Visul PSD nu este suspendarea lui Traian Basescu
Octombrie 4, 2010

Interviu publicat de Romania Libera, la 4 octombrie 2010

Interviu cu Miron Mitrea, senator PSD
„Visul PSD nu este suspendarea lui Traian Basescu”

Senatorul PSD Miron Mitrea este convins ca Traian Basescu „poate sta linistit pana in 2014″ daca nu-si ridica in cap clasa politica, fiindca „tinta PSD nu este suspendarea presedin­telui”, ci doar schimbarea Guvernului. Miron Mitrea crede de altfel ca Legea pensiilor va fi declarata neconstitutionala, astfel incat Traian Basescu sa nu fie pus intr-o situatie complicata, iar opozitia sa nu aiba motive sa inceapa procedura de suspendare. Pe de alta parte, senatorul PSD atrage atentia, referindu-se la Dan Voiculescu, ca relatiile cu mogulii nu-i fac bine partidului.

Motiunea de cenzura pe care PSD o tot pregateste de atata vreme n-are nici o sansa fara tradatorii din arcul puterii. Pe cati mizati?

M.M.: Nu mizez pe nici unul. Motiunea de cenzura are sanse de trecere in doua cazuri, in cazul in care in zona guvernarii exista oameni nemultumiti, dar nu cred ca solutia este sa faci rost de voturi din partea cealalta.

Solutia cealalta ar fi sa treaca UDMR in barca opozitiei?

M.M.: UDMR nu-si va putea permite sa duca in spate toate nereusitele actualei guvernari: si electoratului maghiar i s-au redus salariile, pensiile. In plus, UDMR are o concurenta politica din ce in ce mai solida, asa ca Uniunea va trebui sa se decida la un moment dat. E tot mai clar ca actuala putere sta pe voturile UDMR.

Aveti timp sa negociati cu UDMR pana la depunerea motiunii?

M.M.: Nu exista o discutie institutionala in aceasta direc­tie, dar UDMR nu va lua decizia de a parasi guvernarea in urma negocierilor cu noi. Uniunea se va misca intr-o directie sau alta in functie de presiunile care vin din interiorul
comunitatii maghiare

A fost deja o reuniune a reprezentantilor UDMR care a decis ramanerea la guvernare

M.M.: Nimeni nu spune ca imediat dupa Congresul PSD UDMR isi va schimba brusc pozitia, dar lucrurile nu vor ramane asa.

Aveti un orizont de asteptare?

M.M.: Nu.

In acest caz nu aveti nici un temei sa credeti ca motiunea de cenzura ar putea trece.

M.M.: Motiunea poate sa treaca, fiindca ar putea fi destule defectiuni in partea cealalta.Nu va ascund ca sunt destui parlamentari PDL care sunt nefericiti.

Ii cunoasteti?

M.M.: Nu pe toti, dar am vorbit cu destui dintre cei care spun ca sunt nemultumiti.

Ce-ar putea castiga acesti parlamentari nefericiti daca ar vota alaturi de PSD?

M.M.: Ma intrebati de parca eu as fi negociat cu ei.

Dar ati discutat.

M.M.: Da, am discutat, sunt colegii mei si stiu ca nu le place ce se intampla in PDL. De aici si pana la a spune ca cei care-si manifesta nemultumirea vor vota pentru motiune e cale lunga si nu pot face greseala asta. Nimeni nu poate spune astazi daca exista cele 18 voturi necesare pentru ca opozitia sa dea jos Guvernul, dar e posibil sa fie.

Daca Legea pensiilor va fi declarata constitutionala, PSD va mai cauta caile prin care sa-l suspende pe Traian Basescu?

M.M.: Spre deosebire de alte dati, acum putem intra pe youtube si vedea cati parlamentari erau in sala cand s-a votat Legea pensiilor. Daca judecatorii Curtii nu vor dori sa numere voturile din inregistrarile existente, e altceva.

Nu e de competenta Curtii Constitutionale?

M.M.: Este, daca vrea.

Dvs. ce-i reprosati presedintelui Traian Basescu?

M.M.: Nu-i reprosez nimic altceva decat ii reproseaza orice om de pe strada.

In campania electorala pareati sa faceti parte dintre sustinatorii lui. Acum de ce nu va mai place?

M.M.: Nu am fost niciodata. Traian Basescu este adversarul nostru cel mai consistent. Faptul ca nu am fost deloc sustinatorul lui Geoana i-a facut pe unii sa incerce sa ma arunce in bratele lui Basescu pentru a ma disloca din cadrul partidului.

Pentru suspendarea lui Traian Basescu aveti nevoie de dovezi care sa ateste ca a incalcat Constitutia. Le aveti?

M.M.: Pana acum nu exista nici o incalcare a constitutiei.

Atunci cum il puteti suspenda?

M.M.: PSD a spus ca, daca va promova o lege care a fost adoptata prin frauda, atunci vom porni actiunea de suspendare. Eu sunt convins ca Legea pensiilor va fi declarata neconstitutionala, ca sa nu ajungem in situatia de care vorbeam. Eu nu cred ca Traian Basescu va ajunge sa o promulge cand frauda la vot este atat de clara.

Ce v-a facut sa va schimbati parerea fata de Traian Basescu?

M.M.: N-am avut niciodata o parere buna despre el. Daca Mircea Geoana ar fi castigat alegerile, acum era mai bine in Romania.

Atunci de ce nu l-ati sustinut pe Mircea Geoana?

M.M.: L-am sustinut, cu greu, am facut un efort pentru ca nu-l simpatizam, dar l-am sustinut, chiar daca nu m-a chemat pe mine sa-i conduc campania.

Daca i-ati fi condus-o dvs., ar fi castigat?

M.M.: N-avea cum sa piarda daca nu era Viorel Hrebenciuc la  butoanele campaniei sale.

Deci Hrebenciuc e de vina ca Mircea Geoana a pierdut prezidentialele?

M.M.: Unul dintre ei, doar Geoana l-a ales.

Daca PSD l-ar fi sustinut pe Sorin Oprescu, ar fi avut mai multe sanse?

M.M.:
Eu le-am spus. Ar fi castigat.

Acum aveti candidat?


M.M.:
E prea departe pana in 2014. Prioritara e acum deblocarea Guvernului Boc de la guvernare, punerea la punct a unui cabinet care sa pregateasca anticipatele si apoi sa facem un guvern serios.
Traian Basescu poate sta linistit pana in 2014 daca nu face o gafa majora, care sa ridice impotriva lui clasa politica. Eu am fost si in 2007 impotriva suspendarii lui.

Si acum?

M.M.: Eu sunt ardelean si imi plac lucrurile stabile, dar, daca va face greseli, nu vom avea ce face. Nici eu si nici presedintele PSD, Victor Ponta, nu ne-am propus suspendarea lui Basescu.

Dan Voiculescu a propus zilele acestea un calendar care sa culmineze cu alegeri prezidentiale anticipate in martie 2011?

M.M.: Nu poti porni asa o discutie despre suspendarea presedintelui, dar vom vedea si la Congresul PSD care va fi atmosfera. Ne intereseaza schimbarea Cabinetului Boc si finalizarea programului nostru de guvernare, nu suspendarea lui Basescu.

Ati vrea sa reveniti la Ministerul Transporturilor?

M.M.: Nu, am spus deja ca nu ma intereseaza nici o functie guvernamentala.

Dar ce va intereseaza?

M.M.:
Sa raman in politica.

Cum?

M.M.: Ca acum: imi fac treaba in Senat, in colegiul meu din Vrancea.

Victor Ponta spunea ca mizeaza pe „miscari de strada” pentru daramarea Guvernului. Cum ar putea fi folosite aceste miscari, ca la mineriade?

M.M.: Nu se ocupa nici Victor Ponta, nici PSD cu organizarea acestor miscari. Nu e vorba de miscari de strada care sa darame Guvernul, ci de nemultumirile populatiei, care ar putea avea efecte asupra parlamentarilor puterii, inclusiv asupra UDMR.

Credeti ca manifestatiile de strada ii conving pe parlamentarii PDL sa voteze motiunea de cenzura?

M.M.: Nu cred nimic, eu spun doar ca acesti parlamentari merg la ei acasa in circumscriptii, iar oamenii care i-au ales asteapta ceva de la ei. In momentul in care oamenii fierb, asa cum fierbeau in 2004 impotriva noastra, stii la ce sa te astepti. Va dau un exemplu: o colega de-a noastra parlamentara a fost blocata cu masina parlamentara  de sindicalistii de la SANITAS; dupa ce le-a aratat ca e de la PSD i-au dat voie sa treaca si au aplaudat-o. Am vazut in tara multe sedii PDL care nu se mai deschid, fiindca intra oamenii inauntru si nu-i lauda.

Si pentru suspendarea presedintelui PSD mizeaza tot pe insurgenta?

