALIANTA PENTRU SALVAREA ROMANIEI
Mai 27, 2010

Romania se confrunta in perioada actuala cu o criza tripla: o criza economico-sociala, una politica si una morala. De aceea, rezolvarea ei presupune solutii pe toate cele trei paliere. Degeaba ne chinuim sa gasim solutii miraculoase pentru criza economica, daca moral si politic suntem la pamant. O strategie economica eficienta nu poate fi sustinuta de o clasa politica aflata intr-un permanent conflict. Atata timp cat nici unul dintre marile partide, PSD, PD-L si PNL, nu este capabil sa adune cincizeci la suta plus unu din voturile romanilor, nu vom avea linistea necesara pentru a construi ceva.

Eu unul am fost si raman adeptul ideii de separare doctrinara intre stanga si dreapta pe scena politica romaneasca. Dar nu cred ca aceasta separare poate fi vreodata mai importanta decat interesul national. Criza economico-sociala care ne-a lovit atat de puternic acum impune mutari curajoase pe scena politica. Puterea, adunata in jurul PD-L, este incapabila nu numai sa vina cu o strategie economico-sociala coerenta, dar si sa aiba un dialog absolut necesar cu partidele din Opozitie. PD-L si partidele mai mici care sustin guvernul Boc se comporta de parca ar fi singuri in Romania.   Adoptand ca lozinca “dupa noi potopul”, Puterea actuala nu le lasa romanilor nici o alternativa. De aceea, este datoria noastra, a partidelor din Opozitie, sa construim aceasta alternativa.

Este clar ca mergand pe calea pe care a apucat-o, PD-L va pierde un numar important de votanti. Dar banii pe care guvernul ii pompeaza in primariile PD-L din toata tara vor face ca scaderea sa nu fie atat de dramatica. PSD si PNL vor mai recupera cu siguranta din votantii care parasesc PD-L, dar nu suficienti. Mai ales ca oamenii se vor imparti intre cele doua partide de opozitie. Astfel ca, in urma unor noi alegeri, fie ele anticipate sau la termen, vom avea iarasi trei partide cu forte sensibil egale. Si ne vom intoarce la situatia din 2008. Ori, in starea in care este acum, Romania nu-si mai permite nici un minut de instabilitate politica.

Politicienii responsabili din PSD si PNL trebuie sa inteleaga ca este datoria lor fata de aceasta tara sa construiasca o alternativa solida la actuala Putere. Eu cred ca solutia este constituirea unei Aliante pentru Salvarea Romaniei. O alianta politica inregistrata la tribunal, care sa sustina candidati comuni la alegerile locale si parlamentare din 2012 sau la eventualele alegeri anticipate. Candidatii la posturile de primari si la posturile de presedinti ai Consiliilor Judetene vor fi candidati ai Aliantei pentru Salvarea Romaniei. Peste tot unde este posibil, PSD si PNL vor avea candidati comuni, iar in localitatile unde acest lucru nu va fi sub nici o forma posibil isi vor acorda sprijin total in turul doi. La stabilirea candidatilor comuni se va tine cont de distributia actuala, astfel incat atat PSD cat si PNL sa-si pastreze mandatele. In judetele si localitatile conduse de PD-L, candidatii Aliantei vor fi stabiliti pe baza unui algoritm simplu care sa tina cont de ponderea nationala a fiecaruia dintre partidele componente, de forta locala, de popularitate, de sondaje etc.  De acelasi algoritm se va tine cont si la intocmirea listelor cu candidati pentru consiliile locale si judetene. Tinand cont ca alegerile parlamentare sunt uninominale, candidatii Aliantei vor fi stabiliti dupa aceleasi principii ca la alegerea primarilor si presedintilor consiliilor judetene. Evident, Alianta dintre PSD si PNL va avea un candidat unic pentru postul de premier si un candidat unic pentru postul de presedinte al Romaniei. Conform intelegerii, unul dintre partide va propune candidatul la postul de premier, iar celalalt candidatul la Presedintie. Daca politicienii din cele doua partide vor da dovada de responsabilitate, curaj si vointa politica, cred ca Alianta pentru Salvarea Romaniei poate schimba usor si democratic actuala Putere. Fara sa mai faca apeluri patetice sa iasa lumea in strada.

Stiu, adversarii unei astfel de constructii imi vor da ca exemple CDR si Alianta D.A., doua aliante similare care au esuat. Ele au esuat, insa, in cu totul alte vremuri. Nici pe vremea CDR, nici pe vremea Aliantei D.A. tara nu se confrunta cu o criza atat de profunda. Si nici clasa politica nu era atat de lipsita de credibilitate cum este astazi. Daca noi, politicienii responsabili din PSD si PNL, nu intelegem sa lasam la o parte ambitiile si orgoliile personale, sa lasam pentru vremuri mai bune chestiunile legate de doctrine si sa construim rapid Alianta pentru Salvarea Romaniei, atunci meritam cu totii sa iesim din istorie.

PSD are nevoie de o viziune proprie despre reforma statului (I)
Ianuarie 22, 2010

Ultimele alegeri prezidentiale au adus in centrul dezbaterii publice ideea, corecta, a necesitatii unei reforme ample a statului.

Este o reforma pe care o impun, in egala masura, dificultatile, tot mai mari, de operare in actualul cadru constitutional, cat si presiunea publica a cetatenilor, nemultumiti de beneficiile indoielnice pe care le au de la un stat tot mai costisitor si ineficient.

