Visul PSD nu este suspendarea lui Traian Basescu
Octombrie 4, 2010

Interviu publicat de Romania Libera, la 4 octombrie 2010

Interviu cu Miron Mitrea, senator PSD
„Visul PSD nu este suspendarea lui Traian Basescu”

Senatorul PSD Miron Mitrea este convins ca Traian Basescu „poate sta linistit pana in 2014″ daca nu-si ridica in cap clasa politica, fiindca „tinta PSD nu este suspendarea presedin­telui”, ci doar schimbarea Guvernului. Miron Mitrea crede de altfel ca Legea pensiilor va fi declarata neconstitutionala, astfel incat Traian Basescu sa nu fie pus intr-o situatie complicata, iar opozitia sa nu aiba motive sa inceapa procedura de suspendare. Pe de alta parte, senatorul PSD atrage atentia, referindu-se la Dan Voiculescu, ca relatiile cu mogulii nu-i fac bine partidului.

Motiunea de cenzura pe care PSD o tot pregateste de atata vreme n-are nici o sansa fara tradatorii din arcul puterii. Pe cati mizati?

M.M.: Nu mizez pe nici unul. Motiunea de cenzura are sanse de trecere in doua cazuri, in cazul in care in zona guvernarii exista oameni nemultumiti, dar nu cred ca solutia este sa faci rost de voturi din partea cealalta.

Solutia cealalta ar fi sa treaca UDMR in barca opozitiei?

M.M.: UDMR nu-si va putea permite sa duca in spate toate nereusitele actualei guvernari: si electoratului maghiar i s-au redus salariile, pensiile. In plus, UDMR are o concurenta politica din ce in ce mai solida, asa ca Uniunea va trebui sa se decida la un moment dat. E tot mai clar ca actuala putere sta pe voturile UDMR.

Aveti timp sa negociati cu UDMR pana la depunerea motiunii?

M.M.: Nu exista o discutie institutionala in aceasta direc­tie, dar UDMR nu va lua decizia de a parasi guvernarea in urma negocierilor cu noi. Uniunea se va misca intr-o directie sau alta in functie de presiunile care vin din interiorul
comunitatii maghiare

A fost deja o reuniune a reprezentantilor UDMR care a decis ramanerea la guvernare

M.M.: Nimeni nu spune ca imediat dupa Congresul PSD UDMR isi va schimba brusc pozitia, dar lucrurile nu vor ramane asa.

Aveti un orizont de asteptare?

M.M.: Nu.

In acest caz nu aveti nici un temei sa credeti ca motiunea de cenzura ar putea trece.

M.M.: Motiunea poate sa treaca, fiindca ar putea fi destule defectiuni in partea cealalta.Nu va ascund ca sunt destui parlamentari PDL care sunt nefericiti.

Ii cunoasteti?

M.M.: Nu pe toti, dar am vorbit cu destui dintre cei care spun ca sunt nemultumiti.

Ce-ar putea castiga acesti parlamentari nefericiti daca ar vota alaturi de PSD?

M.M.: Ma intrebati de parca eu as fi negociat cu ei.

Dar ati discutat.

M.M.: Da, am discutat, sunt colegii mei si stiu ca nu le place ce se intampla in PDL. De aici si pana la a spune ca cei care-si manifesta nemultumirea vor vota pentru motiune e cale lunga si nu pot face greseala asta. Nimeni nu poate spune astazi daca exista cele 18 voturi necesare pentru ca opozitia sa dea jos Guvernul, dar e posibil sa fie.

Daca Legea pensiilor va fi declarata constitutionala, PSD va mai cauta caile prin care sa-l suspende pe Traian Basescu?

M.M.: Spre deosebire de alte dati, acum putem intra pe youtube si vedea cati parlamentari erau in sala cand s-a votat Legea pensiilor. Daca judecatorii Curtii nu vor dori sa numere voturile din inregistrarile existente, e altceva.

Nu e de competenta Curtii Constitutionale?

M.M.: Este, daca vrea.

Dvs. ce-i reprosati presedintelui Traian Basescu?

M.M.: Nu-i reprosez nimic altceva decat ii reproseaza orice om de pe strada.

In campania electorala pareati sa faceti parte dintre sustinatorii lui. Acum de ce nu va mai place?

M.M.: Nu am fost niciodata. Traian Basescu este adversarul nostru cel mai consistent. Faptul ca nu am fost deloc sustinatorul lui Geoana i-a facut pe unii sa incerce sa ma arunce in bratele lui Basescu pentru a ma disloca din cadrul partidului.

Pentru suspendarea lui Traian Basescu aveti nevoie de dovezi care sa ateste ca a incalcat Constitutia. Le aveti?

M.M.: Pana acum nu exista nici o incalcare a constitutiei.

Atunci cum il puteti suspenda?

M.M.: PSD a spus ca, daca va promova o lege care a fost adoptata prin frauda, atunci vom porni actiunea de suspendare. Eu sunt convins ca Legea pensiilor va fi declarata neconstitutionala, ca sa nu ajungem in situatia de care vorbeam. Eu nu cred ca Traian Basescu va ajunge sa o promulge cand frauda la vot este atat de clara.

Ce v-a facut sa va schimbati parerea fata de Traian Basescu?

M.M.: N-am avut niciodata o parere buna despre el. Daca Mircea Geoana ar fi castigat alegerile, acum era mai bine in Romania.

Atunci de ce nu l-ati sustinut pe Mircea Geoana?

M.M.: L-am sustinut, cu greu, am facut un efort pentru ca nu-l simpatizam, dar l-am sustinut, chiar daca nu m-a chemat pe mine sa-i conduc campania.

Daca i-ati fi condus-o dvs., ar fi castigat?

M.M.: N-avea cum sa piarda daca nu era Viorel Hrebenciuc la  butoanele campaniei sale.

Deci Hrebenciuc e de vina ca Mircea Geoana a pierdut prezidentialele?

M.M.: Unul dintre ei, doar Geoana l-a ales.

Daca PSD l-ar fi sustinut pe Sorin Oprescu, ar fi avut mai multe sanse?

M.M.:
Eu le-am spus. Ar fi castigat.

Acum aveti candidat?


M.M.:
E prea departe pana in 2014. Prioritara e acum deblocarea Guvernului Boc de la guvernare, punerea la punct a unui cabinet care sa pregateasca anticipatele si apoi sa facem un guvern serios.
Traian Basescu poate sta linistit pana in 2014 daca nu face o gafa majora, care sa ridice impotriva lui clasa politica. Eu am fost si in 2007 impotriva suspendarii lui.

Si acum?

M.M.: Eu sunt ardelean si imi plac lucrurile stabile, dar, daca va face greseli, nu vom avea ce face. Nici eu si nici presedintele PSD, Victor Ponta, nu ne-am propus suspendarea lui Basescu.

Dan Voiculescu a propus zilele acestea un calendar care sa culmineze cu alegeri prezidentiale anticipate in martie 2011?

M.M.: Nu poti porni asa o discutie despre suspendarea presedintelui, dar vom vedea si la Congresul PSD care va fi atmosfera. Ne intereseaza schimbarea Cabinetului Boc si finalizarea programului nostru de guvernare, nu suspendarea lui Basescu.

Ati vrea sa reveniti la Ministerul Transporturilor?

M.M.: Nu, am spus deja ca nu ma intereseaza nici o functie guvernamentala.

Dar ce va intereseaza?