M.M.: V-am spus, nu mizam nimic pe suspendarea presedintelui. Schimbarea presedintelui nu e un scop. Scopul este schimbarea Guvernului Boc cu un guvern PSD-PNL si UDMR, daca se poate. Daca insa presedintele face greseala sa promulge legea pensiilor, atunci colegii mei vor porni intr-adevar actiunea de suspendare. Eu nu pornesc de la ideea ca presedintele trebuie schimbat.

Unde va deranjeaza legea pensiilor?

M.M.: Dincolo de faptul ca a fost adoptata prin frauda, sunt multe categorii de oameni care pierd multi bani, aviatorii, de pilda, au avut pensii de 8.000 sau de 10.000 de lei si si-au construit o viata la acest standard: au rate, au copii, au neveste. Au fost piloti si numai cine nu a fost cu ei in carlinga nu stie cat stres presupune aceasta meserie si acum se trezesc cu pensii de 2.500 de lei. Pur si simplu i-a omorat. Si e la fel si cu celelalte categorii. Nu ma pricep la Politie, Armata, Justitie, dar probabil ca e la fel.

Sustineti in continuare castele, privilegiatii?

M.M.: Peste tot in lume exista caste.

Da, dar de obicei primesc pensii in functie de contributia lor la fondul de pensii.

M.M.: Sistemul de pensii speciale exista in toata Europa: unii contribuie la pensii, altii au pensii speciale. Eu nu cred ca pensiile judecatorilor sau ale pilotilor sunt exagerate. Nu te faci pilot fiindca iti place neaparat sa zbori cu avionul, ci si fiindca vrei un salariu mai mare si o pensie mare cand te retragi.

Aceste caste fac presiuni la PSD pentru a-si pastra privilegiile?

M.M.: Nu stiu, dar nu cred in uniformizarea asta de tip comunist, nici nu sunt de acord cu diferentele acestea uriase intre pensia minima si cea maxima.

Daca ar veni la putere PSD ar rupe acordul cu FMI?

M.M.: Eu am negociat patru ani cu FMI. Programul cu FMI este o negociere continua. Masurile taierilor de salarii si de pensii au fost gasite de partea romana, nu impuse de Fond. Actualul Acord cu FMI e greu de dus la indeplinire de oricine.

Si ce faceti in ipoteza ca preluati guvernarea?

M.M.: Renegociem, cu alte conditii, mai favorabile pentru Romania.

De unde pot fi luati bani?

M.M.: Uitati-va la Grecia, premierul s-a dus cu programe concrete pana si in Libia si a facut rost de bani. Solutii sunt dupa ce ai proiecte prioritare bine facute.

In ipoteza ca PSD darama Cabinetul Boc si vine la putere impreuna cu PNL, cine ar putea fi premierul agreat de toate partile?

M.M.: Este deocamdata singura chestiune serioasa care nu s-a pus pe masa: PNL ar merge cu un premier independent, PSD insista pentru un premier politic din interiorul partidului.

Cine ar putea fi?

M.M.:
Seful partidului.

Vi se pare suficient de matur?

M.M.: Mi se pare suficient de inteligent.

Adrian Nastase nu e in ecuatie?

M.M.: Ar putea fi oricand, dar nu-si doreste.

Nici daca partidul ar insista?

M.M.: Daca ar insista, probabil ca ar accepta, dar Adrian Nastase face tot ce poate pentru ca partidul sa nu insiste. Daca ai un guvern de tranzitie, care pregateste alegerile anticipate, premierul trebuie sa fie de la PSD si e normal sa fie seful partidului.

Va imaginati ca PNL il va sustine pe Victor Ponta?

M.M.: Da. Vom negocia, fiindca sunt multe alte lucruri care trebuie armonizate.

Premierul ar trebui agreat si de presedintele Traian Basescu.

M.M.: Cred ca de data aceasta va fi de acord.

Ce-l recomanda pe Victor Ponta pentru a fi premier?

M.M.: Este liderul celui mai mare partid, are toate defectele tineretii, dar si toate calitatile.

E santajabil?

M.M.: Nu cred.

In ipoteza ca Traian Basescu s-ar opune premierului pe care il propuneti, il suspendati?

M.M.: N-am discutat asta. Visul PSD nu este suspendarea presedintelui, ci schimbarea Guvernului. Traian Basescu este amenintat doar daca promulga legea pensiilor, asta am spus

Dvs. ati spus ca, de fapt, n-ar trebui suspendat.

M.M.: Nu este tinta noastra si nici tinta lui Victor Ponta.

Vreti sa reveniti intr-o functie de conducere in PSD?

M.M.: Nu, deocamdata nu ma intereseaza.

Cei plecati la UNPR vor reveni in PSD?

M.M.:
Multi se vor intoarce.

Crin Antonescu are statura de sef de stat?

M.M.: Da, dar sper sa nu ajunga. Viitorul presedinte al Romaniei sper sa fie de la PSD.

Ar putea fi Adrian Nastase?

M.M.: Nu cred ca va candida, dar isi poate permite sa se gandeasca la asta.

Victor Ponta ar fi mai potrivit?

M.M.: Se poate gandi la asta.

Asocierea cu Dan Voiculescu da bine pentru PSD?

M.M.: Principalul atac al puterii la adresa PSD este relatia cu mogulii si vor merge in continuare pe aceasta linie, chiar daca Victor Ponta nu e legat de ei. Sustinerea televiziunilor mogulilor ne fac bine, dar relatiile cu ei ne face rau. Cred ca, daca Dan Voiculescu ar fi ceva mai discret, ar face mai bine; de pilda, n-avea de ce veni acum cu scadentarul acela de suspendare.

La alegerile care urmeaza Dan Voiculescu va merge cu PSD sau cu liberalii?

M.M.: Eu cred ca va merge cu liberalii.

Credeti ca George Maior, seful SRI, ar putea fi recuperat de PSD?

M.M.: Nu cred ca ar vrea sa se intoarca in politica.

Daca PSD vine la putere, il pastreaza in fruntea SRI?

M.M.: Indiscutabil, pe mine daca ma intrebati, cred ca si-a facut bine treaba, desi stiu ca exista colegi de-ai mei care nu sunt de aceeasi parere.

http://www.romanialibera.ro/opinii/interviuri/visul-psd-nu-este-suspendarea-lui-traian-basescu-201423.html

ALIANTA PENTRU SALVAREA ROMANIEI
Mai 27, 2010

Romania se confrunta in perioada actuala cu o criza tripla: o criza economico-sociala, una politica si una morala. De aceea, rezolvarea ei presupune solutii pe toate cele trei paliere. Degeaba ne chinuim sa gasim solutii miraculoase pentru criza economica, daca moral si politic suntem la pamant. O strategie economica eficienta nu poate fi sustinuta de o clasa politica aflata intr-un permanent conflict. Atata timp cat nici unul dintre marile partide, PSD, PD-L si PNL, nu este capabil sa adune cincizeci la suta plus unu din voturile romanilor, nu vom avea linistea necesara pentru a construi ceva.

Eu unul am fost si raman adeptul ideii de separare doctrinara intre stanga si dreapta pe scena politica romaneasca. Dar nu cred ca aceasta separare poate fi vreodata mai importanta decat interesul national. Criza economico-sociala care ne-a lovit atat de puternic acum impune mutari curajoase pe scena politica. Puterea, adunata in jurul PD-L, este incapabila nu numai sa vina cu o strategie economico-sociala coerenta, dar si sa aiba un dialog absolut necesar cu partidele din Opozitie. PD-L si partidele mai mici care sustin guvernul Boc se comporta de parca ar fi singuri in Romania.   Adoptand ca lozinca “dupa noi potopul”, Puterea actuala nu le lasa romanilor nici o alternativa. De aceea, este datoria noastra, a partidelor din Opozitie, sa construim aceasta alternativa.

Este clar ca mergand pe calea pe care a apucat-o, PD-L va pierde un numar important de votanti. Dar banii pe care guvernul ii pompeaza in primariile PD-L din toata tara vor face ca scaderea sa nu fie atat de dramatica. PSD si PNL vor mai recupera cu siguranta din votantii care parasesc PD-L, dar nu suficienti. Mai ales ca oamenii se vor imparti intre cele doua partide de opozitie. Astfel ca, in urma unor noi alegeri, fie ele anticipate sau la termen, vom avea iarasi trei partide cu forte sensibil egale. Si ne vom intoarce la situatia din 2008. Ori, in starea in care este acum, Romania nu-si mai permite nici un minut de instabilitate politica.