Colapsul statului totalitar comunist a impus societatii romanesti o reconstructie rapida a institutiilor si o adaptare din mers la cerintele democratiei si economiei de piata.

Cele doua procese majore de integrare prin care a trecut Romania in ultimele doua decenii, cea euro-atlantica si cea europeana, au impus si ele modificari multiple si uneori contradictorii cu alte reforme anterioare.

In ultimii douazeci de ani am oscilat intre viziunea unui stat paternalist, omniprezent si hiperactiv si cea a unui stat minimal, care asista, aproape indiferent, la efortul societatii de a face fata diferitelor provocari.

Actualul stat, cu toate imperfectiunile si cu toate costurile sale, este rezultatul acestor evolutii, deseori contradictorii. Criza economica de proportii prin care trecem si ultima criza politica au aratat ca aceasta constructie statala si-a atins limitele functionale si ca reformarea ei este deja o chestiune urgenta.

Actualul mandat parlamentar trebuie sa puna in centrul sau reforma statului. O astfel de reforma nu poate fi decat rezultatul unui efort comun al clasei politice. Dificultatea care apare este generata de diferentele, uneori majore, de viziune cu privire la acest proces de reconstructie statala.

Tentatia cea mai mare este cea a unei strategii de revizuire partiala a diferitelor paliere ale statului. Vorbim de o reforma constitutionala, de o reforma a sistemului electoral, de o reforma fiscala si de mult intarziata reforma a sistemului de justitie.

Este exact strategia pe care am functionat si pana acum si care a generat mare parte din contradictiile si disfuctionalitatile prezente. In toti acesti ani de reforma permanenta, cu toate costurile presupuse de instabilitatea sistemica implicata, am procedat asemeni unui mecanic care incerca sa reconstruiasca un vehicul cu piese disparate, unele chiar foarte performante, dar care in loc sa produca o masina fiabila si economica a produs un agregat greoi, incomod, cu costuri mari de exploatare si care se misca lent si uneori necontrolabil.

Acesta este motivul pentru care avem datoria ca, inainte de a declansa procesul de modificare a edificiului statal, sa elaboram o viziune integrata privind reforma statului.

Proiectul nostru de reforma a statului trebuie sa porneasca de la viziunea social democrata cu privire la progresul societatii romanesti.

Ce fel de stat dorim sa avem? Unul puternic si angajat sau unul minimal? Un stat cu o democratie solida si un echilibru clar intre puteri, sau unul bazat pe o concentrare a deciziei si un control slab intre puteri?

Ce trebuie sa ofere statul cetatenilor? Cu ce costuri si cum raspunde statul in fata cetatenilor pentru calitatea prestatiei sale?

Raspunsul la aceste intrebari si la multe altele, conexe, poate fi dat metaforic astfel: un stat democratic trebuie sa fie asemeni unei haine bine croite, nici prea stramta, nici prea larga, ci potrivita, sa lase suficienta libertate de miscare celui ce o poarta, sa asigure protectie pe orice fel de vreme si, foarte important, o astfel de haina trebuie sa coste atat cat ne putem permite.

Partidele trebuie sa accepte, ca politica nu poate fi redusa doar la lupta pentru putere. Politicienii trebuie, in primul rand, sa tina cont de felul in care oamenii vor sa traiasca si, mai ales, de felul in care acestia nu mai vor sa traiasca. Daca uitam acest lucru degeaba obtinem puterea.

In consecinta, atunci cand proiectam viziunea noastra despre reforma statului, suntem datori sa raspundem la doua intrebari cheie: ”Ce trebuie sa faca statul pentru cetateni si cum si cat vom plati pentru aceasta?”

Raspunsul la cele doua intrebari dau, doar intr-o anumita masura, identitate viziunii noastre despre stat. Pentru a construi un raspuns social democrat, coerent si pe deplin articulat, la provocarea reformei statului, trebuie sa decidem, de asemenea, ce cade in raspunderea statului, ce se supune actiunii fortelor economiei de piata si ce ramane in sarcina societatii civile.

Daca ar fi sa dam un exemplu, putem afirma ca statul este dator sa asigure justitia, ordinea publica si siguranta cetateanului, productia si vanzarea bunurilor este problema pietei, iar exercitarea libertatii de constiinta este in spatiul de actiune al societatii civile. In realitate distinctiile sunt mult mai nuantate si viata impune numeroase intrepatrunderi intre domeniile de actiune ale fiecarei entitati. Tocmai in aceasta intrepatrundere rezida dificultatea optiunii politice: cat stat in economie, cata piata in organizarea statului, cata societate civila in decizia institutionala? De felul in care raspundem la aceste intrebari depinde identitatea doctrinara a viziunii noastre despre stat.

