PSD pierde un simbol
Februarie 26, 2010

Sunt foarte trist. Prietenul si colegul meu Marian Sarbu a anuntat ca paraseste PSD dupa 16 ani de activitate neintrerupta in acest partid. Este pentru prima oara, in cariera mea de om politic, cand imi gasesc foarte greu cuvintele. Dincolo de a-mi fi prieten, Marian este unul dintre putinii lideri de stanga autentici din Romania, este un simbol pentru PSD. Cei care spun ca plecarea lui nu e mare lucru habar n-au ce inseamna politica de stanga, habar n-au ce inseamna social-democratie. Iar cei care timp de un an si jumatate s-au uitat la lupta mea cu Geoana si fie m-au criticat, fie au tacut academic sa se uite acum unde au adus partidul. N-au nici o remuscare pentru situatia critica in care a ajuns astazi PSD?

Vanghelie, rana de pe obrazul PSD
Februarie 18, 2010

Deja este prea mult. Marian Vanghelie, pata de pe obrazul PSD, s-a transformat in rana. Incepand de ieri, cand pe ecranele tuturor televiziunilor rulau vorbele de duh ale lui Vanghelie la adresa unor colegi din partid, rana s-a deschis. Urata, hidoasa, in vazul intregii tari. PSD sufera acum din cauza unui individ despre care eu tot spun de doi ani de zile ca face un imens rau partidului. Un individ care, chiar daca are mintea odihnita, n-a inteles ca trebuie sa se opreasca. Un individ care, sa ne amintim, visa sa devina cel mai important om din Romania.

Ceea ce zice si face astazi Marian Vanghelie a ajuns sa fie catalogat drept definitoriu pentru PSD. Partidul ocupa spatiul public, nu cu solutii si propuneri de legi, ci cu amenintari, injuraturi si politica gastilor.

Oare, vazand ce se intampla cu PSD, electoratul mai da doi bani pe noi? Cat de jos am ajuns, cat de jos mai vrem sa coboram? In loc sa fie un moment de relansare, Congresul nostru de sambata e asteptat ca spectacolul de circ al anului. Cu Vanghelie in rolul principal. Si pentru ca impactul sa fie maxim, diferite gasti si gasculite, mai vechi sau mai noi, fac jocuri de culise.

Este inadmisibil in ce hal a ajuns partidul sub conducerea lui Vanghelie si a celor care l-au cocotat atat de sus. Eu scriu si spun inca de acum un an de zile ca politica aceasta, a gastilor, poate fi mortala pentru PSD. Pentru ca nu le convenea ce spuneam, baietii din gasti m-au acuzat ca fac jocurile cuiva din afara partidului. Astazi, si Ion Iliescu, si Adrian Nastase spun exact ce spuneam eu.

Nu sunt deloc fericit ca am avut dreptate. Din contra. Sunt foarte, foarte trist. Pentru ca nici eu n-am crezut ca se va ajunge aici. Unii dintre putinii care mai vad limpede in aceste zile au ales sa se retraga si sa lase gastile sa-si sparga capetele intre ele. Dar oare mai putem vorbi de un partid dupa un astfel de macel?

Eu am ramas sa ma bat. Nu cu cineva anume, nu-mi plac gastile si nu fac parte din ele. Am ales sa ma bat pentru principiile si drumul in care cred. Urmandu-le, sunt sigur ca voi castiga la Congresul de sambata, indiferent care va fi rezultatul votului. Voi castiga pentru ca le voi arata colegilor calea pe care trebuie sa mergem. Daca nu acum, cu siguranta mai tarziu. Ea nu se schimba indiferent cate tumbe face si cate injuraturi da pe post Marian Vanghelie.

22 de raspunsuri pentru Victor Ponta
Februarie 2, 2010

Mai tanarul meu coleg Victor Ponta a lansat recent, pe blogul personal, douazeci si doua de idei pentru reconstructia PSD. M-am bucurat cand am auzit, asa cum ma bucur ori de cate ori aud ca un coleg are propriile idei si nu face copy-paste dupa texte mai vechi din brosurile de partid.
Am citit propunerile lui Victor nu o data, ci de mai multe ori. Si chiar daca el a declarat in mod repetat ca nu ma voteaza la Congres, sper macar sa citeasca parerile mele despre parerile lui. Spre binele PSD. I-am dat lui Victor douazeci si doua de raspunsuri, pentru fiecare din propunerile scrise pe blog. Iata-le, punct cu punct:

1.    Este foarte firesc sa refacem, pe baze realiste si credibile, listele cu membrii si sustinatorii PSD, asa cum propune Victor. Dar nu cred ca Mircea Geoana, presedinte in functie si candidat pentru un nou mandat la sefia PSD, nu are asa ceva. Tine de datele fundamentale pe care trebuie sa le detina presedintele unui partid.

