Joaca de-a Constitutia
Aprilie 25, 2010

Am aflat de la radio ca PSD, partidul al carui senator sunt, propune ca, dupa noua Constitutie, senatorii sa fie alesi de consilierii locali. Asadar, n-a fost de ajuns ca guvernul Boc s-a umplut de ridicol cu gluma sa de proiect de modificare a Constitutiei, in care Parlamentul inca mai ratifica aderarea Romaniei la NATO. Trebuia ca si principalul partid de opozitie sa-si dea cu stangul in dreptul. Iar decizia de a ne faulta singuri s-a luat din nou pe sest, ca pe vremea lui Geoana, fara ca macar noi, senatorii PSD, sa fim intrebati ce parere avem. Am fost pusi din nou in fata faptului implinit, ba, mai mult, am aflat de la radio ce vrea sa faca partidul. De parca am avea o conducere in exil. La Congresul din februarie am votat pentru ca astfel de practici sa dispara si in PSD sa fie reinstaurata democratia. Din pacate, inca mai astept ca “minunea” asta sa se intample.

Cat priveste propunerea ca senatorii sa fie alesi de consilierii locali, este o prostie. Cum sa le iei dreptul cetatenilor sa-si aleaga direct reprezentantii? Cum sa faci astfel de diferente? Unde vrem sa ne intoarcem, la votul cenzitar, cand numai cei cu un anumit statut social hotarau in numele tuturor? Stiu ca anumiti lideri locali viseaza sa controleze ei si puterea centrala. Dar cred ca aceasta ambitie este la fel de periculoasa pentru democratie ca si o conducere centrala dictatoriala. Puterea trebuie impartita intre centru si teritoriu.

Eroul negativ al luptei pentru modificarea Constitutiei ramane, insa, guvernul Boc. Proiectul sau de Constitutie este, asa cum am mai spus, o gluma. Nu poti sa dai copy-paste dupa actualul text al legii fundamentale, sa-l modifici pe ici, pe colo, reducand numarul de parlamentari, desfiintand Senatul si rebotezand Camera Deputatilor si sa spui ca faci reforma statului. Reforma statului e ceva mult mai profund decat modificarea unor cifre si denumiri. Reforma statului inseamna sa faci niste mecanisme sa functioneze eficient. Ca sa folosesc o comparatie draga domnului Boc, sa le faci sa functioneze eficient ca un tanc american prin nisipul din Irak.

In proiectul meu de reforma a statului, pe care l-am facut public inca inainte de Congresul PSD din februarie, am propus ca Parlamentul sa aiba doua camere, dar nu mai mult de 300 de membri in total (aproximativ 50 de senatori si pana in 250 de deputati). De asemenea, am propus ca Senatul si Camera Deputatilor sa aiba atributii diferite. Senatul sa aiba un rol de reprezentare a comunitatilor locale si de avizare, la nivel national, a legislatiei europene. Senatorii sa fie alesi uninominal de cetateni, cate un senator pentru fiecare judet si pentru fiecare sector al municipiului Bucuresti. Camera Deputatilor sa aiba rolul de principal decident asupra legislatiei nationale, iar deputatii sa fie alesi prin vot mixt, evident, tot de cetateni. Jumatate dintre deputati sa fie alesi uninominal si jumatate prin vot pe liste. Iar asta e doar o foarte mica parte din ceea ce inteleg eu prin reforma. Daca vreti sa aflati mai multe, cititi pe blogul meu postarea intitulata “PSD are nevoie de o viziune proprie despre reforma statului”

Anunțuri

PSD are nevoie de o viziune proprie despre reforma statului (II)
Ianuarie 22, 2010

(continuare)

REFORMA CONSTITUTIONALA

Actuala constructie constitutionala este rezultatul compromisului istoric, specific perioadei imediat post-revolutionare, precum si a adaptarii la cerintele impuse de integrarea in NATO si UE.

Pe masura ce statul a evoluat, economia de piata s-a consolidat si democratia s-a aprofundat, au aparut limitele si contradictiile solutiilor de organizare a statului consfintite de constitutie. Criza constitutionala a devenit mult mai vizibila odata cu trecerea Romaniei printr-o noua experienta politica rezultata in urma alegerilor generale si prezidentiale din 2004. Factorul care a scos cu pregnanta in evidenta limitele constitutiei a fost aparitia, pentru prima data, a unei conjuncturi care ar fi trebuit sa impuna o coabitare intre presedinte si o majoritate parlamentara aflata in conflict politic cu acesta.

Numeroase imprecizii ale textului constitutional, raporturile neclare de prioritate intre diferitele etaje de putere ale statului, precum si suprapunerile de atributii au impus numeroase apeluri la Curtea Constitutionala si au generat frecvente blocaje politice.