Poate, enunturile de mai sus sunt prea abstracte, dar ele ne ajuta sa formulam cateva concluzii:

  • reforma statului nu mai poate fi amanata;
  • raporturile dintre cetatean si stat sunt inca prea aproape de situatia din perioada comunista; statul si-a prezervat o nefireasca superioritate in raport cu cetateanul, care plateste prea mult si obtine prea putin;
  • institutiile statului trebuie sa devina mai transparente si nemijlocit supuse controlului public;
  • ar fi o greseala sa procedam la o reforma punctuala, care sa rezolve unul sau altul dintre neajunsurile actualei constitutii; constitutia trebuie privita ca un sistem si reformata in ansamblul sau;
  • fara o reabilitare a sistemului de partide si a imaginii publice a clasei politice soliditatea constructiei democratice se afla in pericol;
  • inventarea unor noi impozite nu poate salva nici economia din criza, nici nu asigura statului veniturile necesare asigurarii unor servicii publice de calitate; este nevoie de o reforma completa a sistemului de taxe si impozite;
  • economia romaneasca este dezavantajata de lipsa unei infrastructuri corespunzatoare, lipsa resurselor financiare si a unui program coerent de investitii publice submineaza dezvoltarea infrastructurii si limiteaza sansele unei cresteri economice durabile;
  • privatizarea tuturor agentilor economici profitabili si mentinerea, aproape exclusiv, in proprietatea si administrarea statului a activitatilor economice si intreprinderilor neprofitabile a fost o eroare grava de strategie; statul trebuie sa isi pastreze in proprietate si administrare sectoarele economice care sunt decisive pentru echilibrul macroeconomic si pentru asigurarea resurselor financiare necesare unor noi investitii publice; serviciile publice strategice si cele care reprezinta monopoluri naturale nu pot fi supuse nici in viitor strategiei de privatizare;
  • statul nu poate ramane un spectator pasiv la deteriorarea echilibrelor macroeconomice; reglementarea pietei in limite rezonabile, controlul respectarii normelor actiunii economice si financiare si asigurarea liberei si corectei concurente pe piata sunt sarcini inalienabile ale statului; inasprirea reglementarilor antimonopol este o cerinta esentiala pentru echilibrul si libertatea pietei precum si pentru protectia cetateanului impotriva abuzurilor economice;
  • dezechilibrele sociale nu mai pot fi ignorate; piata nu poate asigura solidaritatea si echitatea; Romania trebuie sa devina un stat social, care sa asigure oportunitati egale si dreptul la o viata decenta;
  • reechilibrarea pietei muncii, a raporturilor dintre partea activa si cea pasiva a societatii sunt esentiale pentru obtinerea unui nivel acceptabil de protectie sociala;
  • reforma statului trebuie sa insemne, in egala masura, si o reforma a sistemelor de asistenta sociala, de educatie, cercetare, cultura si sanatate; fara reformarea acestor sectoare este imposibil de echilibrat resursa bugetara a statului, dar si de asigurat o calitate corespunzatoare a activitatii din respectivele domenii; fara a se asigura resurse financiare corespunzatoare niciunul dintre aceste domenii cheie ale societatii nu poate fi reformat in mod real;
  • apropierea deciziei politice de comunitate si cetatean impun o noua viziune privind organizarea administrativ-teritoriala si descentralizarea statului;
  • criza morala, coruptia si ineficienta sistemului de justitie precum si deteriorarea standardului de securitate a cetateanului impun o atitudine activa a statului;
  • Romania are nevoie de un nou mod de a face politica.

Desigur, concluziile de mai sus nu sunt nici noi, nici exhaustive, dar ne ofera repere importante pentru asamblarea unei viziuni social democrate de reforma a statului romanesc. In esenta, este vorba de optiunea pentru un stat puternic si activ la nivelul tuturor palierelor edificiului social.

Statul roman este astazi slab, si din multe puncte de vedere minimal. Desi are putina resursa de putere, aceasta tinde sa fie excesiv polarizata la nivelul executivului.

Puterile in stat se afla mai curand in competitie si mai putin in cooperare si coordonare.

Desi este un stat care absoarbe prin taxe si impozite un volum financiar important, raportat la dimensiunea PIB-ului, este incapabil sa asigure o gestiune corecta si eficienta a resurselor.

Este grav ca cetateanul nu resimte in nici un fel efectul efortului financiar pe care il face alimentand bugetul central sau local. Romanul plateste tot mai mult si obtine tot mai putin.

Este firesc, in acest context, ca electoratul sa fie atras de solutii care propun o reducere a cheltuielilor de administrare a statului. Problema este ca, aceste reduceri de cheltuieli nu vor putea reface echilibrele bugetare, daca nu regandim politicile in ansamblul lor. Riscam sa avem doar institutii mai slabe si sa continuam sa suferim ca urmare a proastei gestiuni a resurselor financiare. Pe de alta parte, fara crestere economica durabila si fara contributii corespunzatoare la finantarea statului, oricate economii am face, nu vom putea asigura serviciile publice indispensabile functionarii unei societati democratice la standarde europene.

Putem defini patru directii prioritare de actiune pentru etapa imediat urmatoare:

  • reforma constitutionala;
  • reforma fiscala;
  • reforma structurii sociale;
  • reforma clasei politice.

Continuare:
REFORMA CONSTITUTIONALA
REFORMA FISCALA

PSD are nevoie de o viziune proprie despre reforma statului (II)
Ianuarie 22, 2010

(continuare)

REFORMA CONSTITUTIONALA

Actuala constructie constitutionala este rezultatul compromisului istoric, specific perioadei imediat post-revolutionare, precum si a adaptarii la cerintele impuse de integrarea in NATO si UE.