2.    Victor propune reorganizarea structurilor de partid pe criterii electorale – colegiile si nu administrativ teritoriale. Eu cred ca este o greseala. Atata timp cat inca se discuta despre modificarea legii electorale, colegiile nu sunt nici ele batute in cuie. Nu putem reorganiza partidul ori de cate ori se modifica un colegiu. In plus, s-ar produce o faramitare a partidului care ar ridica probleme mari de organizare si coordonare.

3.    Restructurarea pe modelul clar si eficient al organizarii din plan local si national a prezentei PSD in comunitatile romanesti din strainatate. O propunere foarte buna a lui Victor. Rezultatul de la ultimele alegeri prezidentiale arata foarte clar acest lucru.

4.    Alegerea presedintelui PSD prin votul tuturor membrilor partidului este o idee interesanta. Din pacate, si Victor stie asta, foarte greu de pus in practica acum. Eu, deocamdata, sunt de parere ca presedintele trebuie ales de Congres, iar echipa propusa de acesta sa fie votata de Consiliul National. Asa s-a intamplat cand PSD a obtinut maximum de performanta.

5.    Victor propune o Conventie anuala care sa dezbata si sa actualizeze obiectivele si directiile fundamentale ale partidului si care sa acorde un vot de incredere conducerii. Astfel de reuniuni anuale faceau parte candva din modul de lucru al PSD. Din pacate, sub inteleapta conducere a lui Mircea Geoana ele au disparut. Cat priveste votul de incredere pentru conducerea partidului, eu cred ca aceasta ar trebui sa-si depuna mandatul dupa fiecare ciclu major de alegeri.

6.    Liderul partidului ales si confirmat in anul anterior alegerilor prezidentiale va fi, in mod automat, candidatul PSD la presedintie. Aici nu sunt de acord cu Victor. Nu cred ca trebuie sa mai mergem pe aceasta idee. Poti fi un foarte bun lider de partid, dar un candidat nepotrivit pentru presedintia tarii. Sau, daca luam exemplul din 2009, poti fi un lider de partid slab si un candidat la presedintie mediocru.

7.    Victor propune statuarea ca principiu a sistemului de „Guvern din umbra”. Acest sistem a functionat cu succes in PSD inainte de alegerile din 2000. Asa am reusit sa formam, dupa 2000, cel mai performant guvern al Romaniei de la Revolutie incoace.

8.    Conditionarea dreptului de a candida pentru o functie in conducerea centrala a PSD de confirmarea anterioara a candidatului in cadrul unui scrutin public pentru o structura centrala sau locala. O idee discutabila. Mie mi se pare ca limiteaza dreptul unor membri, in special tineri, de a candida si l-as intreba pe Victor daca el si-ar fi dorit o astfel de prevedere cand a candidat prima oara.

9.    Un sistem de resurse umane tip „Mapa profesionala”, care sa cuprinda experienta profesionala a fiecarui candidat al PSD la o functie publica. Victor spune ca aceste mape trebuie analizate obligatoriu de catre structura care desemneaza candidatul la respectiva functie. E obligatoriu, cred eu, ca in PSD sa existe o selectie facuta in mod obiectiv dupa un set de criterii unanim acceptate. Din pacate, sub conducerea lui Mircea Geoana, acest sistem a fost inlocuit cu unul de pile si relatii.

10.    Victor spune ca numirile in institutiile publice care revin PSD pe baza algoritmului politic sau parlamentar sa se faca avand la baza criterii si decizii transparente ale conducerii. Absolut de acord. Deciziile trebuie obligatoriu sa fie transparente, profesionalismul trebuie sa stea la baza numirilor si nu relatia privilegiata cu conducerea partidului sau cu un anume grup de interese.

11.    Victor propune o comisie de integritate si arbitraj ai carei membrii vor fi incompatibili, timp de patru ani dupa expirarea mandatului in cadrul comisiei, pentru ocuparea altor functii politice. Eu cred ca acesta prevedere ar limita foarte mult dreptul de a candida al persoanelor respective.