M.M.:
Sa raman in politica.

Cum?

M.M.: Ca acum: imi fac treaba in Senat, in colegiul meu din Vrancea.

Victor Ponta spunea ca mizeaza pe „miscari de strada” pentru daramarea Guvernului. Cum ar putea fi folosite aceste miscari, ca la mineriade?

M.M.: Nu se ocupa nici Victor Ponta, nici PSD cu organizarea acestor miscari. Nu e vorba de miscari de strada care sa darame Guvernul, ci de nemultumirile populatiei, care ar putea avea efecte asupra parlamentarilor puterii, inclusiv asupra UDMR.

Credeti ca manifestatiile de strada ii conving pe parlamentarii PDL sa voteze motiunea de cenzura?

M.M.: Nu cred nimic, eu spun doar ca acesti parlamentari merg la ei acasa in circumscriptii, iar oamenii care i-au ales asteapta ceva de la ei. In momentul in care oamenii fierb, asa cum fierbeau in 2004 impotriva noastra, stii la ce sa te astepti. Va dau un exemplu: o colega de-a noastra parlamentara a fost blocata cu masina parlamentara  de sindicalistii de la SANITAS; dupa ce le-a aratat ca e de la PSD i-au dat voie sa treaca si au aplaudat-o. Am vazut in tara multe sedii PDL care nu se mai deschid, fiindca intra oamenii inauntru si nu-i lauda.

Si pentru suspendarea presedintelui PSD mizeaza tot pe insurgenta?

M.M.: V-am spus, nu mizam nimic pe suspendarea presedintelui. Schimbarea presedintelui nu e un scop. Scopul este schimbarea Guvernului Boc cu un guvern PSD-PNL si UDMR, daca se poate. Daca insa presedintele face greseala sa promulge legea pensiilor, atunci colegii mei vor porni intr-adevar actiunea de suspendare. Eu nu pornesc de la ideea ca presedintele trebuie schimbat.

Unde va deranjeaza legea pensiilor?

M.M.: Dincolo de faptul ca a fost adoptata prin frauda, sunt multe categorii de oameni care pierd multi bani, aviatorii, de pilda, au avut pensii de 8.000 sau de 10.000 de lei si si-au construit o viata la acest standard: au rate, au copii, au neveste. Au fost piloti si numai cine nu a fost cu ei in carlinga nu stie cat stres presupune aceasta meserie si acum se trezesc cu pensii de 2.500 de lei. Pur si simplu i-a omorat. Si e la fel si cu celelalte categorii. Nu ma pricep la Politie, Armata, Justitie, dar probabil ca e la fel.

Sustineti in continuare castele, privilegiatii?

M.M.: Peste tot in lume exista caste.

Da, dar de obicei primesc pensii in functie de contributia lor la fondul de pensii.

M.M.: Sistemul de pensii speciale exista in toata Europa: unii contribuie la pensii, altii au pensii speciale. Eu nu cred ca pensiile judecatorilor sau ale pilotilor sunt exagerate. Nu te faci pilot fiindca iti place neaparat sa zbori cu avionul, ci si fiindca vrei un salariu mai mare si o pensie mare cand te retragi.

Aceste caste fac presiuni la PSD pentru a-si pastra privilegiile?

M.M.: Nu stiu, dar nu cred in uniformizarea asta de tip comunist, nici nu sunt de acord cu diferentele acestea uriase intre pensia minima si cea maxima.

Daca ar veni la putere PSD ar rupe acordul cu FMI?

M.M.: Eu am negociat patru ani cu FMI. Programul cu FMI este o negociere continua. Masurile taierilor de salarii si de pensii au fost gasite de partea romana, nu impuse de Fond. Actualul Acord cu FMI e greu de dus la indeplinire de oricine.

Si ce faceti in ipoteza ca preluati guvernarea?

M.M.: Renegociem, cu alte conditii, mai favorabile pentru Romania.

De unde pot fi luati bani?

M.M.: Uitati-va la Grecia, premierul s-a dus cu programe concrete pana si in Libia si a facut rost de bani. Solutii sunt dupa ce ai proiecte prioritare bine facute.

In ipoteza ca PSD darama Cabinetul Boc si vine la putere impreuna cu PNL, cine ar putea fi premierul agreat de toate partile?

M.M.: Este deocamdata singura chestiune serioasa care nu s-a pus pe masa: PNL ar merge cu un premier independent, PSD insista pentru un premier politic din interiorul partidului.

Cine ar putea fi?

M.M.:
Seful partidului.

Vi se pare suficient de matur?

M.M.: Mi se pare suficient de inteligent.

Adrian Nastase nu e in ecuatie?

M.M.: Ar putea fi oricand, dar nu-si doreste.

Nici daca partidul ar insista?

M.M.: Daca ar insista, probabil ca ar accepta, dar Adrian Nastase face tot ce poate pentru ca partidul sa nu insiste. Daca ai un guvern de tranzitie, care pregateste alegerile anticipate, premierul trebuie sa fie de la PSD si e normal sa fie seful partidului.

Va imaginati ca PNL il va sustine pe Victor Ponta?

M.M.: Da. Vom negocia, fiindca sunt multe alte lucruri care trebuie armonizate.

Premierul ar trebui agreat si de presedintele Traian Basescu.

M.M.: Cred ca de data aceasta va fi de acord.

Ce-l recomanda pe Victor Ponta pentru a fi premier?

M.M.: Este liderul celui mai mare partid, are toate defectele tineretii, dar si toate calitatile.

E santajabil?

M.M.: Nu cred.

In ipoteza ca Traian Basescu s-ar opune premierului pe care il propuneti, il suspendati?

M.M.: N-am discutat asta. Visul PSD nu este suspendarea presedintelui, ci schimbarea Guvernului. Traian Basescu este amenintat doar daca promulga legea pensiilor, asta am spus

Dvs. ati spus ca, de fapt, n-ar trebui suspendat.

M.M.: Nu este tinta noastra si nici tinta lui Victor Ponta.

Vreti sa reveniti intr-o functie de conducere in PSD?

M.M.: Nu, deocamdata nu ma intereseaza.

Cei plecati la UNPR vor reveni in PSD?

M.M.:
Multi se vor intoarce.

Crin Antonescu are statura de sef de stat?

M.M.: Da, dar sper sa nu ajunga. Viitorul presedinte al Romaniei sper sa fie de la PSD.

Ar putea fi Adrian Nastase?

M.M.: Nu cred ca va candida, dar isi poate permite sa se gandeasca la asta.

Victor Ponta ar fi mai potrivit?

M.M.: Se poate gandi la asta.

Asocierea cu Dan Voiculescu da bine pentru PSD?

M.M.: Principalul atac al puterii la adresa PSD este relatia cu mogulii si vor merge in continuare pe aceasta linie, chiar daca Victor Ponta nu e legat de ei. Sustinerea televiziunilor mogulilor ne fac bine, dar relatiile cu ei ne face rau. Cred ca, daca Dan Voiculescu ar fi ceva mai discret, ar face mai bine; de pilda, n-avea de ce veni acum cu scadentarul acela de suspendare.

La alegerile care urmeaza Dan Voiculescu va merge cu PSD sau cu liberalii?

M.M.: Eu cred ca va merge cu liberalii.

Credeti ca George Maior, seful SRI, ar putea fi recuperat de PSD?

M.M.: Nu cred ca ar vrea sa se intoarca in politica.