Pe masura ce statul a evoluat, economia de piata s-a consolidat si democratia s-a aprofundat, au aparut limitele si contradictiile solutiilor de organizare a statului consfintite de constitutie. Criza constitutionala a devenit mult mai vizibila odata cu trecerea Romaniei printr-o noua experienta politica rezultata in urma alegerilor generale si prezidentiale din 2004. Factorul care a scos cu pregnanta in evidenta limitele constitutiei a fost aparitia, pentru prima data, a unei conjuncturi care ar fi trebuit sa impuna o coabitare intre presedinte si o majoritate parlamentara aflata in conflict politic cu acesta.

Numeroase imprecizii ale textului constitutional, raporturile neclare de prioritate intre diferitele etaje de putere ale statului, precum si suprapunerile de atributii au impus numeroase apeluri la Curtea Constitutionala si au generat frecvente blocaje politice.

Astazi, este evident ca avem nevoie de o noua constitutie, care sa elimine ambiguitatile si sa consolideze cadrul democratic, inainte ca acesta sa se deterioreze si mai grav.

O prima problema este cea generata de conceptul de republica semiprezidentiala, care tensioneaza raporturile dintre presedinte si parlament.

Aici, ca si in alte cazuri, avem nevoie de o separare mai clara a atributiilor puterilor din stat.

Sunt doua solutii: fie o republica prezidentiala, fie una parlamentara.

Este o decizie importanta ce trebuie luata la nivel politic. Ambele optiuni au si avantaje si dezavantaje. Fiecare solutie are mai mult sau mai putin sprijin public. Este necesar sa conturam, in raport cu viziunea noastra social democrata despre stat si rolul sau, ce varianta dorim sa promovam in parlament.

Implicit o anume optiune ar impune si un anumit mod de alegere a presedintelui si, probabil, si un anumit mod de suprapunere a ciclurilor electorale.

Solutia prezidentiala impune si o alta perspectiva cu privire la statutul executivului, functia de prim ministru fiind serios pusa in discutie.

Mentinerea solutiei semiprezidentiale este si ea o optiune, dar si in acest caz sunt necesare departajari mai clare ale competentelor si raporturilor de putere.

A doua decizie importanta priveste structura, functiile si dimensiunile legislativului.

Referendumul a indicat dorinta electoratului de diminuare, la maximum 300, a numarului de parlamentari. Referendumul a aratat si existenta, in mai mica masura, a unei optiuni pentru un parlament unicameral. Este vorba de un vot consultativ, dar el nu poate fi ignorat cu usurinta, fara o argumentare serioasa, bine comunicata publicului.

Intrebarea este daca un parlament unicameral asigura un control parlamentar suficient si daca nu se produce astfel un proces de diminuare a rolului parlamentului in raport cu executivul, mai ales, daca o astfel de solutie este dublata si de optiunea pentru o republica prezidentiala.

O astfel de reducere ar diminua costurile institutiei parlamentare, dar ar putea duce si la un deficit de reprezentare democratica.

Adoptarea celor doua cerinte ale referendumului ar presupune o regandire a rolului si statutului institutiei parlamentare, care fie ar deveni una decorativa, fie ar trebui sa dobandeasca puteri sporite pentru a pastra statutul de principala putere in stat.

De modul in care vom decide cu privire la aceste modificari depinde in continuare intreaga constructie constitutionala.

Votul uninominal in sistemul actual, de fapt unul, in ultima instanta proportional, s-a dovedit un esec. Modificarea sistemului de vot este o necesitate indiscutabila.

Aici, avem de ales intre un sistem proportional, majoritar sau mixt. Daca nu dorim sa ne intoarcem la sistemul de lista – proportional, atunci, de fapt, optiunea este intre votul majoritar, de preferat in doua tururi de scrutin, sau la un sistem mixt, in care o parte din parlament sa fie aleasa proportional si o alta parte majoritar.

Indiferent ce solutie alegem, trebuie sa privim constitutia ca pe un sistem juridic si sa admitem ca solutiile trebuie sa fie coerente si compatibile, altfel, intreaga functionalitate a sistemului constitutional va fi pervertita.

Pornind de la observatiile de mai sus, se poate elabora un proiect de reforma constitutionala, a caror prevederi ar urma sa intre in vigoare dupa consumarea actualului ciclu electoral, care sa porneasca de la urmatoarele teze:

  • Trecerea la un sistem de republica parlamentara (cu alegerea presedintelui de catre parlament), sau cu mentinerea actualului sistem semiprezidential (cu alegerea presedintelui prin vot direct, de catre cetateni), dar cu o serie de amendamente privind atributiile presedintelui, care sa asigure prevalenta deciziei parlamentului ca organ reprezentativ suprem in stat.
  • Un parlament bicameral, insumand un numar maxim de 300 de membri:o    Senatul avand, in principal, rolul de reprezentare a comunitatilor locale si de avizare, la nivel national, a legislatiei europene.o    Membrii senatului ar putea fi alesi in colegii uninominale, prin vot majoritar, cate unul pentru fiecare judet, unul pentru municipiul Bucuresti si cate unul pentru fiecare sector al capitalei.o    Camera Deputatilor ar avea rolul de principal decident cu privire la legislatia nationala.

    o    Deputatii ar urma sa fie alesi pe baza unui sistem electoral mixt: jumatate pe sistem proportional (pe liste de partid) si jumatate prin vot majoritar. Pentru deputatii alesi pe liste de partid s-ar putea stabili o clauza care sa le interzica migratia politica pe perioada mandatului parlamentar.

    o    Reprezentantii minoritatilor nationale ar urma sa fie alesi in continuare pe actualul sistem.