12.    Crearea si implementarea de sisteme de comunicatii interne integrate, baze de date electronice si sisteme informatice pentru dezvoltarea consultarii si a reactiei rapide in relatia centru – teritoriu. Ii spun lui Victor ca este ridicol daca in era comunicarii partidul nu are astfel de sisteme.

13.    Definirea clara si numai in cadrul Conventiei Anuale a politicii de aliante. Aici Victor greseste. Aliantele nu se pot bate in cuie o data pe an. Ele trebuie facute sau desfacute si in functie de conjuncturile de pe scena politica. Insa aceste decizii trebuie luate in mod transparent, cu consultarea organizatiilor din tara.

14.    Victor propune regandirea sistemului de finantare interna, permanentizarea acestuia si in perioadele extraelectorale, transparentizarea si extinderea catre zone cu contributii mici, dar constante. Sunt absolut de acord cu orice sistem care va scuti partidul de obligatii fata de diversi finantatori. Trebuie clarificat si modul in care se fac donatiile, cine si cum incaseaza banii. De asemenea, eu cred ca statul trebuie sa finanteze campaniile electorale ale partidelor cu sume minimale, in concordanta cu situatia economica in care se gaseste tara. Trebuie interzisa folosirea in campanii a banilor proveniti de la partide, de la institutii sau persoane private.

15.    Relansarea activitatii externe a partidului si sporirea influentei noastre in organismele internationale din care PSD face parte. Este obligatoriu sa facem asta si, mai ales, sa-i folosim pe cei mai competenti oameni pe care-i avem. Pentru ca PSD are europarlamentari de mare valoare, cu influenta in organismele internationale.

16.    Victor propune construirea sau sprijinirea, in mod transparent, a unor institutii media care manifesta clar o viziune de stanga. Am dubii serioase asupra acestei chestiuni, mai ales ca noi am mai incercat in trecut astfel de lucruri. Eu nu cred ca partidele politice trebuie sa fie proprietare de presa.

17.    Victor vorbeste despre construirea, prin statut, a unor forme clare de garantare a descentralizarii puterii in partid. Eu cred ca tema razboiului centru – teritoriu este o tema falsa. Nu razboiul dintre centru si teritoriu ne va readuce la putere, ci colaborarea. Coordonarea actiunilor noastre nu inseamna ca liderii de la centru le baga pumnul in gura celor din teritoriu. O mai buna organizare nu inseamna instaurarea dictaturii centrului. Organizatii locale puternice inseamna un PSD mai puternic, o conducere centrala puternica inseamna un PSD mai puternic.

18.    Dezvoltarea unui sistem de protectie si pastrare activa pentru membrii PSD care au ocupat functii publice pe care le-au pierdut in momentul parasirii guvernarii. Propunerea lui Victor este foarte interesanta, dar trebuie precizat si mecanismul care va face acest sistem de protectie sa functioneze.

19.    Victor spune ca partidul trebuie deschis spre noi tipuri de colaborare, asumata transparent, cu persoane sau structuri din zone profesionale si civice. Eu cred ca un partid de centru-stanga trebuie sa aiba relatii privilegiate cu sindicatele. Trebuie ca PSD sa revina la sistemul de colaborare cu sindicatele pe care l-a avut in perioada 2000 – 2004 si care a functionat foarte bine.

20.    Construirea, in cadrul PSD, a unei structuri ecologiste, care sa dezvolte mesajul partidului in aceasta directie. Ideea lui Victor e foarte buna. Ca partid social-democrat trebuie sa fim foarte aproape de ecologism. Ideile ecologiste nu trebuie sa lipseasca din programele noastre politice.

21.    Victor propune incurajarea si sprijinirea TSD si a Organizatiei Ecologiste in promovarea unor idei si forme de actiune mai evoluat-radicale fata de linia oficiala a partidului. O idee buna.