Daca PSD vine la putere, il pastreaza in fruntea SRI?

M.M.: Indiscutabil, pe mine daca ma intrebati, cred ca si-a facut bine treaba, desi stiu ca exista colegi de-ai mei care nu sunt de aceeasi parere.

http://www.romanialibera.ro/opinii/interviuri/visul-psd-nu-este-suspendarea-lui-traian-basescu-201423.html

Anunțuri

ALIANTA PENTRU SALVAREA ROMANIEI
Mai 27, 2010

Romania se confrunta in perioada actuala cu o criza tripla: o criza economico-sociala, una politica si una morala. De aceea, rezolvarea ei presupune solutii pe toate cele trei paliere. Degeaba ne chinuim sa gasim solutii miraculoase pentru criza economica, daca moral si politic suntem la pamant. O strategie economica eficienta nu poate fi sustinuta de o clasa politica aflata intr-un permanent conflict. Atata timp cat nici unul dintre marile partide, PSD, PD-L si PNL, nu este capabil sa adune cincizeci la suta plus unu din voturile romanilor, nu vom avea linistea necesara pentru a construi ceva.

Eu unul am fost si raman adeptul ideii de separare doctrinara intre stanga si dreapta pe scena politica romaneasca. Dar nu cred ca aceasta separare poate fi vreodata mai importanta decat interesul national. Criza economico-sociala care ne-a lovit atat de puternic acum impune mutari curajoase pe scena politica. Puterea, adunata in jurul PD-L, este incapabila nu numai sa vina cu o strategie economico-sociala coerenta, dar si sa aiba un dialog absolut necesar cu partidele din Opozitie. PD-L si partidele mai mici care sustin guvernul Boc se comporta de parca ar fi singuri in Romania.   Adoptand ca lozinca “dupa noi potopul”, Puterea actuala nu le lasa romanilor nici o alternativa. De aceea, este datoria noastra, a partidelor din Opozitie, sa construim aceasta alternativa.

Este clar ca mergand pe calea pe care a apucat-o, PD-L va pierde un numar important de votanti. Dar banii pe care guvernul ii pompeaza in primariile PD-L din toata tara vor face ca scaderea sa nu fie atat de dramatica. PSD si PNL vor mai recupera cu siguranta din votantii care parasesc PD-L, dar nu suficienti. Mai ales ca oamenii se vor imparti intre cele doua partide de opozitie. Astfel ca, in urma unor noi alegeri, fie ele anticipate sau la termen, vom avea iarasi trei partide cu forte sensibil egale. Si ne vom intoarce la situatia din 2008. Ori, in starea in care este acum, Romania nu-si mai permite nici un minut de instabilitate politica.

Politicienii responsabili din PSD si PNL trebuie sa inteleaga ca este datoria lor fata de aceasta tara sa construiasca o alternativa solida la actuala Putere. Eu cred ca solutia este constituirea unei Aliante pentru Salvarea Romaniei. O alianta politica inregistrata la tribunal, care sa sustina candidati comuni la alegerile locale si parlamentare din 2012 sau la eventualele alegeri anticipate. Candidatii la posturile de primari si la posturile de presedinti ai Consiliilor Judetene vor fi candidati ai Aliantei pentru Salvarea Romaniei. Peste tot unde este posibil, PSD si PNL vor avea candidati comuni, iar in localitatile unde acest lucru nu va fi sub nici o forma posibil isi vor acorda sprijin total in turul doi. La stabilirea candidatilor comuni se va tine cont de distributia actuala, astfel incat atat PSD cat si PNL sa-si pastreze mandatele. In judetele si localitatile conduse de PD-L, candidatii Aliantei vor fi stabiliti pe baza unui algoritm simplu care sa tina cont de ponderea nationala a fiecaruia dintre partidele componente, de forta locala, de popularitate, de sondaje etc.  De acelasi algoritm se va tine cont si la intocmirea listelor cu candidati pentru consiliile locale si judetene. Tinand cont ca alegerile parlamentare sunt uninominale, candidatii Aliantei vor fi stabiliti dupa aceleasi principii ca la alegerea primarilor si presedintilor consiliilor judetene. Evident, Alianta dintre PSD si PNL va avea un candidat unic pentru postul de premier si un candidat unic pentru postul de presedinte al Romaniei. Conform intelegerii, unul dintre partide va propune candidatul la postul de premier, iar celalalt candidatul la Presedintie. Daca politicienii din cele doua partide vor da dovada de responsabilitate, curaj si vointa politica, cred ca Alianta pentru Salvarea Romaniei poate schimba usor si democratic actuala Putere. Fara sa mai faca apeluri patetice sa iasa lumea in strada.

Stiu, adversarii unei astfel de constructii imi vor da ca exemple CDR si Alianta D.A., doua aliante similare care au esuat. Ele au esuat, insa, in cu totul alte vremuri. Nici pe vremea CDR, nici pe vremea Aliantei D.A. tara nu se confrunta cu o criza atat de profunda. Si nici clasa politica nu era atat de lipsita de credibilitate cum este astazi. Daca noi, politicienii responsabili din PSD si PNL, nu intelegem sa lasam la o parte ambitiile si orgoliile personale, sa lasam pentru vremuri mai bune chestiunile legate de doctrine si sa construim rapid Alianta pentru Salvarea Romaniei, atunci meritam cu totii sa iesim din istorie.

Joaca de-a Constitutia
Aprilie 25, 2010

Am aflat de la radio ca PSD, partidul al carui senator sunt, propune ca, dupa noua Constitutie, senatorii sa fie alesi de consilierii locali. Asadar, n-a fost de ajuns ca guvernul Boc s-a umplut de ridicol cu gluma sa de proiect de modificare a Constitutiei, in care Parlamentul inca mai ratifica aderarea Romaniei la NATO. Trebuia ca si principalul partid de opozitie sa-si dea cu stangul in dreptul. Iar decizia de a ne faulta singuri s-a luat din nou pe sest, ca pe vremea lui Geoana, fara ca macar noi, senatorii PSD, sa fim intrebati ce parere avem. Am fost pusi din nou in fata faptului implinit, ba, mai mult, am aflat de la radio ce vrea sa faca partidul. De parca am avea o conducere in exil. La Congresul din februarie am votat pentru ca astfel de practici sa dispara si in PSD sa fie reinstaurata democratia. Din pacate, inca mai astept ca “minunea” asta sa se intample.

Cat priveste propunerea ca senatorii sa fie alesi de consilierii locali, este o prostie. Cum sa le iei dreptul cetatenilor sa-si aleaga direct reprezentantii? Cum sa faci astfel de diferente? Unde vrem sa ne intoarcem, la votul cenzitar, cand numai cei cu un anumit statut social hotarau in numele tuturor? Stiu ca anumiti lideri locali viseaza sa controleze ei si puterea centrala. Dar cred ca aceasta ambitie este la fel de periculoasa pentru democratie ca si o conducere centrala dictatoriala. Puterea trebuie impartita intre centru si teritoriu.

Eroul negativ al luptei pentru modificarea Constitutiei ramane, insa, guvernul Boc. Proiectul sau de Constitutie este, asa cum am mai spus, o gluma. Nu poti sa dai copy-paste dupa actualul text al legii fundamentale, sa-l modifici pe ici, pe colo, reducand numarul de parlamentari, desfiintand Senatul si rebotezand Camera Deputatilor si sa spui ca faci reforma statului. Reforma statului e ceva mult mai profund decat modificarea unor cifre si denumiri. Reforma statului inseamna sa faci niste mecanisme sa functioneze eficient. Ca sa folosesc o comparatie draga domnului Boc, sa le faci sa functioneze eficient ca un tanc american prin nisipul din Irak.