Politicienii responsabili din PSD si PNL trebuie sa inteleaga ca este datoria lor fata de aceasta tara sa construiasca o alternativa solida la actuala Putere. Eu cred ca solutia este constituirea unei Aliante pentru Salvarea Romaniei. O alianta politica inregistrata la tribunal, care sa sustina candidati comuni la alegerile locale si parlamentare din 2012 sau la eventualele alegeri anticipate. Candidatii la posturile de primari si la posturile de presedinti ai Consiliilor Judetene vor fi candidati ai Aliantei pentru Salvarea Romaniei. Peste tot unde este posibil, PSD si PNL vor avea candidati comuni, iar in localitatile unde acest lucru nu va fi sub nici o forma posibil isi vor acorda sprijin total in turul doi. La stabilirea candidatilor comuni se va tine cont de distributia actuala, astfel incat atat PSD cat si PNL sa-si pastreze mandatele. In judetele si localitatile conduse de PD-L, candidatii Aliantei vor fi stabiliti pe baza unui algoritm simplu care sa tina cont de ponderea nationala a fiecaruia dintre partidele componente, de forta locala, de popularitate, de sondaje etc.  De acelasi algoritm se va tine cont si la intocmirea listelor cu candidati pentru consiliile locale si judetene. Tinand cont ca alegerile parlamentare sunt uninominale, candidatii Aliantei vor fi stabiliti dupa aceleasi principii ca la alegerea primarilor si presedintilor consiliilor judetene. Evident, Alianta dintre PSD si PNL va avea un candidat unic pentru postul de premier si un candidat unic pentru postul de presedinte al Romaniei. Conform intelegerii, unul dintre partide va propune candidatul la postul de premier, iar celalalt candidatul la Presedintie. Daca politicienii din cele doua partide vor da dovada de responsabilitate, curaj si vointa politica, cred ca Alianta pentru Salvarea Romaniei poate schimba usor si democratic actuala Putere. Fara sa mai faca apeluri patetice sa iasa lumea in strada.

Stiu, adversarii unei astfel de constructii imi vor da ca exemple CDR si Alianta D.A., doua aliante similare care au esuat. Ele au esuat, insa, in cu totul alte vremuri. Nici pe vremea CDR, nici pe vremea Aliantei D.A. tara nu se confrunta cu o criza atat de profunda. Si nici clasa politica nu era atat de lipsita de credibilitate cum este astazi. Daca noi, politicienii responsabili din PSD si PNL, nu intelegem sa lasam la o parte ambitiile si orgoliile personale, sa lasam pentru vremuri mai bune chestiunile legate de doctrine si sa construim rapid Alianta pentru Salvarea Romaniei, atunci meritam cu totii sa iesim din istorie.

22 de raspunsuri pentru Victor Ponta
Februarie 2, 2010

Mai tanarul meu coleg Victor Ponta a lansat recent, pe blogul personal, douazeci si doua de idei pentru reconstructia PSD. M-am bucurat cand am auzit, asa cum ma bucur ori de cate ori aud ca un coleg are propriile idei si nu face copy-paste dupa texte mai vechi din brosurile de partid.
Am citit propunerile lui Victor nu o data, ci de mai multe ori. Si chiar daca el a declarat in mod repetat ca nu ma voteaza la Congres, sper macar sa citeasca parerile mele despre parerile lui. Spre binele PSD. I-am dat lui Victor douazeci si doua de raspunsuri, pentru fiecare din propunerile scrise pe blog. Iata-le, punct cu punct:

1.    Este foarte firesc sa refacem, pe baze realiste si credibile, listele cu membrii si sustinatorii PSD, asa cum propune Victor. Dar nu cred ca Mircea Geoana, presedinte in functie si candidat pentru un nou mandat la sefia PSD, nu are asa ceva. Tine de datele fundamentale pe care trebuie sa le detina presedintele unui partid.

2.    Victor propune reorganizarea structurilor de partid pe criterii electorale – colegiile si nu administrativ teritoriale. Eu cred ca este o greseala. Atata timp cat inca se discuta despre modificarea legii electorale, colegiile nu sunt nici ele batute in cuie. Nu putem reorganiza partidul ori de cate ori se modifica un colegiu. In plus, s-ar produce o faramitare a partidului care ar ridica probleme mari de organizare si coordonare.

3.    Restructurarea pe modelul clar si eficient al organizarii din plan local si national a prezentei PSD in comunitatile romanesti din strainatate. O propunere foarte buna a lui Victor. Rezultatul de la ultimele alegeri prezidentiale arata foarte clar acest lucru.

4.    Alegerea presedintelui PSD prin votul tuturor membrilor partidului este o idee interesanta. Din pacate, si Victor stie asta, foarte greu de pus in practica acum. Eu, deocamdata, sunt de parere ca presedintele trebuie ales de Congres, iar echipa propusa de acesta sa fie votata de Consiliul National. Asa s-a intamplat cand PSD a obtinut maximum de performanta.

5.    Victor propune o Conventie anuala care sa dezbata si sa actualizeze obiectivele si directiile fundamentale ale partidului si care sa acorde un vot de incredere conducerii. Astfel de reuniuni anuale faceau parte candva din modul de lucru al PSD. Din pacate, sub inteleapta conducere a lui Mircea Geoana ele au disparut. Cat priveste votul de incredere pentru conducerea partidului, eu cred ca aceasta ar trebui sa-si depuna mandatul dupa fiecare ciclu major de alegeri.

6.    Liderul partidului ales si confirmat in anul anterior alegerilor prezidentiale va fi, in mod automat, candidatul PSD la presedintie. Aici nu sunt de acord cu Victor. Nu cred ca trebuie sa mai mergem pe aceasta idee. Poti fi un foarte bun lider de partid, dar un candidat nepotrivit pentru presedintia tarii. Sau, daca luam exemplul din 2009, poti fi un lider de partid slab si un candidat la presedintie mediocru.

7.    Victor propune statuarea ca principiu a sistemului de „Guvern din umbra”. Acest sistem a functionat cu succes in PSD inainte de alegerile din 2000. Asa am reusit sa formam, dupa 2000, cel mai performant guvern al Romaniei de la Revolutie incoace.

8.    Conditionarea dreptului de a candida pentru o functie in conducerea centrala a PSD de confirmarea anterioara a candidatului in cadrul unui scrutin public pentru o structura centrala sau locala. O idee discutabila. Mie mi se pare ca limiteaza dreptul unor membri, in special tineri, de a candida si l-as intreba pe Victor daca el si-ar fi dorit o astfel de prevedere cand a candidat prima oara.

9.    Un sistem de resurse umane tip „Mapa profesionala”, care sa cuprinda experienta profesionala a fiecarui candidat al PSD la o functie publica. Victor spune ca aceste mape trebuie analizate obligatoriu de catre structura care desemneaza candidatul la respectiva functie. E obligatoriu, cred eu, ca in PSD sa existe o selectie facuta in mod obiectiv dupa un set de criterii unanim acceptate. Din pacate, sub conducerea lui Mircea Geoana, acest sistem a fost inlocuit cu unul de pile si relatii.

10.    Victor spune ca numirile in institutiile publice care revin PSD pe baza algoritmului politic sau parlamentar sa se faca avand la baza criterii si decizii transparente ale conducerii. Absolut de acord. Deciziile trebuie obligatoriu sa fie transparente, profesionalismul trebuie sa stea la baza numirilor si nu relatia privilegiata cu conducerea partidului sau cu un anume grup de interese.

11.    Victor propune o comisie de integritate si arbitraj ai carei membrii vor fi incompatibili, timp de patru ani dupa expirarea mandatului in cadrul comisiei, pentru ocuparea altor functii politice. Eu cred ca acesta prevedere ar limita foarte mult dreptul de a candida al persoanelor respective.

12.    Crearea si implementarea de sisteme de comunicatii interne integrate, baze de date electronice si sisteme informatice pentru dezvoltarea consultarii si a reactiei rapide in relatia centru – teritoriu. Ii spun lui Victor ca este ridicol daca in era comunicarii partidul nu are astfel de sisteme.

13.    Definirea clara si numai in cadrul Conventiei Anuale a politicii de aliante. Aici Victor greseste. Aliantele nu se pot bate in cuie o data pe an. Ele trebuie facute sau desfacute si in functie de conjuncturile de pe scena politica. Insa aceste decizii trebuie luate in mod transparent, cu consultarea organizatiilor din tara.

14.    Victor propune regandirea sistemului de finantare interna, permanentizarea acestuia si in perioadele extraelectorale, transparentizarea si extinderea catre zone cu contributii mici, dar constante. Sunt absolut de acord cu orice sistem care va scuti partidul de obligatii fata de diversi finantatori. Trebuie clarificat si modul in care se fac donatiile, cine si cum incaseaza banii. De asemenea, eu cred ca statul trebuie sa finanteze campaniile electorale ale partidelor cu sume minimale, in concordanta cu situatia economica in care se gaseste tara. Trebuie interzisa folosirea in campanii a banilor proveniti de la partide, de la institutii sau persoane private.

15.    Relansarea activitatii externe a partidului si sporirea influentei noastre in organismele internationale din care PSD face parte. Este obligatoriu sa facem asta si, mai ales, sa-i folosim pe cei mai competenti oameni pe care-i avem. Pentru ca PSD are europarlamentari de mare valoare, cu influenta in organismele internationale.