Continuare:
REFORMA FISCALA

Am mai pierdut un parlamentar
Ianuarie 19, 2010

Deputatul Valeriu Steriu, fost secretar de stat in Ministerul Agriculturii, a demisionat din PSD si s-a alaturat grupului independentilor. Adica partidul mai pierde un specialist, care a decis sa-si caute o solutie individuala. Se pare ca noul PSD, promis dupa pierderea alegerilor de vechiul presedinte Mircea Geoana, nu mai convinge. Oamenii din partid au inceput sa-si piarda increderea in capacitatea echipei Geoana de a realize un proiect viabil, care sa readuca PSD la guvernare.

Incotro se indreapta partidul cu Mircea Geoana in frunte? Foarte multi membri PSD isi pun cu ingrijorare aceasta intrebare. Cu multi dintre ei am stat de vorba personal si le-am aflat temerile. Iar concluzia este ca, daca noi, cei care declaram ca ne pasa de acest partid, nu prezentam rapid un proiect solid de viitor, oamenii vor cauta in continuare solutii individuale. Si aici nu ma refer numai la parlamentari, ci si la primari si consilieri.

Eu am spus ca stiu ce trebuie facut pentru ca PSD sa ajunga la putere pana cel tarziu in 2012. Multe dintre ideile care ne pot duce la acest rezultat le-am scris deja pe blog, altele urmeaza sa le propun in cel mai scurt timp. PSD, ca si Romania, are nevoie urgenta de o viziune politica.

P.S. Revin cu o temere a mea care, daca se adevereste, va pune in pericol unitatea partidului. Este vorba despre temerea ca Geoana & co. vor incerca sa organizeze un congres aranjat. Adica un congres cu cat mai putini delegati, alesi pe criterii mai putin democratice. Daca se va incerca acest lucru, PSD se va rupe.

DE CE N-A AJUNS PSD LA PUTERE (I)
Ianuarie 14, 2010

ANALIZA GRESELILOR DIN ULTIMII CINCI ANI, CARE AU DUS PARTIDUL IN FATA CELUI DE-AL DOILEA CICLU SUCCESIV DE OPOZITIE

Oricate motive ar exista sa consideram rezultatul alegerilor prezidentiale din 2009 viciat de proceduri electorale incorecte, acum, dezbaterea pe aceasta tema este lipsita de sens. Rezultatul alegerilor trebuie privit ca o stare de fapt.

Astazi, avem o singura certitudine: Mircea Geoana a pierdut alegerile, iar PSD se gaseste in fata unei lungi si dificile perioade de opozitie.

Sunt tot mai multi cei care se intreaba pe ce drum trebuie sa mergem mai departe si cine ne poate conduce pe acel drum.

Exista cel putin trei opinii care se confrunta: unii considera ca, in acest moment, orice dezbatere si, mai ales, orice schimbare este periculoasa pentru partid, altii ar dori doar o analiza, mai mult sau mai putin profunda si, eventual, o retusare discreta a echipei de conducere, in timp ce altii sustin nevoia unei reforme radicale, cu schimbarea generatiei de lideri si cu o repozitionare doctrinara a partidului. Este greu de spus cine are dreptate, dar tocmai existenta acestor framantari firesti pentru un partid care se afla la inceputul celui de-al doilea ciclu succesiv de opozitie ne impune sa organizam cat mai curand un congres, care sa decida, in mod democratic si statutar, ce trebuie sa facem in viitor.

Ar fi o eroare sa ne focalizam atentia doar asupra celei mai recente confruntari electorale. In 6 decembrie 2009 am incheiat, de fapt, un ciclu politic de cinci ani si este necesar sa facem o analiza de ansamblu a acestei etape.

O astfel de analiza ne va ajuta sa intelegem unde am gresit si ne va obliga sa ne asumam, fiecare, raspunderea pentru ceea ce am facut.

In cautarea electoratului pierdut

O analiza comparativa a rezultatului alegerilor generale din 2004 si 2008 si a celor prezidentiale din 2004 si 2009 este utila pentru a constata cum am evoluat in cursul ultimului ciclu electoral.

Rezultatul alegerilor generale din 2004

Partidul Camera deputatilor Senat
Nr. voturi % Nr. voturi %
PSD+PUR 3.692.608 36,64 3.760.560 37,16
DA (PNL+PC) 3.150.301 31,26 3.209.073 31,71
PRM 1.302.724 12,93 1.379.789 13,63
UDMR 624.301 6,2 633.735 6,26

Rezultatul alegerilor generale din 2008

Partidul Camera deputatilor Senat
Nr. voturi % Nr. voturi %
PSD+PC 2.279.449 33,09 2.352.968 34,16
PDL 2.228.860 32,36 2.312.358 33,57
PNL 1.279.063 18,57 1.291.029 18,74
UDMR 425.008 6,17 440.449 6,39

Este de mentionat ca din punctul de vedere al numarului de mandate obtinute in parlament in 2008, PDL, desi a avut un numar mai mic de voturi a obtinut cu trei mandate mai mult.