In proiectul meu de reforma a statului, pe care l-am facut public inca inainte de Congresul PSD din februarie, am propus ca Parlamentul sa aiba doua camere, dar nu mai mult de 300 de membri in total (aproximativ 50 de senatori si pana in 250 de deputati). De asemenea, am propus ca Senatul si Camera Deputatilor sa aiba atributii diferite. Senatul sa aiba un rol de reprezentare a comunitatilor locale si de avizare, la nivel national, a legislatiei europene. Senatorii sa fie alesi uninominal de cetateni, cate un senator pentru fiecare judet si pentru fiecare sector al municipiului Bucuresti. Camera Deputatilor sa aiba rolul de principal decident asupra legislatiei nationale, iar deputatii sa fie alesi prin vot mixt, evident, tot de cetateni. Jumatate dintre deputati sa fie alesi uninominal si jumatate prin vot pe liste. Iar asta e doar o foarte mica parte din ceea ce inteleg eu prin reforma. Daca vreti sa aflati mai multe, cititi pe blogul meu postarea intitulata “PSD are nevoie de o viziune proprie despre reforma statului”

Vanghelie, rana de pe obrazul PSD
Februarie 18, 2010

Deja este prea mult. Marian Vanghelie, pata de pe obrazul PSD, s-a transformat in rana. Incepand de ieri, cand pe ecranele tuturor televiziunilor rulau vorbele de duh ale lui Vanghelie la adresa unor colegi din partid, rana s-a deschis. Urata, hidoasa, in vazul intregii tari. PSD sufera acum din cauza unui individ despre care eu tot spun de doi ani de zile ca face un imens rau partidului. Un individ care, chiar daca are mintea odihnita, n-a inteles ca trebuie sa se opreasca. Un individ care, sa ne amintim, visa sa devina cel mai important om din Romania.

Ceea ce zice si face astazi Marian Vanghelie a ajuns sa fie catalogat drept definitoriu pentru PSD. Partidul ocupa spatiul public, nu cu solutii si propuneri de legi, ci cu amenintari, injuraturi si politica gastilor.

Oare, vazand ce se intampla cu PSD, electoratul mai da doi bani pe noi? Cat de jos am ajuns, cat de jos mai vrem sa coboram? In loc sa fie un moment de relansare, Congresul nostru de sambata e asteptat ca spectacolul de circ al anului. Cu Vanghelie in rolul principal. Si pentru ca impactul sa fie maxim, diferite gasti si gasculite, mai vechi sau mai noi, fac jocuri de culise.

Este inadmisibil in ce hal a ajuns partidul sub conducerea lui Vanghelie si a celor care l-au cocotat atat de sus. Eu scriu si spun inca de acum un an de zile ca politica aceasta, a gastilor, poate fi mortala pentru PSD. Pentru ca nu le convenea ce spuneam, baietii din gasti m-au acuzat ca fac jocurile cuiva din afara partidului. Astazi, si Ion Iliescu, si Adrian Nastase spun exact ce spuneam eu.

Nu sunt deloc fericit ca am avut dreptate. Din contra. Sunt foarte, foarte trist. Pentru ca nici eu n-am crezut ca se va ajunge aici. Unii dintre putinii care mai vad limpede in aceste zile au ales sa se retraga si sa lase gastile sa-si sparga capetele intre ele. Dar oare mai putem vorbi de un partid dupa un astfel de macel?

Eu am ramas sa ma bat. Nu cu cineva anume, nu-mi plac gastile si nu fac parte din ele. Am ales sa ma bat pentru principiile si drumul in care cred. Urmandu-le, sunt sigur ca voi castiga la Congresul de sambata, indiferent care va fi rezultatul votului. Voi castiga pentru ca le voi arata colegilor calea pe care trebuie sa mergem. Daca nu acum, cu siguranta mai tarziu. Ea nu se schimba indiferent cate tumbe face si cate injuraturi da pe post Marian Vanghelie.

22 de raspunsuri pentru Victor Ponta
Februarie 2, 2010

Mai tanarul meu coleg Victor Ponta a lansat recent, pe blogul personal, douazeci si doua de idei pentru reconstructia PSD. M-am bucurat cand am auzit, asa cum ma bucur ori de cate ori aud ca un coleg are propriile idei si nu face copy-paste dupa texte mai vechi din brosurile de partid.
Am citit propunerile lui Victor nu o data, ci de mai multe ori. Si chiar daca el a declarat in mod repetat ca nu ma voteaza la Congres, sper macar sa citeasca parerile mele despre parerile lui. Spre binele PSD. I-am dat lui Victor douazeci si doua de raspunsuri, pentru fiecare din propunerile scrise pe blog. Iata-le, punct cu punct:

1.    Este foarte firesc sa refacem, pe baze realiste si credibile, listele cu membrii si sustinatorii PSD, asa cum propune Victor. Dar nu cred ca Mircea Geoana, presedinte in functie si candidat pentru un nou mandat la sefia PSD, nu are asa ceva. Tine de datele fundamentale pe care trebuie sa le detina presedintele unui partid.

2.    Victor propune reorganizarea structurilor de partid pe criterii electorale – colegiile si nu administrativ teritoriale. Eu cred ca este o greseala. Atata timp cat inca se discuta despre modificarea legii electorale, colegiile nu sunt nici ele batute in cuie. Nu putem reorganiza partidul ori de cate ori se modifica un colegiu. In plus, s-ar produce o faramitare a partidului care ar ridica probleme mari de organizare si coordonare.

3.    Restructurarea pe modelul clar si eficient al organizarii din plan local si national a prezentei PSD in comunitatile romanesti din strainatate. O propunere foarte buna a lui Victor. Rezultatul de la ultimele alegeri prezidentiale arata foarte clar acest lucru.

4.    Alegerea presedintelui PSD prin votul tuturor membrilor partidului este o idee interesanta. Din pacate, si Victor stie asta, foarte greu de pus in practica acum. Eu, deocamdata, sunt de parere ca presedintele trebuie ales de Congres, iar echipa propusa de acesta sa fie votata de Consiliul National. Asa s-a intamplat cand PSD a obtinut maximum de performanta.

5.    Victor propune o Conventie anuala care sa dezbata si sa actualizeze obiectivele si directiile fundamentale ale partidului si care sa acorde un vot de incredere conducerii. Astfel de reuniuni anuale faceau parte candva din modul de lucru al PSD. Din pacate, sub inteleapta conducere a lui Mircea Geoana ele au disparut. Cat priveste votul de incredere pentru conducerea partidului, eu cred ca aceasta ar trebui sa-si depuna mandatul dupa fiecare ciclu major de alegeri.

6.    Liderul partidului ales si confirmat in anul anterior alegerilor prezidentiale va fi, in mod automat, candidatul PSD la presedintie. Aici nu sunt de acord cu Victor. Nu cred ca trebuie sa mai mergem pe aceasta idee. Poti fi un foarte bun lider de partid, dar un candidat nepotrivit pentru presedintia tarii. Sau, daca luam exemplul din 2009, poti fi un lider de partid slab si un candidat la presedintie mediocru.