16.    Victor propune construirea sau sprijinirea, in mod transparent, a unor institutii media care manifesta clar o viziune de stanga. Am dubii serioase asupra acestei chestiuni, mai ales ca noi am mai incercat in trecut astfel de lucruri. Eu nu cred ca partidele politice trebuie sa fie proprietare de presa.

17.    Victor vorbeste despre construirea, prin statut, a unor forme clare de garantare a descentralizarii puterii in partid. Eu cred ca tema razboiului centru – teritoriu este o tema falsa. Nu razboiul dintre centru si teritoriu ne va readuce la putere, ci colaborarea. Coordonarea actiunilor noastre nu inseamna ca liderii de la centru le baga pumnul in gura celor din teritoriu. O mai buna organizare nu inseamna instaurarea dictaturii centrului. Organizatii locale puternice inseamna un PSD mai puternic, o conducere centrala puternica inseamna un PSD mai puternic.

18.    Dezvoltarea unui sistem de protectie si pastrare activa pentru membrii PSD care au ocupat functii publice pe care le-au pierdut in momentul parasirii guvernarii. Propunerea lui Victor este foarte interesanta, dar trebuie precizat si mecanismul care va face acest sistem de protectie sa functioneze.

19.    Victor spune ca partidul trebuie deschis spre noi tipuri de colaborare, asumata transparent, cu persoane sau structuri din zone profesionale si civice. Eu cred ca un partid de centru-stanga trebuie sa aiba relatii privilegiate cu sindicatele. Trebuie ca PSD sa revina la sistemul de colaborare cu sindicatele pe care l-a avut in perioada 2000 – 2004 si care a functionat foarte bine.

20.    Construirea, in cadrul PSD, a unei structuri ecologiste, care sa dezvolte mesajul partidului in aceasta directie. Ideea lui Victor e foarte buna. Ca partid social-democrat trebuie sa fim foarte aproape de ecologism. Ideile ecologiste nu trebuie sa lipseasca din programele noastre politice.

21.    Victor propune incurajarea si sprijinirea TSD si a Organizatiei Ecologiste in promovarea unor idei si forme de actiune mai evoluat-radicale fata de linia oficiala a partidului. O idee buna.

22.    Sustinerea unui discurs si mesaj social-democrat modern, cu asumarea punctelor „gri” din trecutul nostru, indreptat spre noi tipuri de public este ultima propunere a lui Victor. Eu spun deja de mai mult timp ca, daca vrea sa revina la putere, PSD va trebui sa-si fixeze ca prioritate atragerea electoratului activ de stanga. Este vorba despre salariatii din orase, dar si din mediul rural, de studenti, de micii intreprinzatori, de romanii cu vederi de stanga din diaspora. Lor trebuie sa le cream conditiile unei competitii corecte pe piata si trebuie sa-i protejam in fata abuzurilor celor mai puternici. Trebuie sa renuntam la politica de tip “va dam”, axata, in special, pe ajutoare sociale si sa trecem la o politica in care solutiile economice sa le preceada pe cele sociale. In nici un caz nu spun ca trebuie sa renuntam la electoratul nostru pasiv, format in mare parte din pensionari si din locuitori din mediul rural care traiesc din ceea ce produc in propria gospodarie. Pe acestia trebuie sa-i protejam in continuare, dar fara solutii economice, care sa aduca bunastare, nu-i putem ajuta foarte mult.

Candidez, nu ma joc!
Ianuarie 27, 2010

Observ ca, in ultimele zile, foarte multi analisti, dar si colegi din taberele cu care ma aflu in competitie in partid sustin sus si tare ca anuntata mea candidatura la sefia PSD este, de fapt, o miscare tactica. Convinsi ca ei stiu, chiar mai bine decat mine, ce urmeaza sa fac, distinsii domni spun ca, mai mult ca sigur, nu voi candida in final la presedintia partidului si ca ma voi alatura uneia sau alteia dintre tabere.

Dar astazi am decis sa nu-i mai las sa munceasca in van. De ce sa-si consume energia si timpul construind fel de fel de scenarii referitoare la candidatura mea? Asa ca ii anunt, in modul cel mai sincer, ca nu-mi retrag candidatura. Nici acum si nici mai tarziu. Am spus un lucru si ramane asa cum l-am spus. Nu ma joc cu vorbele si cu candidaturile.

La discutii, da, sunt deschis atunci cand vorbim despre cum trebuie reconstruit PSD, despre cum trebuie reformat statul, despre care trebuie sa fie solutiile PSD de scoatere a tarii din criza, despre cum trebuie sa arate echipa capabila sa atinga aceste deziderate. Pot sa discut de ce nu cred ca e bine ca Mircea Geoana sa mai conduca PSD, de ce cred ca Viorel Hrebenciuc, Marian Vanghelie si grupul lor de interese nu trebuie sa mai influenteze deciziile partidului.

Pot sa discut despre toate lucrurile bune pe care le-a facut Adrian Nastase pentru PSD si sa-l invit public, asa cum am facut-o si cu Cristi Diaconescu, sa vina alaturi de mine intr-o echipa redutabila pentru reconstructia partidului, intr-o echipa care sa ne duca la guvernare pana cel tarziu in 2012. Insa nu-i pot lasa pe altii sa hotarasca la televizor ce se va intampla cu candidatura mea. Acest lucru l-am hotarat eu si las Congresul PSD sa se pronunte daca am luat sau nu o decizie buna.

PSD are nevoie de o viziune proprie despre reforma statului (II)
Ianuarie 22, 2010

(continuare)

REFORMA CONSTITUTIONALA

Actuala constructie constitutionala este rezultatul compromisului istoric, specific perioadei imediat post-revolutionare, precum si a adaptarii la cerintele impuse de integrarea in NATO si UE.

Pe masura ce statul a evoluat, economia de piata s-a consolidat si democratia s-a aprofundat, au aparut limitele si contradictiile solutiilor de organizare a statului consfintite de constitutie. Criza constitutionala a devenit mult mai vizibila odata cu trecerea Romaniei printr-o noua experienta politica rezultata in urma alegerilor generale si prezidentiale din 2004. Factorul care a scos cu pregnanta in evidenta limitele constitutiei a fost aparitia, pentru prima data, a unei conjuncturi care ar fi trebuit sa impuna o coabitare intre presedinte si o majoritate parlamentara aflata in conflict politic cu acesta.

Numeroase imprecizii ale textului constitutional, raporturile neclare de prioritate intre diferitele etaje de putere ale statului, precum si suprapunerile de atributii au impus numeroase apeluri la Curtea Constitutionala si au generat frecvente blocaje politice.

Astazi, este evident ca avem nevoie de o noua constitutie, care sa elimine ambiguitatile si sa consolideze cadrul democratic, inainte ca acesta sa se deterioreze si mai grav.

O prima problema este cea generata de conceptul de republica semiprezidentiala, care tensioneaza raporturile dintre presedinte si parlament.

Aici, ca si in alte cazuri, avem nevoie de o separare mai clara a atributiilor puterilor din stat.

Sunt doua solutii: fie o republica prezidentiala, fie una parlamentara.

Este o decizie importanta ce trebuie luata la nivel politic. Ambele optiuni au si avantaje si dezavantaje. Fiecare solutie are mai mult sau mai putin sprijin public. Este necesar sa conturam, in raport cu viziunea noastra social democrata despre stat si rolul sau, ce varianta dorim sa promovam in parlament.

Implicit o anume optiune ar impune si un anumit mod de alegere a presedintelui si, probabil, si un anumit mod de suprapunere a ciclurilor electorale.

Solutia prezidentiala impune si o alta perspectiva cu privire la statutul executivului, functia de prim ministru fiind serios pusa in discutie.

Mentinerea solutiei semiprezidentiale este si ea o optiune, dar si in acest caz sunt necesare departajari mai clare ale competentelor si raporturilor de putere.

A doua decizie importanta priveste structura, functiile si dimensiunile legislativului.

Referendumul a indicat dorinta electoratului de diminuare, la maximum 300, a numarului de parlamentari. Referendumul a aratat si existenta, in mai mica masura, a unei optiuni pentru un parlament unicameral. Este vorba de un vot consultativ, dar el nu poate fi ignorat cu usurinta, fara o argumentare serioasa, bine comunicata publicului.

Intrebarea este daca un parlament unicameral asigura un control parlamentar suficient si daca nu se produce astfel un proces de diminuare a rolului parlamentului in raport cu executivul, mai ales, daca o astfel de solutie este dublata si de optiunea pentru o republica prezidentiala.

O astfel de reducere ar diminua costurile institutiei parlamentare, dar ar putea duce si la un deficit de reprezentare democratica.

Adoptarea celor doua cerinte ale referendumului ar presupune o regandire a rolului si statutului institutiei parlamentare, care fie ar deveni una decorativa, fie ar trebui sa dobandeasca puteri sporite pentru a pastra statutul de principala putere in stat.