Astazi, este evident ca avem nevoie de o noua constitutie, care sa elimine ambiguitatile si sa consolideze cadrul democratic, inainte ca acesta sa se deterioreze si mai grav.

O prima problema este cea generata de conceptul de republica semiprezidentiala, care tensioneaza raporturile dintre presedinte si parlament.

Aici, ca si in alte cazuri, avem nevoie de o separare mai clara a atributiilor puterilor din stat.

Sunt doua solutii: fie o republica prezidentiala, fie una parlamentara.

Este o decizie importanta ce trebuie luata la nivel politic. Ambele optiuni au si avantaje si dezavantaje. Fiecare solutie are mai mult sau mai putin sprijin public. Este necesar sa conturam, in raport cu viziunea noastra social democrata despre stat si rolul sau, ce varianta dorim sa promovam in parlament.

Implicit o anume optiune ar impune si un anumit mod de alegere a presedintelui si, probabil, si un anumit mod de suprapunere a ciclurilor electorale.

Solutia prezidentiala impune si o alta perspectiva cu privire la statutul executivului, functia de prim ministru fiind serios pusa in discutie.

Mentinerea solutiei semiprezidentiale este si ea o optiune, dar si in acest caz sunt necesare departajari mai clare ale competentelor si raporturilor de putere.

A doua decizie importanta priveste structura, functiile si dimensiunile legislativului.

Referendumul a indicat dorinta electoratului de diminuare, la maximum 300, a numarului de parlamentari. Referendumul a aratat si existenta, in mai mica masura, a unei optiuni pentru un parlament unicameral. Este vorba de un vot consultativ, dar el nu poate fi ignorat cu usurinta, fara o argumentare serioasa, bine comunicata publicului.

Intrebarea este daca un parlament unicameral asigura un control parlamentar suficient si daca nu se produce astfel un proces de diminuare a rolului parlamentului in raport cu executivul, mai ales, daca o astfel de solutie este dublata si de optiunea pentru o republica prezidentiala.

O astfel de reducere ar diminua costurile institutiei parlamentare, dar ar putea duce si la un deficit de reprezentare democratica.

Adoptarea celor doua cerinte ale referendumului ar presupune o regandire a rolului si statutului institutiei parlamentare, care fie ar deveni una decorativa, fie ar trebui sa dobandeasca puteri sporite pentru a pastra statutul de principala putere in stat.

De modul in care vom decide cu privire la aceste modificari depinde in continuare intreaga constructie constitutionala.

Votul uninominal in sistemul actual, de fapt unul, in ultima instanta proportional, s-a dovedit un esec. Modificarea sistemului de vot este o necesitate indiscutabila.

Aici, avem de ales intre un sistem proportional, majoritar sau mixt. Daca nu dorim sa ne intoarcem la sistemul de lista – proportional, atunci, de fapt, optiunea este intre votul majoritar, de preferat in doua tururi de scrutin, sau la un sistem mixt, in care o parte din parlament sa fie aleasa proportional si o alta parte majoritar.

Indiferent ce solutie alegem, trebuie sa privim constitutia ca pe un sistem juridic si sa admitem ca solutiile trebuie sa fie coerente si compatibile, altfel, intreaga functionalitate a sistemului constitutional va fi pervertita.

Pornind de la observatiile de mai sus, se poate elabora un proiect de reforma constitutionala, a caror prevederi ar urma sa intre in vigoare dupa consumarea actualului ciclu electoral, care sa porneasca de la urmatoarele teze:

  • Trecerea la un sistem de republica parlamentara (cu alegerea presedintelui de catre parlament), sau cu mentinerea actualului sistem semiprezidential (cu alegerea presedintelui prin vot direct, de catre cetateni), dar cu o serie de amendamente privind atributiile presedintelui, care sa asigure prevalenta deciziei parlamentului ca organ reprezentativ suprem in stat.
  • Un parlament bicameral, insumand un numar maxim de 300 de membri:o    Senatul avand, in principal, rolul de reprezentare a comunitatilor locale si de avizare, la nivel national, a legislatiei europene.o    Membrii senatului ar putea fi alesi in colegii uninominale, prin vot majoritar, cate unul pentru fiecare judet, unul pentru municipiul Bucuresti si cate unul pentru fiecare sector al capitalei.o    Camera Deputatilor ar avea rolul de principal decident cu privire la legislatia nationala.

    o    Deputatii ar urma sa fie alesi pe baza unui sistem electoral mixt: jumatate pe sistem proportional (pe liste de partid) si jumatate prin vot majoritar. Pentru deputatii alesi pe liste de partid s-ar putea stabili o clauza care sa le interzica migratia politica pe perioada mandatului parlamentar.

    o    Reprezentantii minoritatilor nationale ar urma sa fie alesi in continuare pe actualul sistem.

Continuare:
REFORMA FISCALA