22.    Sustinerea unui discurs si mesaj social-democrat modern, cu asumarea punctelor „gri” din trecutul nostru, indreptat spre noi tipuri de public este ultima propunere a lui Victor. Eu spun deja de mai mult timp ca, daca vrea sa revina la putere, PSD va trebui sa-si fixeze ca prioritate atragerea electoratului activ de stanga. Este vorba despre salariatii din orase, dar si din mediul rural, de studenti, de micii intreprinzatori, de romanii cu vederi de stanga din diaspora. Lor trebuie sa le cream conditiile unei competitii corecte pe piata si trebuie sa-i protejam in fata abuzurilor celor mai puternici. Trebuie sa renuntam la politica de tip “va dam”, axata, in special, pe ajutoare sociale si sa trecem la o politica in care solutiile economice sa le preceada pe cele sociale. In nici un caz nu spun ca trebuie sa renuntam la electoratul nostru pasiv, format in mare parte din pensionari si din locuitori din mediul rural care traiesc din ceea ce produc in propria gospodarie. Pe acestia trebuie sa-i protejam in continuare, dar fara solutii economice, care sa aduca bunastare, nu-i putem ajuta foarte mult.

Candidez, nu ma joc!
Ianuarie 27, 2010

Observ ca, in ultimele zile, foarte multi analisti, dar si colegi din taberele cu care ma aflu in competitie in partid sustin sus si tare ca anuntata mea candidatura la sefia PSD este, de fapt, o miscare tactica. Convinsi ca ei stiu, chiar mai bine decat mine, ce urmeaza sa fac, distinsii domni spun ca, mai mult ca sigur, nu voi candida in final la presedintia partidului si ca ma voi alatura uneia sau alteia dintre tabere.

Dar astazi am decis sa nu-i mai las sa munceasca in van. De ce sa-si consume energia si timpul construind fel de fel de scenarii referitoare la candidatura mea? Asa ca ii anunt, in modul cel mai sincer, ca nu-mi retrag candidatura. Nici acum si nici mai tarziu. Am spus un lucru si ramane asa cum l-am spus. Nu ma joc cu vorbele si cu candidaturile.

La discutii, da, sunt deschis atunci cand vorbim despre cum trebuie reconstruit PSD, despre cum trebuie reformat statul, despre care trebuie sa fie solutiile PSD de scoatere a tarii din criza, despre cum trebuie sa arate echipa capabila sa atinga aceste deziderate. Pot sa discut de ce nu cred ca e bine ca Mircea Geoana sa mai conduca PSD, de ce cred ca Viorel Hrebenciuc, Marian Vanghelie si grupul lor de interese nu trebuie sa mai influenteze deciziile partidului.

Pot sa discut despre toate lucrurile bune pe care le-a facut Adrian Nastase pentru PSD si sa-l invit public, asa cum am facut-o si cu Cristi Diaconescu, sa vina alaturi de mine intr-o echipa redutabila pentru reconstructia partidului, intr-o echipa care sa ne duca la guvernare pana cel tarziu in 2012. Insa nu-i pot lasa pe altii sa hotarasca la televizor ce se va intampla cu candidatura mea. Acest lucru l-am hotarat eu si las Congresul PSD sa se pronunte daca am luat sau nu o decizie buna.

Patefonul lui Geoana s-a blocat!
Ianuarie 26, 2010

Patefonul lui Mircea Geoana s-a blocat pe versul “Mitrea e omul lui Basescu”. Stiindu-se pe sine un politician-marioneta, Geoana isi imagineaza ca si altii sunt la fel. Isi inchipuie ca eu nu pot functiona ca un politician cu gandire si vointa proprie, ci e musai sa am pe cineva in spate, care sa ma manipuleze.

N-am fost, nu sunt si nu voi fi niciodata omul nimanui. Sunt un om cu coloana vertebrala, care isi respecta intotdeauna cuvantul dat. Daca eram omul cuiva, nu eram trimis sa ma “odihnesc” dupa fiecare campanie pe care am castigat-o pentru PSD. Iar aiureala asta cu Basescu este cea mai ticaloasa minciuna care s-a spus vreodata despre mine. Ticaloasa, pentru ca pleaca de la faptul ca am militat pentru intrarea la guvernare a partidului meu.

Am militat ca PSD sa intre la putere alaturi de PDL fara sa cer nimic pentru mine personal. N-am cerut nici postul de sef al Senatului, nici calitatea de membru CSAT, nici controlul asupra Ministerului de Interne. Pe astea le-au cerut Geoana si grupul lui si au profitat de ele. Geoana & co. ma acuza pe mine ca am fost inteles cu Basescu sa bag PSD la guvernare. Dar ei unde au fost cand s-a negociat si cand s-a semnat protocolul aliantei cu PDL? Nu cumva Geoana era seful partidului, iar Hrebenciuc marele negociator de functii? Nu cumva Geoana a semnat cu mana lui alianta cu PDL? A semnat-o cu mana mea?