De modul in care vom decide cu privire la aceste modificari depinde in continuare intreaga constructie constitutionala.

Votul uninominal in sistemul actual, de fapt unul, in ultima instanta proportional, s-a dovedit un esec. Modificarea sistemului de vot este o necesitate indiscutabila.

Aici, avem de ales intre un sistem proportional, majoritar sau mixt. Daca nu dorim sa ne intoarcem la sistemul de lista – proportional, atunci, de fapt, optiunea este intre votul majoritar, de preferat in doua tururi de scrutin, sau la un sistem mixt, in care o parte din parlament sa fie aleasa proportional si o alta parte majoritar.

Indiferent ce solutie alegem, trebuie sa privim constitutia ca pe un sistem juridic si sa admitem ca solutiile trebuie sa fie coerente si compatibile, altfel, intreaga functionalitate a sistemului constitutional va fi pervertita.

Pornind de la observatiile de mai sus, se poate elabora un proiect de reforma constitutionala, a caror prevederi ar urma sa intre in vigoare dupa consumarea actualului ciclu electoral, care sa porneasca de la urmatoarele teze:

  • Trecerea la un sistem de republica parlamentara (cu alegerea presedintelui de catre parlament), sau cu mentinerea actualului sistem semiprezidential (cu alegerea presedintelui prin vot direct, de catre cetateni), dar cu o serie de amendamente privind atributiile presedintelui, care sa asigure prevalenta deciziei parlamentului ca organ reprezentativ suprem in stat.
  • Un parlament bicameral, insumand un numar maxim de 300 de membri:o    Senatul avand, in principal, rolul de reprezentare a comunitatilor locale si de avizare, la nivel national, a legislatiei europene.o    Membrii senatului ar putea fi alesi in colegii uninominale, prin vot majoritar, cate unul pentru fiecare judet, unul pentru municipiul Bucuresti si cate unul pentru fiecare sector al capitalei.o    Camera Deputatilor ar avea rolul de principal decident cu privire la legislatia nationala.

    o    Deputatii ar urma sa fie alesi pe baza unui sistem electoral mixt: jumatate pe sistem proportional (pe liste de partid) si jumatate prin vot majoritar. Pentru deputatii alesi pe liste de partid s-ar putea stabili o clauza care sa le interzica migratia politica pe perioada mandatului parlamentar.

    o    Reprezentantii minoritatilor nationale ar urma sa fie alesi in continuare pe actualul sistem.

Continuare:
REFORMA FISCALA

PSD are nevoie de o viziune proprie despre reforma statului (III)
Ianuarie 22, 2010

(continuare)

REFORMA FISCALA

Criza economica a scos cu pregnanta in evidenta imperfectiunea actualului sistem fiscal. Bugetul este subalimentat, economia reala este pusa in dificultate de complexul stufos de taxe si impozite, iar sistemul taxarii nediferentiate polarizeaza excesiv societatea, ignorand principiul solidaritati si echitatii sociale.

O reforma fiscala, care sa simplifice sistemul de taxe si impozite si care sa reintroduca principiul taxarii diferentiate si progresive este in viziunea social democrata o necesitate.

Ar fi util de studiat experienta unor state europene, care au un sistem fiscal mult simplificat, asigurand, in acelasi timp, si o buna colectare a veniturilor statului.
Paralel sunt necesare masuri de crestere a transparentei cheltuielilor bugetare si de alocare mai judicioasa si echitabila a resurselor, in special, in plan departamental si teritorial.

Un nou concept de politica fiscala trebuie sa constituie in primul rand o parghie de relansare a cresterii economice, altfel, orice reforma fiscala va conduce in final tot la clasica penurie de resurse bugetare. Principiul: putin de la cat mai multi, ramane pe deplin valabil. El trebuie dublat de o contributie progresiva proportionala cu venitul fiecaruia.

O societate este cu atat mai stabila si cu atat mai viguroasa cu cat are o pondere mai mare a clasei mijlocii in structura sa sociala. O astfel de premisa, aflata, in opinia noastra, in consens cu viziunea social democrata ce trebuie promovata de PSD, ne incurajeaza sa gandim o reforma a sistemului fiscal, care sa pastreze actualul nivel de impozitare pentru cei care au venituri lunare situate intre cuantumul salariului mediu pe economie si un nivel de doua, pana la trei mii de euro pe luna.

O astfel de plaja de impozitare ne apropie si de veniturile considerate medii la nivelul statelor din Uniunea Europeana.

Pe baza unor calcule si proiectii bugetare, ca masura de protectie sociala, s-ar putea micsora impozitul pentru cei care au venituri situate intre nivelul salariului minim pe economie si cel mediu si s-ar putea adopta masura scutiri de impozitare a veniturilor mai mici decat salariu minim pe economie.

Pentru cei ce depasesc nivelul de 3000 de euro pe luna este normal sa gandim un impozit progresiv si, chiar, pentru cei cu venituri si profituri foarte mari, este de analizat solutia unei taxe de solidaritate sociala.

Este important ca orice reforma a sistemului de impozitare sa nu reduca veniturile statului, ci sa incurajeze cresterea economica si efortul activ al persoanei de a-si castiga existenta prin munca si spirit intreprinzator.

Bugetul trebuie sa fie in primul rand o sursa pentru investitii publice de mare anvergura si un mecanism de stimulare al populatiei active si, doar, in ultima instanta, o sursa de protectie sociala pentru cei defavorizati.

REFORMA STRUCTURII SOCIALE

Dupa douazeci de ani de la revolutie societatea romaneasca are inca o structura sociala dezechilibrata si inadecvata tendintelor contemporane.

Populatia activa este in scadere, iar ponderea celor ce traiesc din agricultura de subzistenta excesiv de mare. Ponderea celor din sectorul serviciilor, desi in crestere, este inca foarte mica. Desi numarul personalului din administratie a crescut nejustificat in ultimii ani, in mod paradoxal, unele sectoare bugetare au personal subdimensionat si subcalificat. Numarul somerilor, pe fundalul crizei economice, este in continua crestere. Emigratia economica a redus masiv volumul fortei de munca tinere din economie.

Polarizarea sociala s-a accentuat. Clasa de mijloc a societatii noastre este inca redusa numeric si expusa, de efectele crizei economice, la o diminuare si mai accentuata.

Acest tablou al structurii sociale arata ca este nevoie de o reforma a acesteia. O astfel de reforma nu poate fi facuta cu mijloace administrative. Este nevoie de un complex de masuri, in special, de natura economica, care sa reconfigureze structura sociala. Reglementarea pietelor si, in special a pietei muncii, reprezinta una din parghiile importante prin care putem reconstrui echilibrul social si ocupational al Romaniei.

Una din marile provocari ale societatii romanesti, comuna, dealtfel, societatilor dezvoltate de tip occidental, este generata de dezechilibrul accentuat al structurii de varsta a populatiei noastre. Fara politici de sprijinire a familiilor tinere va fi tot mai dificil de pastrat echilibrul intre numarul persoanelor active si cel al celor aflate la pensie.

Reforma structurii sociale trebuie sa fie prioritatea social democratiei romanesti.

REFORMA CLASEI POLITICE

Este un loc comun ca, astazi, clasa noastra politica a atins un grad mare de erodare. Electoratul are deja o stare de repulsie fata de politicieni si de partide. Solutia votului uninominal, in forma adoptata, a facut mai mult rau decat bine.

Problema este nascuta din lipsa reformei interne din partide. Liderii actuali s-au decredibilizat, partidele au devenit structuri aproape inchise si cu o dinamica interna de multe ori dubioasa.

Lipsa unei definiri doctrinare clare, traseismul politic, individual sau de grup, au facut imposibila diferentierea partidelor si a solutiilor politice propuse.

Mercantilizare partidelor si a sistemului de selectare a candidatilor la alegerile de la toate nivelurile, accentuata de actualul sistem de vot, asa zis, uninominal a micsorat numarul personalitatilor politice cu valoare autentica, profesionalizate politic si capabile de un real activism social.

Sentimentul ca elita politica este osificata, ostila la ascensiunea unor figuri noi si ca grupurile de interese transpartinice sunt cele care fac legea este cauza unei lipse accentuate de speranta a votantilor ca, prin votul lor, mai pot schimba ceva in evolutia Romaniei.

Asteptarea omului providential, a unei personalitati politice salvatoare, a unui fel de „mesia de partid si de stat”, sistematic inselata, este expresia unui optimism tot mai redus cu privire la capacitatea sistemului democratic de a raspunde nevoilor societatii.

Obsesia luptei pentru putere si practicarea unei opozitii distructive au erodat in aceeasi masura si puterea si opozitia.

Sentimentul ca, indiferent cine guverneaza, solutiile si metehnele sunt tot aceleasi a dezorientat electoratul. Democratia, in sine, este considerata de multi un lux inutil.