7.    Victor propune statuarea ca principiu a sistemului de „Guvern din umbra”. Acest sistem a functionat cu succes in PSD inainte de alegerile din 2000. Asa am reusit sa formam, dupa 2000, cel mai performant guvern al Romaniei de la Revolutie incoace.

8.    Conditionarea dreptului de a candida pentru o functie in conducerea centrala a PSD de confirmarea anterioara a candidatului in cadrul unui scrutin public pentru o structura centrala sau locala. O idee discutabila. Mie mi se pare ca limiteaza dreptul unor membri, in special tineri, de a candida si l-as intreba pe Victor daca el si-ar fi dorit o astfel de prevedere cand a candidat prima oara.

9.    Un sistem de resurse umane tip „Mapa profesionala”, care sa cuprinda experienta profesionala a fiecarui candidat al PSD la o functie publica. Victor spune ca aceste mape trebuie analizate obligatoriu de catre structura care desemneaza candidatul la respectiva functie. E obligatoriu, cred eu, ca in PSD sa existe o selectie facuta in mod obiectiv dupa un set de criterii unanim acceptate. Din pacate, sub conducerea lui Mircea Geoana, acest sistem a fost inlocuit cu unul de pile si relatii.

10.    Victor spune ca numirile in institutiile publice care revin PSD pe baza algoritmului politic sau parlamentar sa se faca avand la baza criterii si decizii transparente ale conducerii. Absolut de acord. Deciziile trebuie obligatoriu sa fie transparente, profesionalismul trebuie sa stea la baza numirilor si nu relatia privilegiata cu conducerea partidului sau cu un anume grup de interese.

11.    Victor propune o comisie de integritate si arbitraj ai carei membrii vor fi incompatibili, timp de patru ani dupa expirarea mandatului in cadrul comisiei, pentru ocuparea altor functii politice. Eu cred ca acesta prevedere ar limita foarte mult dreptul de a candida al persoanelor respective.

12.    Crearea si implementarea de sisteme de comunicatii interne integrate, baze de date electronice si sisteme informatice pentru dezvoltarea consultarii si a reactiei rapide in relatia centru – teritoriu. Ii spun lui Victor ca este ridicol daca in era comunicarii partidul nu are astfel de sisteme.

13.    Definirea clara si numai in cadrul Conventiei Anuale a politicii de aliante. Aici Victor greseste. Aliantele nu se pot bate in cuie o data pe an. Ele trebuie facute sau desfacute si in functie de conjuncturile de pe scena politica. Insa aceste decizii trebuie luate in mod transparent, cu consultarea organizatiilor din tara.

14.    Victor propune regandirea sistemului de finantare interna, permanentizarea acestuia si in perioadele extraelectorale, transparentizarea si extinderea catre zone cu contributii mici, dar constante. Sunt absolut de acord cu orice sistem care va scuti partidul de obligatii fata de diversi finantatori. Trebuie clarificat si modul in care se fac donatiile, cine si cum incaseaza banii. De asemenea, eu cred ca statul trebuie sa finanteze campaniile electorale ale partidelor cu sume minimale, in concordanta cu situatia economica in care se gaseste tara. Trebuie interzisa folosirea in campanii a banilor proveniti de la partide, de la institutii sau persoane private.

15.    Relansarea activitatii externe a partidului si sporirea influentei noastre in organismele internationale din care PSD face parte. Este obligatoriu sa facem asta si, mai ales, sa-i folosim pe cei mai competenti oameni pe care-i avem. Pentru ca PSD are europarlamentari de mare valoare, cu influenta in organismele internationale.

16.    Victor propune construirea sau sprijinirea, in mod transparent, a unor institutii media care manifesta clar o viziune de stanga. Am dubii serioase asupra acestei chestiuni, mai ales ca noi am mai incercat in trecut astfel de lucruri. Eu nu cred ca partidele politice trebuie sa fie proprietare de presa.

17.    Victor vorbeste despre construirea, prin statut, a unor forme clare de garantare a descentralizarii puterii in partid. Eu cred ca tema razboiului centru – teritoriu este o tema falsa. Nu razboiul dintre centru si teritoriu ne va readuce la putere, ci colaborarea. Coordonarea actiunilor noastre nu inseamna ca liderii de la centru le baga pumnul in gura celor din teritoriu. O mai buna organizare nu inseamna instaurarea dictaturii centrului. Organizatii locale puternice inseamna un PSD mai puternic, o conducere centrala puternica inseamna un PSD mai puternic.

18.    Dezvoltarea unui sistem de protectie si pastrare activa pentru membrii PSD care au ocupat functii publice pe care le-au pierdut in momentul parasirii guvernarii. Propunerea lui Victor este foarte interesanta, dar trebuie precizat si mecanismul care va face acest sistem de protectie sa functioneze.

19.    Victor spune ca partidul trebuie deschis spre noi tipuri de colaborare, asumata transparent, cu persoane sau structuri din zone profesionale si civice. Eu cred ca un partid de centru-stanga trebuie sa aiba relatii privilegiate cu sindicatele. Trebuie ca PSD sa revina la sistemul de colaborare cu sindicatele pe care l-a avut in perioada 2000 – 2004 si care a functionat foarte bine.

20.    Construirea, in cadrul PSD, a unei structuri ecologiste, care sa dezvolte mesajul partidului in aceasta directie. Ideea lui Victor e foarte buna. Ca partid social-democrat trebuie sa fim foarte aproape de ecologism. Ideile ecologiste nu trebuie sa lipseasca din programele noastre politice.

21.    Victor propune incurajarea si sprijinirea TSD si a Organizatiei Ecologiste in promovarea unor idei si forme de actiune mai evoluat-radicale fata de linia oficiala a partidului. O idee buna.

22.    Sustinerea unui discurs si mesaj social-democrat modern, cu asumarea punctelor „gri” din trecutul nostru, indreptat spre noi tipuri de public este ultima propunere a lui Victor. Eu spun deja de mai mult timp ca, daca vrea sa revina la putere, PSD va trebui sa-si fixeze ca prioritate atragerea electoratului activ de stanga. Este vorba despre salariatii din orase, dar si din mediul rural, de studenti, de micii intreprinzatori, de romanii cu vederi de stanga din diaspora. Lor trebuie sa le cream conditiile unei competitii corecte pe piata si trebuie sa-i protejam in fata abuzurilor celor mai puternici. Trebuie sa renuntam la politica de tip “va dam”, axata, in special, pe ajutoare sociale si sa trecem la o politica in care solutiile economice sa le preceada pe cele sociale. In nici un caz nu spun ca trebuie sa renuntam la electoratul nostru pasiv, format in mare parte din pensionari si din locuitori din mediul rural care traiesc din ceea ce produc in propria gospodarie. Pe acestia trebuie sa-i protejam in continuare, dar fara solutii economice, care sa aduca bunastare, nu-i putem ajuta foarte mult.

Candidez, nu ma joc!
Ianuarie 27, 2010

Observ ca, in ultimele zile, foarte multi analisti, dar si colegi din taberele cu care ma aflu in competitie in partid sustin sus si tare ca anuntata mea candidatura la sefia PSD este, de fapt, o miscare tactica. Convinsi ca ei stiu, chiar mai bine decat mine, ce urmeaza sa fac, distinsii domni spun ca, mai mult ca sigur, nu voi candida in final la presedintia partidului si ca ma voi alatura uneia sau alteia dintre tabere.