Mircea Geoana si grupul lui afirma ca eu am preluat temele lui Traian Basescu si le-am folosit ca sa-i atac pe ei. Blogul acesta este martor ca acuzele pe care eu le-am adus grupului Geoana au aparut cu mult inainte ca ei sa se lupte cu Basescu. Sunt lucruri evidente, pe care orice membru PSD putea sa le constate. Faptul ca Mircea Geoana era condus de grupuri de interese din afara partidului s-a vazut pe tot parcursul anului 2009 si, mai ales, in campania pentru prezidentiale, cand Geoana pierduse clar controlul asupra propriei campanii.

Atunci, de unde pana unde ideea ca Mitrea e omul lui Basescu? Doar pentru ca am spus adevaruri dureroase pentru Geoana & co? Declar pentru a nu stiu cata oara foarte raspicat: nu sunt omul nimanui. Sunt pesedist si voi ramane pesedist. Nu am nici o legatura sau intelegere ascunsa cu Traian Basescu si PDL. Ei sunt principalii nostri adversari politici, pe care trebuie sa-i invingem cu solutiile si programele noastre. Eu sunt obsedat de gasirea unor solutii social democrate pentru scoaterea tarii din criza si nu de Traian Basescu. Pentru ca obsesia noastra fata de Traian Basescu l-a facut atat de mare.

Geoana vrea sa rupa PSD!
Ianuarie 22, 2010

Temerile mele incep sa se adevereasca. Gruparea Geoana – Hrebenciuc incearca sa recastige puterea in PSD prin mijloace necinstite. Mai multi colegi din tara m-au sunat sa-mi spuna ca Geoana & co. au convocat o intalnire undeva, la munte, unde incearca sa-i convinga pe unii lideri de filiale de necesitatea organizarii cat mai rapide a unui Congres. Mai exact, gruparea Geoana vrea sa convoace formal un Consiliu National pe 12 februarie pe care sa-l transforme imediat in Congres. Un Congres cu cateva sute de membri. Fara conferinte judetene organizate ca la carte, deci fara reprezentanti care sa reflecte cu adevarat vointa membrilor PSD din toata tara.

Astfel, Geoana & co. spera ca printr-un Congres rapid si aranjat sa-si pastreze controlul asupra partidului, control care a dus partidul in situatia de a se permanentiza in opozitie. Este grav daca gruparea Geoana reuseste sa dea aceasta lovitura. Este grav pentru ca, daca lovitura le iese, riscul ca PSD sa se rupa este foarte mare. Sper ca toti colegii mei, sefi de filiale, lideri locali, oameni cu influenta in partid, oameni carora le pasa de PSD sa se opuna acestei tentative.

PSD are nevoie de o viziune proprie despre reforma statului (I)
Ianuarie 22, 2010

Ultimele alegeri prezidentiale au adus in centrul dezbaterii publice ideea, corecta, a necesitatii unei reforme ample a statului.

Este o reforma pe care o impun, in egala masura, dificultatile, tot mai mari, de operare in actualul cadru constitutional, cat si presiunea publica a cetatenilor, nemultumiti de beneficiile indoielnice pe care le au de la un stat tot mai costisitor si ineficient.

Colapsul statului totalitar comunist a impus societatii romanesti o reconstructie rapida a institutiilor si o adaptare din mers la cerintele democratiei si economiei de piata.

Cele doua procese majore de integrare prin care a trecut Romania in ultimele doua decenii, cea euro-atlantica si cea europeana, au impus si ele modificari multiple si uneori contradictorii cu alte reforme anterioare.

In ultimii douazeci de ani am oscilat intre viziunea unui stat paternalist, omniprezent si hiperactiv si cea a unui stat minimal, care asista, aproape indiferent, la efortul societatii de a face fata diferitelor provocari.

Actualul stat, cu toate imperfectiunile si cu toate costurile sale, este rezultatul acestor evolutii, deseori contradictorii. Criza economica de proportii prin care trecem si ultima criza politica au aratat ca aceasta constructie statala si-a atins limitele functionale si ca reformarea ei este deja o chestiune urgenta.

Actualul mandat parlamentar trebuie sa puna in centrul sau reforma statului. O astfel de reforma nu poate fi decat rezultatul unui efort comun al clasei politice. Dificultatea care apare este generata de diferentele, uneori majore, de viziune cu privire la acest proces de reconstructie statala.