Nu putem accepta ideea ca partidele sunt la originea raului in societatea romaneasca si nici ca putem concepe o societate democratica fara partide.

Partidele sunt, in ultima instanta, expresia intereselor si curentelor de opinie din societate. Reprezentarea intereselor, optiunilor si vointei electoratului se poate face eficient doar prin intermediul partidelor. Solutia nu este cea a unei societati fara partide, ci a unor partide puternice si responsabile, care sa devina adevarate elite morale si profesionale ale societatii romanesti.

Un nou sistem electoral, o noua distributie a responsabilitatilor in interiorul sistemului de putere si un control public mai eficient asupra celor alesi sau nominalizati in diferite functii publice pot face posibila reforma clasei politice.

Solutia sistemului de vot mixt ar genera un echilibru mai bun intre ratiunile si strategiile de partid si reprezentarea optiunilor locale ale electoratului.

Un sistem de finantare a partidelor, mai transparent si mai restrictiv, precum si reguli electorale de campanie mult mai austere ar ajuta la reducerea coruptiei si a clientelismului din interiorul clasei politice.

O separare mai clara intre activul de partid si sistemul functiilor publice din administratie este obligatorie pentru depolitizarea institutiilor statului si pentru reconstructia partidelor, care sunt astazi prea dependente de tactica exploatarii beneficilor administrarii politicilor si resurselor financiare publice.

Reforma reala a clasei politice nu poate fi realizata fara o separare mai clara a acesteia de structura administrativa a societatii.

Reforma clasei politice se poate face doar de fiecare partid in interiorul sau.

PSD ARE ACUM POSIBILITATEA DE A SE REFORMA

In primul rand, este vorba de a adopta o noua viziune politica, de o reintoarcere la valorile contemporane ale social democratiei, la principiile solidaritatii si echitatii sociale, dar si de promovarea unui alt mod de a face politica.

Nu performanta si duritatea actului de opozitie ne vor readuce electoratul pierdut, ci capacitatea de a propune proiecte politice noi, centrate direct pe asteptarile electoratului.

O noua garnitura de lideri ai acestui partid este chemata sa dea credibilitate si forta acestor proiecte. Fara o noua conducere a partidului, fara echipe de oameni credibili si plini de energie politica nu putem iesi din opozitie.

Reforma partidului impune o deschidere a acestuia spre electorat, spre noi membri, dar si o mai atenta cernere si promovare a resurselor umane si de competenta de care dispunem.

Reforma partidului si a clasei politice insemna sa dam electoratului certitudinea ca noi putem face ca societatea sa evolueze sensibil si durabil spre bine.

DE CE N-A AJUNS PSD LA PUTERE (I)
Ianuarie 14, 2010

ANALIZA GRESELILOR DIN ULTIMII CINCI ANI, CARE AU DUS PARTIDUL IN FATA CELUI DE-AL DOILEA CICLU SUCCESIV DE OPOZITIE

Oricate motive ar exista sa consideram rezultatul alegerilor prezidentiale din 2009 viciat de proceduri electorale incorecte, acum, dezbaterea pe aceasta tema este lipsita de sens. Rezultatul alegerilor trebuie privit ca o stare de fapt.

Astazi, avem o singura certitudine: Mircea Geoana a pierdut alegerile, iar PSD se gaseste in fata unei lungi si dificile perioade de opozitie.

Sunt tot mai multi cei care se intreaba pe ce drum trebuie sa mergem mai departe si cine ne poate conduce pe acel drum.

Exista cel putin trei opinii care se confrunta: unii considera ca, in acest moment, orice dezbatere si, mai ales, orice schimbare este periculoasa pentru partid, altii ar dori doar o analiza, mai mult sau mai putin profunda si, eventual, o retusare discreta a echipei de conducere, in timp ce altii sustin nevoia unei reforme radicale, cu schimbarea generatiei de lideri si cu o repozitionare doctrinara a partidului. Este greu de spus cine are dreptate, dar tocmai existenta acestor framantari firesti pentru un partid care se afla la inceputul celui de-al doilea ciclu succesiv de opozitie ne impune sa organizam cat mai curand un congres, care sa decida, in mod democratic si statutar, ce trebuie sa facem in viitor.

Ar fi o eroare sa ne focalizam atentia doar asupra celei mai recente confruntari electorale. In 6 decembrie 2009 am incheiat, de fapt, un ciclu politic de cinci ani si este necesar sa facem o analiza de ansamblu a acestei etape.

O astfel de analiza ne va ajuta sa intelegem unde am gresit si ne va obliga sa ne asumam, fiecare, raspunderea pentru ceea ce am facut.

In cautarea electoratului pierdut

O analiza comparativa a rezultatului alegerilor generale din 2004 si 2008 si a celor prezidentiale din 2004 si 2009 este utila pentru a constata cum am evoluat in cursul ultimului ciclu electoral.

Rezultatul alegerilor generale din 2004

Partidul Camera deputatilor Senat
Nr. voturi % Nr. voturi %
PSD+PUR 3.692.608 36,64 3.760.560 37,16
DA (PNL+PC) 3.150.301 31,26 3.209.073 31,71
PRM 1.302.724 12,93 1.379.789 13,63
UDMR 624.301 6,2 633.735 6,26

Rezultatul alegerilor generale din 2008

Partidul Camera deputatilor Senat
Nr. voturi % Nr. voturi %
PSD+PC 2.279.449 33,09 2.352.968 34,16
PDL 2.228.860 32,36 2.312.358 33,57
PNL 1.279.063 18,57 1.291.029 18,74
UDMR 425.008 6,17 440.449 6,39

Este de mentionat ca din punctul de vedere al numarului de mandate obtinute in parlament in 2008, PDL, desi a avut un numar mai mic de voturi a obtinut cu trei mandate mai mult.

Alegerile prezidentiale din 2004

Candidatul Turul 1
Turul 2
Adrian Nastase 4.278.864 40,97% 4.881.520 48,77%
Traian Basescu 3.545.236 33,92% 5.126.894 51,23%

Alegerile prezidentiale din 2009

Candidatul Turul 1 Turul 2
Traian Basescu 3.153.640 32,44% 5.274.063 50,33%
Mircea Geoana 3.027.838 31,15% 5.204.102 49,66%
Crin Antonescu 1.945.831 20,02

Analiza acestor date statistice ne arata ca in perioada 2004-2009, cu exceptia PRM, singurul partid parlamentar care a inregistrat un regres este PSD. Daca in 2004 PSD obtinea aproximativ o jumatate de milion de voturi mai mult decat Alianta DA (PNL+PD), in 2008 PSD nu mai avea decat cateva zeci de mii de voturi mai mult decat PDL. Mai grav este ca PDL si PNL, care se definesc ca partide de dreapta, au acum, impreuna, peste un milion doua sute de mii de voturi mai mult decat PSD.

Definirea PDL si PNL ca partide de dreapta ar trebui, insa, supusa unei analize mai nuantate.

PDL este in momentul de fata exponentul dreptei din Romania, dar trebuie remarcat ca, in discursul public, viziunea sa de dreapta este dublata de un strat consistent de populism, care pentru multi dintre votanti creeaza falsa perceptie a unui demers politic de stanga (chiar radical).

In cazul PNL, apare, in special dupa intrarea in opozitie, un fenomen de translatie spre stanga (poate si din nevoia conjuncturala de a se coordona din punct de vedere al discursului cu PSD). Se poate spune ca astazi PNL are pronuntate caracteristici social-liberale, ocupand spatiul gol de la centru, parasit de PD atunci cand a migrat la dreapta. Si in acest caz, este probabil ca o parte a electoratului cu optiuni de stanga sa posede tendinta de a gravita in spatiul politic al partidului liberal.

Aceste cifre arata ca a avut loc o schimbare importanta in raportul de forte de pe scena politica romaneasca. Pentru prima data, dupa 1989, PSD pierde suprematia in fata partidelor de la dreapta sa.

Este evident ca in electoratul din Romania s-a produs in ultimii cinci ani o schimbare masiva de comportament si optiune electorala. Aceasta schimbare este, in parte, rezultatul modificarilor socio-demografice si socio-economice care s-au petrecut in ultimii 20 de ani si, cu precadere, in decursul ultimelor doua legislaturi.

Din pacate, aceasta tendinta de diminuare a electoratului traditional de stanga din Romania a fost potentata de o serie de erori de strategie pe care partidul le-a facut in ultimii cinci ani si de o criza de credibilitate pe care PSD a traversat-o in aceasta etapa.

Continuare:

UNDE SI CE AM GRESIT?