Dar astazi am decis sa nu-i mai las sa munceasca in van. De ce sa-si consume energia si timpul construind fel de fel de scenarii referitoare la candidatura mea? Asa ca ii anunt, in modul cel mai sincer, ca nu-mi retrag candidatura. Nici acum si nici mai tarziu. Am spus un lucru si ramane asa cum l-am spus. Nu ma joc cu vorbele si cu candidaturile.

La discutii, da, sunt deschis atunci cand vorbim despre cum trebuie reconstruit PSD, despre cum trebuie reformat statul, despre care trebuie sa fie solutiile PSD de scoatere a tarii din criza, despre cum trebuie sa arate echipa capabila sa atinga aceste deziderate. Pot sa discut de ce nu cred ca e bine ca Mircea Geoana sa mai conduca PSD, de ce cred ca Viorel Hrebenciuc, Marian Vanghelie si grupul lor de interese nu trebuie sa mai influenteze deciziile partidului.

Pot sa discut despre toate lucrurile bune pe care le-a facut Adrian Nastase pentru PSD si sa-l invit public, asa cum am facut-o si cu Cristi Diaconescu, sa vina alaturi de mine intr-o echipa redutabila pentru reconstructia partidului, intr-o echipa care sa ne duca la guvernare pana cel tarziu in 2012. Insa nu-i pot lasa pe altii sa hotarasca la televizor ce se va intampla cu candidatura mea. Acest lucru l-am hotarat eu si las Congresul PSD sa se pronunte daca am luat sau nu o decizie buna.

Patefonul lui Geoana s-a blocat!
Ianuarie 26, 2010

Patefonul lui Mircea Geoana s-a blocat pe versul “Mitrea e omul lui Basescu”. Stiindu-se pe sine un politician-marioneta, Geoana isi imagineaza ca si altii sunt la fel. Isi inchipuie ca eu nu pot functiona ca un politician cu gandire si vointa proprie, ci e musai sa am pe cineva in spate, care sa ma manipuleze.

N-am fost, nu sunt si nu voi fi niciodata omul nimanui. Sunt un om cu coloana vertebrala, care isi respecta intotdeauna cuvantul dat. Daca eram omul cuiva, nu eram trimis sa ma “odihnesc” dupa fiecare campanie pe care am castigat-o pentru PSD. Iar aiureala asta cu Basescu este cea mai ticaloasa minciuna care s-a spus vreodata despre mine. Ticaloasa, pentru ca pleaca de la faptul ca am militat pentru intrarea la guvernare a partidului meu.

Am militat ca PSD sa intre la putere alaturi de PDL fara sa cer nimic pentru mine personal. N-am cerut nici postul de sef al Senatului, nici calitatea de membru CSAT, nici controlul asupra Ministerului de Interne. Pe astea le-au cerut Geoana si grupul lui si au profitat de ele. Geoana & co. ma acuza pe mine ca am fost inteles cu Basescu sa bag PSD la guvernare. Dar ei unde au fost cand s-a negociat si cand s-a semnat protocolul aliantei cu PDL? Nu cumva Geoana era seful partidului, iar Hrebenciuc marele negociator de functii? Nu cumva Geoana a semnat cu mana lui alianta cu PDL? A semnat-o cu mana mea?

Mircea Geoana si grupul lui afirma ca eu am preluat temele lui Traian Basescu si le-am folosit ca sa-i atac pe ei. Blogul acesta este martor ca acuzele pe care eu le-am adus grupului Geoana au aparut cu mult inainte ca ei sa se lupte cu Basescu. Sunt lucruri evidente, pe care orice membru PSD putea sa le constate. Faptul ca Mircea Geoana era condus de grupuri de interese din afara partidului s-a vazut pe tot parcursul anului 2009 si, mai ales, in campania pentru prezidentiale, cand Geoana pierduse clar controlul asupra propriei campanii.

Atunci, de unde pana unde ideea ca Mitrea e omul lui Basescu? Doar pentru ca am spus adevaruri dureroase pentru Geoana & co? Declar pentru a nu stiu cata oara foarte raspicat: nu sunt omul nimanui. Sunt pesedist si voi ramane pesedist. Nu am nici o legatura sau intelegere ascunsa cu Traian Basescu si PDL. Ei sunt principalii nostri adversari politici, pe care trebuie sa-i invingem cu solutiile si programele noastre. Eu sunt obsedat de gasirea unor solutii social democrate pentru scoaterea tarii din criza si nu de Traian Basescu. Pentru ca obsesia noastra fata de Traian Basescu l-a facut atat de mare.

Geoana vrea sa rupa PSD!
Ianuarie 22, 2010

Temerile mele incep sa se adevereasca. Gruparea Geoana – Hrebenciuc incearca sa recastige puterea in PSD prin mijloace necinstite. Mai multi colegi din tara m-au sunat sa-mi spuna ca Geoana & co. au convocat o intalnire undeva, la munte, unde incearca sa-i convinga pe unii lideri de filiale de necesitatea organizarii cat mai rapide a unui Congres. Mai exact, gruparea Geoana vrea sa convoace formal un Consiliu National pe 12 februarie pe care sa-l transforme imediat in Congres. Un Congres cu cateva sute de membri. Fara conferinte judetene organizate ca la carte, deci fara reprezentanti care sa reflecte cu adevarat vointa membrilor PSD din toata tara.

Astfel, Geoana & co. spera ca printr-un Congres rapid si aranjat sa-si pastreze controlul asupra partidului, control care a dus partidul in situatia de a se permanentiza in opozitie. Este grav daca gruparea Geoana reuseste sa dea aceasta lovitura. Este grav pentru ca, daca lovitura le iese, riscul ca PSD sa se rupa este foarte mare. Sper ca toti colegii mei, sefi de filiale, lideri locali, oameni cu influenta in partid, oameni carora le pasa de PSD sa se opuna acestei tentative.

PSD are nevoie de o viziune proprie despre reforma statului (I)
Ianuarie 22, 2010

Ultimele alegeri prezidentiale au adus in centrul dezbaterii publice ideea, corecta, a necesitatii unei reforme ample a statului.

Este o reforma pe care o impun, in egala masura, dificultatile, tot mai mari, de operare in actualul cadru constitutional, cat si presiunea publica a cetatenilor, nemultumiti de beneficiile indoielnice pe care le au de la un stat tot mai costisitor si ineficient.

Colapsul statului totalitar comunist a impus societatii romanesti o reconstructie rapida a institutiilor si o adaptare din mers la cerintele democratiei si economiei de piata.

Cele doua procese majore de integrare prin care a trecut Romania in ultimele doua decenii, cea euro-atlantica si cea europeana, au impus si ele modificari multiple si uneori contradictorii cu alte reforme anterioare.

In ultimii douazeci de ani am oscilat intre viziunea unui stat paternalist, omniprezent si hiperactiv si cea a unui stat minimal, care asista, aproape indiferent, la efortul societatii de a face fata diferitelor provocari.

Actualul stat, cu toate imperfectiunile si cu toate costurile sale, este rezultatul acestor evolutii, deseori contradictorii. Criza economica de proportii prin care trecem si ultima criza politica au aratat ca aceasta constructie statala si-a atins limitele functionale si ca reformarea ei este deja o chestiune urgenta.

Actualul mandat parlamentar trebuie sa puna in centrul sau reforma statului. O astfel de reforma nu poate fi decat rezultatul unui efort comun al clasei politice. Dificultatea care apare este generata de diferentele, uneori majore, de viziune cu privire la acest proces de reconstructie statala.