Alegerile prezidentiale din 2004

Candidatul Turul 1
Turul 2
Adrian Nastase 4.278.864 40,97% 4.881.520 48,77%
Traian Basescu 3.545.236 33,92% 5.126.894 51,23%

Alegerile prezidentiale din 2009

Candidatul Turul 1 Turul 2
Traian Basescu 3.153.640 32,44% 5.274.063 50,33%
Mircea Geoana 3.027.838 31,15% 5.204.102 49,66%
Crin Antonescu 1.945.831 20,02

Analiza acestor date statistice ne arata ca in perioada 2004-2009, cu exceptia PRM, singurul partid parlamentar care a inregistrat un regres este PSD. Daca in 2004 PSD obtinea aproximativ o jumatate de milion de voturi mai mult decat Alianta DA (PNL+PD), in 2008 PSD nu mai avea decat cateva zeci de mii de voturi mai mult decat PDL. Mai grav este ca PDL si PNL, care se definesc ca partide de dreapta, au acum, impreuna, peste un milion doua sute de mii de voturi mai mult decat PSD.

Definirea PDL si PNL ca partide de dreapta ar trebui, insa, supusa unei analize mai nuantate.

PDL este in momentul de fata exponentul dreptei din Romania, dar trebuie remarcat ca, in discursul public, viziunea sa de dreapta este dublata de un strat consistent de populism, care pentru multi dintre votanti creeaza falsa perceptie a unui demers politic de stanga (chiar radical).

In cazul PNL, apare, in special dupa intrarea in opozitie, un fenomen de translatie spre stanga (poate si din nevoia conjuncturala de a se coordona din punct de vedere al discursului cu PSD). Se poate spune ca astazi PNL are pronuntate caracteristici social-liberale, ocupand spatiul gol de la centru, parasit de PD atunci cand a migrat la dreapta. Si in acest caz, este probabil ca o parte a electoratului cu optiuni de stanga sa posede tendinta de a gravita in spatiul politic al partidului liberal.

Aceste cifre arata ca a avut loc o schimbare importanta in raportul de forte de pe scena politica romaneasca. Pentru prima data, dupa 1989, PSD pierde suprematia in fata partidelor de la dreapta sa.

Este evident ca in electoratul din Romania s-a produs in ultimii cinci ani o schimbare masiva de comportament si optiune electorala. Aceasta schimbare este, in parte, rezultatul modificarilor socio-demografice si socio-economice care s-au petrecut in ultimii 20 de ani si, cu precadere, in decursul ultimelor doua legislaturi.

Din pacate, aceasta tendinta de diminuare a electoratului traditional de stanga din Romania a fost potentata de o serie de erori de strategie pe care partidul le-a facut in ultimii cinci ani si de o criza de credibilitate pe care PSD a traversat-o in aceasta etapa.

Continuare:

UNDE SI CE AM GRESIT?

TREI ERORI DE TACTICA SI STRATEGIE POLITICA

Greselile facute de Geoana & co in anul electoral 2009
Ianuarie 12, 2010

Da, este vremea analizelor. Da, membrii PSD din teritoriu, care s-au batut cum au stiut ei mai bine ca sa-l scoata pe Mircea Geoana presedinte, merita niste explicatii. Clare si la obiect. Ca sa inteleaga de ce, totusi, s-au pierdut alegerile. De ce trebuie sa mai stam inca nu stiu cati ani in opozitie. PSD este un partid serios si mult prea important ca sa inghita explicatii de genul “am pierdut din cauza flacarii violete”. Sau “am pierdut din cauza fraudarii alegerilor, a norocului chior al lui Traian Basescu, a buletinului meteo, a modului in care s-au aliniat planetele in seara dezbaterii finale si a textelor de pe blogul lui Miron Mitrea”. Acestea sunt justificarile hrebenciucilor. Nu analiza lucida a infrangerii.

Da, membrii PSD din teritoriu, care s-au batut cum au stiut ei mai bine ca sa-l scoata pe Mircea Geoana presedinte, trebuie sa stie unde s-a gresit si ce se va intampla cu acest partid in continuare. Ei trebuie sa stie ca nu suntem un partid de rangul doi, ci un partid puternic, care s-a manifestat ca un partid de rangul doi din cauza unei conduceri incompetente. Ei trebuie sa stie ca masura puterii PSD o dau ei, membrii si simpatizantii din teritoriu, si nu Mircea Geoana si echipa lui.

Si totusi, de ce a pierdut Mircea Geoana alegerile pe care el spune ca le-a castigat? Alegerile prezidentiale din 2009 au fost pierdute din cauza a cel putin douasprezece greseli mari facute de Geoana & co. pe parcursul unui an de zile. Intr-o ordine care nu tine cont de importanta, ci mai degraba de cronologie, acestea sunt:

1. Geoana si echipa lui au gresit cand, la negocierile cu PD-L pentru formarea guvernului, au refuzat Ministerul de Finante. Romania ar fi avut de castigat daca, intr-un an de criza, l-ar fi avut pe Mihai Tanasescu sef la finante. Iar imaginea PSD de partid responsabil si de partid al profesionistilor s-ar fi consolidat.

2. Geoana & co. au gresit cand s-au incapatanat sa ia Ministerul de Interne. Dorinta expresa a hrebenciucilor de a controla neaparat “doi s’un sfert”, serviciul secret al Internelor, a dus la schimbarea, intr-un interval foarte scurt, a doi ministri de interne. Scandalul iscat de aceste schimbari a aruncat asupra PSD imaginea de partid neserios, manat de interese obscure si nu de dorinta de a guverna in folosul cetatenilor.