TREI ERORI DE TACTICA SI STRATEGIE POLITICA

DE CE N-A AJUNS PSD LA PUTERE (III)
Ianuarie 14, 2010

ANALIZA GRESELILOR DIN ULTIMII CINCI ANI, CARE AU DUS PARTIDUL IN FATA CELUI DE-AL DOILEA CICLU SUCCESIV DE OPOZITIE

(continuare)

TREI ERORI DE TACTICA SI STRATEGIE POLITICA

1.    Debarcarea lui Adrian Nastase

Una din primele erori majore a fost facuta in martie 2006, cand, din dorinta de a diminua costurile de imagine pricinuite de acuzatiile de coruptie la adresa lui Adrian Nastase (la acea data presedinte executiv al PSD si presedintele Camerei Deputatilor), s-a decis suspendarea acestuia din conducerea partidului si cedarea presedintiei Camerei Deputatilor.

Desi la data respectiva s-a sperat intr-un efect pozitiv de imagine, in realitate PSD a pierdut atat din punct de vedere politic cat si din cel al imaginii publice.

Debarcarea lui Adrian Nastase a fost privita de electorat ca o recunoastere a coruptiei la varf din PSD, iar pierderea conducerii Camerei a diminuat mult capacitatea de control politic al puterii.

In partid s-a creat un dezechilibru si treptat lupta pentru putere s-a accentuat. Partidul a lasat imaginea unui partid dezbinat si gata de fractura.
Desi pe termen scurt a existat un anumit beneficiu de imagine, in timp acesta a fost anihilat de mentinerea acuzatiilor de coruptie la adresa PSD.

2. Suspendarea presedintelui
O a doua eroare majora a fost actiunea de suspendare a presedintelui Traian Basescu.

Actiunea a facut parte dintr-un complex strategic mai amplu care a avut ca efect scoaterea PDL de la guvernare si trecerea sa in opozitie.

O prima consecinta a fost ca PSD a fost nevoit pana la sfarsitul mandatului 2004-2008 sa sprijine, in mod netransparent, guvernul liberal, asumandu-si in acest mod importante costuri negative ale guvernarii si deschizand calea PDL de a se manifesta inaintea alegrilor ca principala forta a opozitiei.

Actiunea de suspendare a Presedintelui si esecul de la referendum au condus astfel la relansarea PDL si a lui Traian Basescu, care inainte de aceste evenimente se aflau in cea mai grava criza de credibilitate publica.

3. Managementul defectuos al aliantei cu PDL
O a treia eroare de strategie a fost managementul deficitar al aliantei de guvernare cu PDL. Negocierea inabila a portofoliilor ministeriale, continua oscilatie intre putere si opozitie, precum si acceptarea cu foarte putin timp inainte de iesirea de la guvernare a unor pachete legislative controversate au contribuit major la pierderea alegerilor prezidentiale.

LIPSA DE CONSECVENTA SI DE VIZIUNE POLITICA

Dupa cinci ani petrecuti in opozitie, PSD nu a reusit sa genereze un proiect politic bine articulat pe principiile stangii democratice. Lipsa de consecventa, numeroasele oscilatii si reorientari ale discursului si strategiei au dezorientat electoratul partidului.

In timp ce Traian Basescu si PDL propun o reforma a statului cu accente autoritare de dreapta, PSD nu a fost pregatit sa solicite electoratului sprijinul pentru un model social democrat al reformei societatii romanesti.

Am acceptat cu usurinta proiectul unui stat slab, fara functii de echilibru social, un stat cu un control parlamentar diminuat si cu o prevalenta exacerbata a functiei prezidentiale.

Pierderea initiativei politice pe frontul reformei economiei, institutiilor si societatii romanesti au diminuat impactul discursului nostru politic.

PSD TREBUIE SA REDEVINA NUMARUL UNU.

PSD este partidul care, din punct de vedere structural si doctrinar, reprezinta singura forta politica viabila a stangii progresiste din Romania. Forta acestui partid sta in numarul sau mare de militanti si simpatizanti, precum si in soliditatea structurilor sale teritoriale.

In ultimii ani, in ciuda numeroaselor erori de strategie ale actualei conduceri a partidului si a eforturilor tot mai sustinute ale adversarilor nostri politici de a ne destructura si marginaliza, am demonstrat, in special prin baza noastra de masa, prin organizatiile noastre din teritoriu, ca avem forta de a ne mobiliza si de a lupta pentru valorile stangii impotriva unei drepte, tot mai agresive si mai bine articulate, a carui exponent radical este astazi PDL.

PSD nu are si nu poate avea vocatia de a fi un partid de rangul doi in Romania.

Majoritatea cetatenilor nostri, la fel ca in oricare alt stat al Uniunii Europene, au aspiratii si nevoi ce impun proiecte politice de stanga. PSD are datoria sa fie expresia politica a acestei realitati sociale. Nici un alt partid din Romania nu are un potential electoral mai mare decat noi. Este timpul sa redobandim increderea si sprijinul acestor oameni. In perioada urmatoare, marea provocare pentru PSD este tocmai readucerea in spatiul sau politic a electoratul activ de stanga. Altfel, procesul de erodare a bazei noastre electorale se va amplifica si revenirea la putere nu se va mai putea face decat in conditia de partid cu statut secundar.

Viitorul Congres trebuie sa scoata in evidenta cu claritate si pregnanta identitatea noastra de stanga. Este nevoie de o noua viziune politica, de un nou mod de abordare a actului guvernarii si de o noua echipa de conducere a partidului.

Greselile facute de Geoana & co in anul electoral 2009
Ianuarie 12, 2010

Da, este vremea analizelor. Da, membrii PSD din teritoriu, care s-au batut cum au stiut ei mai bine ca sa-l scoata pe Mircea Geoana presedinte, merita niste explicatii. Clare si la obiect. Ca sa inteleaga de ce, totusi, s-au pierdut alegerile. De ce trebuie sa mai stam inca nu stiu cati ani in opozitie. PSD este un partid serios si mult prea important ca sa inghita explicatii de genul “am pierdut din cauza flacarii violete”. Sau “am pierdut din cauza fraudarii alegerilor, a norocului chior al lui Traian Basescu, a buletinului meteo, a modului in care s-au aliniat planetele in seara dezbaterii finale si a textelor de pe blogul lui Miron Mitrea”. Acestea sunt justificarile hrebenciucilor. Nu analiza lucida a infrangerii.

Da, membrii PSD din teritoriu, care s-au batut cum au stiut ei mai bine ca sa-l scoata pe Mircea Geoana presedinte, trebuie sa stie unde s-a gresit si ce se va intampla cu acest partid in continuare. Ei trebuie sa stie ca nu suntem un partid de rangul doi, ci un partid puternic, care s-a manifestat ca un partid de rangul doi din cauza unei conduceri incompetente. Ei trebuie sa stie ca masura puterii PSD o dau ei, membrii si simpatizantii din teritoriu, si nu Mircea Geoana si echipa lui.

Si totusi, de ce a pierdut Mircea Geoana alegerile pe care el spune ca le-a castigat? Alegerile prezidentiale din 2009 au fost pierdute din cauza a cel putin douasprezece greseli mari facute de Geoana & co. pe parcursul unui an de zile. Intr-o ordine care nu tine cont de importanta, ci mai degraba de cronologie, acestea sunt:

1. Geoana si echipa lui au gresit cand, la negocierile cu PD-L pentru formarea guvernului, au refuzat Ministerul de Finante. Romania ar fi avut de castigat daca, intr-un an de criza, l-ar fi avut pe Mihai Tanasescu sef la finante. Iar imaginea PSD de partid responsabil si de partid al profesionistilor s-ar fi consolidat.

2. Geoana & co. au gresit cand s-au incapatanat sa ia Ministerul de Interne. Dorinta expresa a hrebenciucilor de a controla neaparat “doi s’un sfert”, serviciul secret al Internelor, a dus la schimbarea, intr-un interval foarte scurt, a doi ministri de interne. Scandalul iscat de aceste schimbari a aruncat asupra PSD imaginea de partid neserios, manat de interese obscure si nu de dorinta de a guverna in folosul cetatenilor.

3. Modul nedemocratic si discretionar in care Geoana si echipa lui au impartit functii si au impus oameni la conducerea unor filiale din tara a fost o alta greseala majora. Respectivele decizii au marit neincrederea celor din teritoriu in justetea hotararilor luate la centru si au sporit teama si nemultumirea in mai multe organizatii. La acestea se adauga modul abuziv in care Geoana & co. au decis excluderea unor oameni din PSD.

4. Geoana si echipa lui au gresit prin felul in care au scos PSD de la guvernare. Deoarece totul a pornit de la demiterea lui Dan Nica din fruntea Ministerului de Interne, multi oameni au inteles ca partidul se cramponeaza de un om si de o functie. Si asta chiar daca PSD avea dreptate. Decizia corecta era sa plecam din guvern mai devreme, cand acesta isi asumase raspunderea pe niste legi capitale pentru o buna parte dintre alegatori, cum au fost legea salarizarii unice si legile educatiei. Atunci s-a amanat iesirea de la guvernare, pentru ca hrebenciucilor le era foarte greu sa renunte la “doi s’un sfert”.