Tentatia cea mai mare este cea a unei strategii de revizuire partiala a diferitelor paliere ale statului. Vorbim de o reforma constitutionala, de o reforma a sistemului electoral, de o reforma fiscala si de mult intarziata reforma a sistemului de justitie.

Este exact strategia pe care am functionat si pana acum si care a generat mare parte din contradictiile si disfuctionalitatile prezente. In toti acesti ani de reforma permanenta, cu toate costurile presupuse de instabilitatea sistemica implicata, am procedat asemeni unui mecanic care incerca sa reconstruiasca un vehicul cu piese disparate, unele chiar foarte performante, dar care in loc sa produca o masina fiabila si economica a produs un agregat greoi, incomod, cu costuri mari de exploatare si care se misca lent si uneori necontrolabil.

Acesta este motivul pentru care avem datoria ca, inainte de a declansa procesul de modificare a edificiului statal, sa elaboram o viziune integrata privind reforma statului.

Proiectul nostru de reforma a statului trebuie sa porneasca de la viziunea social democrata cu privire la progresul societatii romanesti.

Ce fel de stat dorim sa avem? Unul puternic si angajat sau unul minimal? Un stat cu o democratie solida si un echilibru clar intre puteri, sau unul bazat pe o concentrare a deciziei si un control slab intre puteri?

Ce trebuie sa ofere statul cetatenilor? Cu ce costuri si cum raspunde statul in fata cetatenilor pentru calitatea prestatiei sale?

Raspunsul la aceste intrebari si la multe altele, conexe, poate fi dat metaforic astfel: un stat democratic trebuie sa fie asemeni unei haine bine croite, nici prea stramta, nici prea larga, ci potrivita, sa lase suficienta libertate de miscare celui ce o poarta, sa asigure protectie pe orice fel de vreme si, foarte important, o astfel de haina trebuie sa coste atat cat ne putem permite.

Partidele trebuie sa accepte, ca politica nu poate fi redusa doar la lupta pentru putere. Politicienii trebuie, in primul rand, sa tina cont de felul in care oamenii vor sa traiasca si, mai ales, de felul in care acestia nu mai vor sa traiasca. Daca uitam acest lucru degeaba obtinem puterea.

In consecinta, atunci cand proiectam viziunea noastra despre reforma statului, suntem datori sa raspundem la doua intrebari cheie: ”Ce trebuie sa faca statul pentru cetateni si cum si cat vom plati pentru aceasta?”

Raspunsul la cele doua intrebari dau, doar intr-o anumita masura, identitate viziunii noastre despre stat. Pentru a construi un raspuns social democrat, coerent si pe deplin articulat, la provocarea reformei statului, trebuie sa decidem, de asemenea, ce cade in raspunderea statului, ce se supune actiunii fortelor economiei de piata si ce ramane in sarcina societatii civile.

Daca ar fi sa dam un exemplu, putem afirma ca statul este dator sa asigure justitia, ordinea publica si siguranta cetateanului, productia si vanzarea bunurilor este problema pietei, iar exercitarea libertatii de constiinta este in spatiul de actiune al societatii civile. In realitate distinctiile sunt mult mai nuantate si viata impune numeroase intrepatrunderi intre domeniile de actiune ale fiecarei entitati. Tocmai in aceasta intrepatrundere rezida dificultatea optiunii politice: cat stat in economie, cata piata in organizarea statului, cata societate civila in decizia institutionala? De felul in care raspundem la aceste intrebari depinde identitatea doctrinara a viziunii noastre despre stat.

Poate, enunturile de mai sus sunt prea abstracte, dar ele ne ajuta sa formulam cateva concluzii:

  • reforma statului nu mai poate fi amanata;
  • raporturile dintre cetatean si stat sunt inca prea aproape de situatia din perioada comunista; statul si-a prezervat o nefireasca superioritate in raport cu cetateanul, care plateste prea mult si obtine prea putin;
  • institutiile statului trebuie sa devina mai transparente si nemijlocit supuse controlului public;
  • ar fi o greseala sa procedam la o reforma punctuala, care sa rezolve unul sau altul dintre neajunsurile actualei constitutii; constitutia trebuie privita ca un sistem si reformata in ansamblul sau;
  • fara o reabilitare a sistemului de partide si a imaginii publice a clasei politice soliditatea constructiei democratice se afla in pericol;
  • inventarea unor noi impozite nu poate salva nici economia din criza, nici nu asigura statului veniturile necesare asigurarii unor servicii publice de calitate; este nevoie de o reforma completa a sistemului de taxe si impozite;
  • economia romaneasca este dezavantajata de lipsa unei infrastructuri corespunzatoare, lipsa resurselor financiare si a unui program coerent de investitii publice submineaza dezvoltarea infrastructurii si limiteaza sansele unei cresteri economice durabile;
  • privatizarea tuturor agentilor economici profitabili si mentinerea, aproape exclusiv, in proprietatea si administrarea statului a activitatilor economice si intreprinderilor neprofitabile a fost o eroare grava de strategie; statul trebuie sa isi pastreze in proprietate si administrare sectoarele economice care sunt decisive pentru echilibrul macroeconomic si pentru asigurarea resurselor financiare necesare unor noi investitii publice; serviciile publice strategice si cele care reprezinta monopoluri naturale nu pot fi supuse nici in viitor strategiei de privatizare;
  • statul nu poate ramane un spectator pasiv la deteriorarea echilibrelor macroeconomice; reglementarea pietei in limite rezonabile, controlul respectarii normelor actiunii economice si financiare si asigurarea liberei si corectei concurente pe piata sunt sarcini inalienabile ale statului; inasprirea reglementarilor antimonopol este o cerinta esentiala pentru echilibrul si libertatea pietei precum si pentru protectia cetateanului impotriva abuzurilor economice;
  • dezechilibrele sociale nu mai pot fi ignorate; piata nu poate asigura solidaritatea si echitatea; Romania trebuie sa devina un stat social, care sa asigure oportunitati egale si dreptul la o viata decenta;
  • reechilibrarea pietei muncii, a raporturilor dintre partea activa si cea pasiva a societatii sunt esentiale pentru obtinerea unui nivel acceptabil de protectie sociala;
  • reforma statului trebuie sa insemne, in egala masura, si o reforma a sistemelor de asistenta sociala, de educatie, cercetare, cultura si sanatate; fara reformarea acestor sectoare este imposibil de echilibrat resursa bugetara a statului, dar si de asigurat o calitate corespunzatoare a activitatii din respectivele domenii; fara a se asigura resurse financiare corespunzatoare niciunul dintre aceste domenii cheie ale societatii nu poate fi reformat in mod real;
  • apropierea deciziei politice de comunitate si cetatean impun o noua viziune privind organizarea administrativ-teritoriala si descentralizarea statului;
  • criza morala, coruptia si ineficienta sistemului de justitie precum si deteriorarea standardului de securitate a cetateanului impun o atitudine activa a statului;
  • Romania are nevoie de un nou mod de a face politica.

Desigur, concluziile de mai sus nu sunt nici noi, nici exhaustive, dar ne ofera repere importante pentru asamblarea unei viziuni social democrate de reforma a statului romanesc. In esenta, este vorba de optiunea pentru un stat puternic si activ la nivelul tuturor palierelor edificiului social.

Statul roman este astazi slab, si din multe puncte de vedere minimal. Desi are putina resursa de putere, aceasta tinde sa fie excesiv polarizata la nivelul executivului.