3. Modul nedemocratic si discretionar in care Geoana si echipa lui au impartit functii si au impus oameni la conducerea unor filiale din tara a fost o alta greseala majora. Respectivele decizii au marit neincrederea celor din teritoriu in justetea hotararilor luate la centru si au sporit teama si nemultumirea in mai multe organizatii. La acestea se adauga modul abuziv in care Geoana & co. au decis excluderea unor oameni din PSD.

4. Geoana si echipa lui au gresit prin felul in care au scos PSD de la guvernare. Deoarece totul a pornit de la demiterea lui Dan Nica din fruntea Ministerului de Interne, multi oameni au inteles ca partidul se cramponeaza de un om si de o functie. Si asta chiar daca PSD avea dreptate. Decizia corecta era sa plecam din guvern mai devreme, cand acesta isi asumase raspunderea pe niste legi capitale pentru o buna parte dintre alegatori, cum au fost legea salarizarii unice si legile educatiei. Atunci s-a amanat iesirea de la guvernare, pentru ca hrebenciucilor le era foarte greu sa renunte la “doi s’un sfert”.

5. Geoana si echipa lui au gresit axandu-si campania preelectorala pe o singura idee: atacarea lui Traian Basescu. Nu s-a vorbit nimic despre solutia Geoana. Ideea castigatoare, cea cu Johannis premier, a venit, pana la urma, de la PNL. Dar faptul ca solutia minune n-am gasit-o noi, a facut ca Geoana & co. sa se comporte in permanenta indatoritor fata de liberali. Nu PSD a fost perceput ca motor al coalitiei, ci PNL. Asa cum Crin Antonescu a fost motorul in campania lui Mircea Geoana. Numai mobilizarea pesedistilor din teritoriu in turul intai a facut ca Geoana sa ajunga in finala cu Basescu.

6. Geoana & co. au gresit folosind-ul cu obstinatie pe Marian Vanghelie ca portavoce a partidului, desi Mircea Geoana stia inca de la alegerile locale ca “primarul de la cinci” nu se bucura de simpatie nici macar in randul majoritatii organizatiilor PSD, daramite in randul alegatorilor din toata tara.

7. Mircea Geoana a gresit numind-ul pe Viorel Hrebenciuc sef al campaniei pentru prezidentiale. Nici o idee castigatoare n-a avut Hrebenciuc, s-a tinut de vesnicele lui combinatii (vezi dezbaterea candidatilor din turul intai, cand a reusit sa-i coalizeze impotriva lui Geoana pe Basescu, Antonescu si Oprescu). In plus, nici flacara violeta n-a tinut cu el.

8. Geoana & co. au gresit grav prin faptul ca au pierdut controlul propriei campanii electorale. Cel mai bun exemplu in acest sens este folosirea filmuletului cu Basescu lovind un copil. Felul in care a fost lansat filmuletul (l-a anuntat Dinu Patriciu), repetarea lui pana la saturatie, dubiile legate de autenticitatea lui au facut sa aiba un efect contrar celui scontat. Confruntarea a fost mutata in zona emotionala, unde Traian Basescu era specialist. Prea multi sefi-sfatuitori sau sfatuitori-sefi a avut Mircea Geoana. Din dorinta fiecaruia dintre ei de a fi EL cel care ii da lovitura mortala lui Basescu, s-au calcat efectiv pe picioare.

9. Vizita de la Timisoara este prima dintre greselile fatale a lui Mircea Geoana din ultima saptamana a campaniei pentru turul doi. Nu poti sa te duci la Timisoara, intr-un loc simbolic al Revolutiei Romane, fara sa iei in calcul ca intri intr-o zona extrem de sensibila la legaturile unora dintre liderii nostri cu trecutul. Rezultatul? Am reusit sa-i enervam pe multi dintre alegatorii traditionali ai dreptei care hotarasera sa nu iasa la vot si sa-i mobilizam in favoarea lui Basescu.

10. A doua greseala fatala a lui Mircea Geoana din ultima saptamana de campanie a fost vizita nocturna la Sorin Ovidiu Vantu. Cum poti sa faci asa o greseala cand stii ca tema favorita a lui Traian Basescu este legatura ta cu “mogulii”? Cand stii ca Basescu se straduieste sa demonstreze ca esti subordonat “mogulilor”, tu te duci in miez de noapte la unul dintre ei acasa. Cum poti sa-i furnizezi asemenea munitie contracandidatului tau? Nu poti sa fii sef de partid, politician care vrea sa devina seful statului si sa faci astfel de gafe.

11. A treia greseala fatala din ultima saptamana de campanie a fost hotararea lui Geoana si a echipei sale de a participa la o singura dezbatere cu Basescu. Aceasta decizie a facut ca toata atentia publicului sa se concentreze pe confruntarea unica dintre cei doi candidati. Tot ce s-a spus acolo a capatat importanta sporita. Si asta chiar daca si un incepator intr-ale campaniei electorale stia ca Traian Basescu este mai bun la confruntarile directe. Fiind singura dezbatere, Mircea Geoana nu a mai putut sa recupereze.