5. Geoana si echipa lui au gresit axandu-si campania preelectorala pe o singura idee: atacarea lui Traian Basescu. Nu s-a vorbit nimic despre solutia Geoana. Ideea castigatoare, cea cu Johannis premier, a venit, pana la urma, de la PNL. Dar faptul ca solutia minune n-am gasit-o noi, a facut ca Geoana & co. sa se comporte in permanenta indatoritor fata de liberali. Nu PSD a fost perceput ca motor al coalitiei, ci PNL. Asa cum Crin Antonescu a fost motorul in campania lui Mircea Geoana. Numai mobilizarea pesedistilor din teritoriu in turul intai a facut ca Geoana sa ajunga in finala cu Basescu.

6. Geoana & co. au gresit folosind-ul cu obstinatie pe Marian Vanghelie ca portavoce a partidului, desi Mircea Geoana stia inca de la alegerile locale ca “primarul de la cinci” nu se bucura de simpatie nici macar in randul majoritatii organizatiilor PSD, daramite in randul alegatorilor din toata tara.

7. Mircea Geoana a gresit numind-ul pe Viorel Hrebenciuc sef al campaniei pentru prezidentiale. Nici o idee castigatoare n-a avut Hrebenciuc, s-a tinut de vesnicele lui combinatii (vezi dezbaterea candidatilor din turul intai, cand a reusit sa-i coalizeze impotriva lui Geoana pe Basescu, Antonescu si Oprescu). In plus, nici flacara violeta n-a tinut cu el.

8. Geoana & co. au gresit grav prin faptul ca au pierdut controlul propriei campanii electorale. Cel mai bun exemplu in acest sens este folosirea filmuletului cu Basescu lovind un copil. Felul in care a fost lansat filmuletul (l-a anuntat Dinu Patriciu), repetarea lui pana la saturatie, dubiile legate de autenticitatea lui au facut sa aiba un efect contrar celui scontat. Confruntarea a fost mutata in zona emotionala, unde Traian Basescu era specialist. Prea multi sefi-sfatuitori sau sfatuitori-sefi a avut Mircea Geoana. Din dorinta fiecaruia dintre ei de a fi EL cel care ii da lovitura mortala lui Basescu, s-au calcat efectiv pe picioare.

9. Vizita de la Timisoara este prima dintre greselile fatale a lui Mircea Geoana din ultima saptamana a campaniei pentru turul doi. Nu poti sa te duci la Timisoara, intr-un loc simbolic al Revolutiei Romane, fara sa iei in calcul ca intri intr-o zona extrem de sensibila la legaturile unora dintre liderii nostri cu trecutul. Rezultatul? Am reusit sa-i enervam pe multi dintre alegatorii traditionali ai dreptei care hotarasera sa nu iasa la vot si sa-i mobilizam in favoarea lui Basescu.

10. A doua greseala fatala a lui Mircea Geoana din ultima saptamana de campanie a fost vizita nocturna la Sorin Ovidiu Vantu. Cum poti sa faci asa o greseala cand stii ca tema favorita a lui Traian Basescu este legatura ta cu “mogulii”? Cand stii ca Basescu se straduieste sa demonstreze ca esti subordonat “mogulilor”, tu te duci in miez de noapte la unul dintre ei acasa. Cum poti sa-i furnizezi asemenea munitie contracandidatului tau? Nu poti sa fii sef de partid, politician care vrea sa devina seful statului si sa faci astfel de gafe.

11. A treia greseala fatala din ultima saptamana de campanie a fost hotararea lui Geoana si a echipei sale de a participa la o singura dezbatere cu Basescu. Aceasta decizie a facut ca toata atentia publicului sa se concentreze pe confruntarea unica dintre cei doi candidati. Tot ce s-a spus acolo a capatat importanta sporita. Si asta chiar daca si un incepator intr-ale campaniei electorale stia ca Traian Basescu este mai bun la confruntarile directe. Fiind singura dezbatere, Mircea Geoana nu a mai putut sa recupereze.

12. In sfarsit, a patra greseala fatala din ultima saptamana de campanie a fost prestatia slaba a lui Mircea Geoana de la dezbaterea finala. Stiind ca era singura confruntare, candidatul Geoana trebuia sa fie mult mai bine pregatit pentru a specula slabiciunile lui Basescu si pentru a face fata atacurilor acestuia. Mircea Geoana trebuia sa fie mai stapan pe el, tinand cont ca intra in avantaj in dezbatere si avea doua sanse din trei: fie sa castige confruntarea cu Traian Basescu, fie sa fie egal cu el.

P.S. Pentru ca tot am vorbit de alegerile prezidentiale, vreau sa lamuresc o data pentru totdeauna o acuzatie pe care Mircea Geoana si ai lui mi-o tot aduc in ultima vreme, si anume ca nu m-am implicat in campania electorala din 2009. Cum sa ma implic daca, imediat dupa ce am castigat alegerile locale si parlamentale din 2008, Geoana & co. m-au trimis la odihna? Ce voiati sa fac, sa sparg usa biroului in care se adunau Hrebenciuc si echipa? Lui Mircea Geoana i-am spus pe tot parcursul anului 2009 care cred eu ca sunt solutiile bune pentru partid. I-am spus-o ori de cate ori l-am prins la sedintele de grup de la Senat, de fata cu toti senatorii partidului. A, ca el n-a vrut sa tina cont de sfaturile mele, ca a crezut mai mult in flacara violeta a lui Hrebenciuc, este decizia lui de mare barbat politic.

Unde sunt politicienii cu viziune?
Ianuarie 8, 2010

Urmaresc cu interes zilele acestea interminabilele discutii despre bugetul de stat pe 2010. Am auzit o gramada de pareri, fie ale politicienilor aflati la putere, fie ale politicienilor din opozitie, fie ale oamenilor de afaceri, si cred ca populatiei ii este foarte greu sa inteleaga cu adevarat ce se intampla. De aceea, incerc astazi sa trag eu cateva concluzii si sa le expun cat mai pe intelesul oamenilor.

Concluzia principala este ca bugetul pe 2010 prezentat de guvernul Boc este un buget birocratic, facut de secretarii de stat din ministere, care tine cont de conditiile din acordul cu FMI. Este un buget pasiv, construit ca reactie la ce se intampla in interiorul si in exteriorul tarii si nu incearca sa porneasca motoarele de crestere economica.
Oamenii trebuie sa inteleaga ca nu exista bunastare si crestere a nivelului de trai fara crestere economica. Iar cresterea economica se obtine pornind si ambaland doua motoare principale: exporturile si investitiile interne. Bugetul pentru 2010 se bazeaza pe un singur motor, cresterea exporturilor. Prin cresterea exporturilor, guvernul Boc spera sa obtina un Produs Intern Brut (PIB) cu 1,3 % mai mare decat in 2009. Insa aceasta crestere a exporturilor se bazeaza exclusiv pe ce fac altii, adica pe inceperea iesirii din criza a Vestului si pe intarirea euro in raport cu leul (un leu slab ajuta exportatorii). Cum stimuleaza guvernul roman exporturile? Nu stim. N-am auzit de vreun plan care sa implice Eximbank sau alte masuri de sprijin pentru exportatori.

Cat priveste al doilea motor principal de crestere economica, investitiile interne, aici e jale. Acestea nu numai ca nu cresc, asa cum ar trebui, ci chiar scad comparativ cu 2009, de la 3,3 miliarde lei la 2,9 miliarde lei. Daca cu banii din 2009 n-am construit mai nimic, va dati seama ce vom face in 2010, cu fonduri si mai putine. In schimb, constatam ca avem o crestere la cheltuielile de personal, de la 15,3 miliarde lei anul trecut, la 16,9 miliarde lei anul acesta. E de neinteles cum, inghetand pensiile si salariile si dand afara 100 de mii de bugetari, guvernul nu reuseste sa reduca cheltuielile de personal si sa gaseasca bani pentru investitii. Nu putem sa plutim agatati de-o scandura (banii de la FMI) pana cand vin occidentalii si ne scot de ciuf afara din apa. Trebuie sa incercam si noi sa inotam putin.

Problemele acestea le-am semnalat inca din martie 2009 pe blogul meu. Scriam atunci ca trebuie neaparat sa facem investitii si sa scadem cheltuielile bugetare daca vrem sa nu ne afundam in criza. Si spuneam ca reducerea cheltuielilor de personal este dureroasa, dar ca ea trebuie facuta cat mai din timp, ca sa nu ne doara si mai rau mai incolo. Pentru astfel de decizii e nevoie, insa, de politicieni cu viziune, care isi pot imagina cum trebuie sa functioneze lucrurile peste cativa ani. Politicieni care pot gandi ceva mai departe decat de unde facem rost de bani ca sa platim pensiile si salariile luna aceasta. Este nevoie de politicieni curajosi, care pot sa sacrifice binele lor imediat pentru un bine general de peste cativa ani. Are Romania astfel de oameni politici?