Puterile in stat se afla mai curand in competitie si mai putin in cooperare si coordonare.

Desi este un stat care absoarbe prin taxe si impozite un volum financiar important, raportat la dimensiunea PIB-ului, este incapabil sa asigure o gestiune corecta si eficienta a resurselor.

Este grav ca cetateanul nu resimte in nici un fel efectul efortului financiar pe care il face alimentand bugetul central sau local. Romanul plateste tot mai mult si obtine tot mai putin.

Este firesc, in acest context, ca electoratul sa fie atras de solutii care propun o reducere a cheltuielilor de administrare a statului. Problema este ca, aceste reduceri de cheltuieli nu vor putea reface echilibrele bugetare, daca nu regandim politicile in ansamblul lor. Riscam sa avem doar institutii mai slabe si sa continuam sa suferim ca urmare a proastei gestiuni a resurselor financiare. Pe de alta parte, fara crestere economica durabila si fara contributii corespunzatoare la finantarea statului, oricate economii am face, nu vom putea asigura serviciile publice indispensabile functionarii unei societati democratice la standarde europene.

Putem defini patru directii prioritare de actiune pentru etapa imediat urmatoare:

  • reforma constitutionala;
  • reforma fiscala;
  • reforma structurii sociale;
  • reforma clasei politice.

Continuare:
REFORMA CONSTITUTIONALA
REFORMA FISCALA

PSD are nevoie de o viziune proprie despre reforma statului (II)
Ianuarie 22, 2010

(continuare)

REFORMA CONSTITUTIONALA

Actuala constructie constitutionala este rezultatul compromisului istoric, specific perioadei imediat post-revolutionare, precum si a adaptarii la cerintele impuse de integrarea in NATO si UE.

Pe masura ce statul a evoluat, economia de piata s-a consolidat si democratia s-a aprofundat, au aparut limitele si contradictiile solutiilor de organizare a statului consfintite de constitutie. Criza constitutionala a devenit mult mai vizibila odata cu trecerea Romaniei printr-o noua experienta politica rezultata in urma alegerilor generale si prezidentiale din 2004. Factorul care a scos cu pregnanta in evidenta limitele constitutiei a fost aparitia, pentru prima data, a unei conjuncturi care ar fi trebuit sa impuna o coabitare intre presedinte si o majoritate parlamentara aflata in conflict politic cu acesta.

Numeroase imprecizii ale textului constitutional, raporturile neclare de prioritate intre diferitele etaje de putere ale statului, precum si suprapunerile de atributii au impus numeroase apeluri la Curtea Constitutionala si au generat frecvente blocaje politice.

Astazi, este evident ca avem nevoie de o noua constitutie, care sa elimine ambiguitatile si sa consolideze cadrul democratic, inainte ca acesta sa se deterioreze si mai grav.

O prima problema este cea generata de conceptul de republica semiprezidentiala, care tensioneaza raporturile dintre presedinte si parlament.

Aici, ca si in alte cazuri, avem nevoie de o separare mai clara a atributiilor puterilor din stat.

Sunt doua solutii: fie o republica prezidentiala, fie una parlamentara.

Este o decizie importanta ce trebuie luata la nivel politic. Ambele optiuni au si avantaje si dezavantaje. Fiecare solutie are mai mult sau mai putin sprijin public. Este necesar sa conturam, in raport cu viziunea noastra social democrata despre stat si rolul sau, ce varianta dorim sa promovam in parlament.

Implicit o anume optiune ar impune si un anumit mod de alegere a presedintelui si, probabil, si un anumit mod de suprapunere a ciclurilor electorale.

Solutia prezidentiala impune si o alta perspectiva cu privire la statutul executivului, functia de prim ministru fiind serios pusa in discutie.

Mentinerea solutiei semiprezidentiale este si ea o optiune, dar si in acest caz sunt necesare departajari mai clare ale competentelor si raporturilor de putere.

A doua decizie importanta priveste structura, functiile si dimensiunile legislativului.

Referendumul a indicat dorinta electoratului de diminuare, la maximum 300, a numarului de parlamentari. Referendumul a aratat si existenta, in mai mica masura, a unei optiuni pentru un parlament unicameral. Este vorba de un vot consultativ, dar el nu poate fi ignorat cu usurinta, fara o argumentare serioasa, bine comunicata publicului.

Intrebarea este daca un parlament unicameral asigura un control parlamentar suficient si daca nu se produce astfel un proces de diminuare a rolului parlamentului in raport cu executivul, mai ales, daca o astfel de solutie este dublata si de optiunea pentru o republica prezidentiala.

O astfel de reducere ar diminua costurile institutiei parlamentare, dar ar putea duce si la un deficit de reprezentare democratica.

Adoptarea celor doua cerinte ale referendumului ar presupune o regandire a rolului si statutului institutiei parlamentare, care fie ar deveni una decorativa, fie ar trebui sa dobandeasca puteri sporite pentru a pastra statutul de principala putere in stat.

De modul in care vom decide cu privire la aceste modificari depinde in continuare intreaga constructie constitutionala.

Votul uninominal in sistemul actual, de fapt unul, in ultima instanta proportional, s-a dovedit un esec. Modificarea sistemului de vot este o necesitate indiscutabila.

Aici, avem de ales intre un sistem proportional, majoritar sau mixt. Daca nu dorim sa ne intoarcem la sistemul de lista – proportional, atunci, de fapt, optiunea este intre votul majoritar, de preferat in doua tururi de scrutin, sau la un sistem mixt, in care o parte din parlament sa fie aleasa proportional si o alta parte majoritar.

Indiferent ce solutie alegem, trebuie sa privim constitutia ca pe un sistem juridic si sa admitem ca solutiile trebuie sa fie coerente si compatibile, altfel, intreaga functionalitate a sistemului constitutional va fi pervertita.

Pornind de la observatiile de mai sus, se poate elabora un proiect de reforma constitutionala, a caror prevederi ar urma sa intre in vigoare dupa consumarea actualului ciclu electoral, care sa porneasca de la urmatoarele teze:

  • Trecerea la un sistem de republica parlamentara (cu alegerea presedintelui de catre parlament), sau cu mentinerea actualului sistem semiprezidential (cu alegerea presedintelui prin vot direct, de catre cetateni), dar cu o serie de amendamente privind atributiile presedintelui, care sa asigure prevalenta deciziei parlamentului ca organ reprezentativ suprem in stat.
  • Un parlament bicameral, insumand un numar maxim de 300 de membri:o    Senatul avand, in principal, rolul de reprezentare a comunitatilor locale si de avizare, la nivel national, a legislatiei europene.o    Membrii senatului ar putea fi alesi in colegii uninominale, prin vot majoritar, cate unul pentru fiecare judet, unul pentru municipiul Bucuresti si cate unul pentru fiecare sector al capitalei.o    Camera Deputatilor ar avea rolul de principal decident cu privire la legislatia nationala.

    o    Deputatii ar urma sa fie alesi pe baza unui sistem electoral mixt: jumatate pe sistem proportional (pe liste de partid) si jumatate prin vot majoritar. Pentru deputatii alesi pe liste de partid s-ar putea stabili o clauza care sa le interzica migratia politica pe perioada mandatului parlamentar.

    o    Reprezentantii minoritatilor nationale ar urma sa fie alesi in continuare pe actualul sistem.

Continuare:
REFORMA FISCALA