12. In sfarsit, a patra greseala fatala din ultima saptamana de campanie a fost prestatia slaba a lui Mircea Geoana de la dezbaterea finala. Stiind ca era singura confruntare, candidatul Geoana trebuia sa fie mult mai bine pregatit pentru a specula slabiciunile lui Basescu si pentru a face fata atacurilor acestuia. Mircea Geoana trebuia sa fie mai stapan pe el, tinand cont ca intra in avantaj in dezbatere si avea doua sanse din trei: fie sa castige confruntarea cu Traian Basescu, fie sa fie egal cu el.

P.S. Pentru ca tot am vorbit de alegerile prezidentiale, vreau sa lamuresc o data pentru totdeauna o acuzatie pe care Mircea Geoana si ai lui mi-o tot aduc in ultima vreme, si anume ca nu m-am implicat in campania electorala din 2009. Cum sa ma implic daca, imediat dupa ce am castigat alegerile locale si parlamentale din 2008, Geoana & co. m-au trimis la odihna? Ce voiati sa fac, sa sparg usa biroului in care se adunau Hrebenciuc si echipa? Lui Mircea Geoana i-am spus pe tot parcursul anului 2009 care cred eu ca sunt solutiile bune pentru partid. I-am spus-o ori de cate ori l-am prins la sedintele de grup de la Senat, de fata cu toti senatorii partidului. A, ca el n-a vrut sa tina cont de sfaturile mele, ca a crezut mai mult in flacara violeta a lui Hrebenciuc, este decizia lui de mare barbat politic.

Curajul lui Mitrea nu a ajuns la final!
Iunie 3, 2009

Nu mi-a placut niciodata sa fac un caz iesit din comun din anchetarea mea de catre DNA si din procesul meu de la Inalta Curte. Prin urmare nu as fi scris acest text daca intr-un ziar aparut miercuri, 3 iunie, nu as fi citit un titlu care m-a dezamagit. Pentru ca este tendentios si jignitor. “Curajul lui Mitrea a ajuns la final”, spune titlul respectiv, facand referire la faptul ca avocatii mei incearca sa intoarca dosarul la DNA pentru ca eu sa beneficiez din nou de imunitate parlamentara si sa nu pot fi anchetat. Asta dupa ce mi-am dat demisia din Parlamentul trecut tocmai pentru a lasa DNA sa-si faca treaba.

Si atunci niste “prieteni” s-au grabit sa spuna ca demisia mea este frectie la picior de lemn, ca oricum voi iesi din nou parlamentar si voi beneficia din nou de imunitate. Fara sa faca minimul efort sa se documenteze si sa afle ca noua imunitate nu putea afecta o ancheta deja inceputa. Dovada ca au fost rauvoitori este clara: ancheta a continuat si am fost trimis in judecata.

Acum, aceiasi “prieteni” sunt absolut convinsi ca demersurile avocatilor mei au un singur scop: ca eu sa beneficiez din nou de imunitate. De aceea vreau sa-i linistesc si sa le spun sa fie siguri de un lucru: curajul lui Mitrea nu a ajuns la final. Nu m-am ascuns si nu ma voi ascunde niciodata in spatele imunitatii parlamentare. Vreau ca procesul sa continue si sa se termine.

Raspuns pentru domnul Krichbaum
Mai 15, 2009

In urma declaratiilor presedintelui Comisiei pentru Afaceri Europene a Bundestagului, Gunther Krichbaum, referitoare la coruptia politicienilor din Romania, i-am transmis deputatului german urmatorul drept la replica:

To Mr Gunther Krichbaum, Chairman
Bundestag European Affaires Committee

Dear Mr Krichbaum,

I learned by reading Friday’s press that during your short visit in Romania you stated that in our country there are a lot of “Adrian Nastase”, meaning a lot of powerfull politicians with corruption charges and, furthermore, you mention my name in this context.
I won’t hold against you the fact that, as a member of the Bundestag, you came to Romania expressing opinions about a member of the Romanian Parliament without even knowing him. I won’t hold against you that you mention my name although you obviously don’t know a thing about my case or what are the charges brought against me. Because if you would have, you would perhaps have learned that I resigned from the Parliament in order to let the justice take its course and avoid using the parliamentary immunity as a shield against the law. You would have also learned that in Romania there is a widespread controversy over the “politic dossiers”, if done on politic command or not.
But I cannot ignore that you, as a connoisseur of Romania, are using my name to damage my country’s image. Especially since, as I’ve already told you, for this good reputation I resigned from the Parliament. I’m far from being perfect, mr. Krichbaum, but this doesn’t mean I have to take undeserved punches.
So, I’m sorry to find such a lack of fair-play from a Bundestag member, especially since my mother is a German citizen and my respect for your country has deep roots.
Hoping that you will take your time to make the due corrections in public, as the statement above mentioned I remain,

Sincerely yours
Miron Mitrea
Romanian Senator

O demisie indelung comentata
Septembrie 1, 2008

Demisia mea din Parlament a fost comentata in fel si chip.“Copie a demisiei lui Traian Basesescu de acum cativa ani”, “lovitura de imagine”, “frectie la picior de lemn”, “gest de campanie, electoral”, “act de curaj politic” au fost cateva dintre formulele cele mai folosite de presa in perioada care a urmat anuntului ca voi demisiona. Zilele viitoare, pe blog, voi comenta si eu aceste comentarii despre mine.