Tentatia cea mai mare este cea a unei strategii de revizuire partiala a diferitelor paliere ale statului. Vorbim de o reforma constitutionala, de o reforma a sistemului electoral, de o reforma fiscala si de mult intarziata reforma a sistemului de justitie.

Este exact strategia pe care am functionat si pana acum si care a generat mare parte din contradictiile si disfuctionalitatile prezente. In toti acesti ani de reforma permanenta, cu toate costurile presupuse de instabilitatea sistemica implicata, am procedat asemeni unui mecanic care incerca sa reconstruiasca un vehicul cu piese disparate, unele chiar foarte performante, dar care in loc sa produca o masina fiabila si economica a produs un agregat greoi, incomod, cu costuri mari de exploatare si care se misca lent si uneori necontrolabil.

Acesta este motivul pentru care avem datoria ca, inainte de a declansa procesul de modificare a edificiului statal, sa elaboram o viziune integrata privind reforma statului.

Proiectul nostru de reforma a statului trebuie sa porneasca de la viziunea social democrata cu privire la progresul societatii romanesti.

Ce fel de stat dorim sa avem? Unul puternic si angajat sau unul minimal? Un stat cu o democratie solida si un echilibru clar intre puteri, sau unul bazat pe o concentrare a deciziei si un control slab intre puteri?

Ce trebuie sa ofere statul cetatenilor? Cu ce costuri si cum raspunde statul in fata cetatenilor pentru calitatea prestatiei sale?

Raspunsul la aceste intrebari si la multe altele, conexe, poate fi dat metaforic astfel: un stat democratic trebuie sa fie asemeni unei haine bine croite, nici prea stramta, nici prea larga, ci potrivita, sa lase suficienta libertate de miscare celui ce o poarta, sa asigure protectie pe orice fel de vreme si, foarte important, o astfel de haina trebuie sa coste atat cat ne putem permite.

Partidele trebuie sa accepte, ca politica nu poate fi redusa doar la lupta pentru putere. Politicienii trebuie, in primul rand, sa tina cont de felul in care oamenii vor sa traiasca si, mai ales, de felul in care acestia nu mai vor sa traiasca. Daca uitam acest lucru degeaba obtinem puterea.

In consecinta, atunci cand proiectam viziunea noastra despre reforma statului, suntem datori sa raspundem la doua intrebari cheie: ”Ce trebuie sa faca statul pentru cetateni si cum si cat vom plati pentru aceasta?”

Raspunsul la cele doua intrebari dau, doar intr-o anumita masura, identitate viziunii noastre despre stat. Pentru a construi un raspuns social democrat, coerent si pe deplin articulat, la provocarea reformei statului, trebuie sa decidem, de asemenea, ce cade in raspunderea statului, ce se supune actiunii fortelor economiei de piata si ce ramane in sarcina societatii civile.

Daca ar fi sa dam un exemplu, putem afirma ca statul este dator sa asigure justitia, ordinea publica si siguranta cetateanului, productia si vanzarea bunurilor este problema pietei, iar exercitarea libertatii de constiinta este in spatiul de actiune al societatii civile. In realitate distinctiile sunt mult mai nuantate si viata impune numeroase intrepatrunderi intre domeniile de actiune ale fiecarei entitati. Tocmai in aceasta intrepatrundere rezida dificultatea optiunii politice: cat stat in economie, cata piata in organizarea statului, cata societate civila in decizia institutionala? De felul in care raspundem la aceste intrebari depinde identitatea doctrinara a viziunii noastre despre stat.

Poate, enunturile de mai sus sunt prea abstracte, dar ele ne ajuta sa formulam cateva concluzii:

  • reforma statului nu mai poate fi amanata;
  • raporturile dintre cetatean si stat sunt inca prea aproape de situatia din perioada comunista; statul si-a prezervat o nefireasca superioritate in raport cu cetateanul, care plateste prea mult si obtine prea putin;
  • institutiile statului trebuie sa devina mai transparente si nemijlocit supuse controlului public;
  • ar fi o greseala sa procedam la o reforma punctuala, care sa rezolve unul sau altul dintre neajunsurile actualei constitutii; constitutia trebuie privita ca un sistem si reformata in ansamblul sau;
  • fara o reabilitare a sistemului de partide si a imaginii publice a clasei politice soliditatea constructiei democratice se afla in pericol;
  • inventarea unor noi impozite nu poate salva nici economia din criza, nici nu asigura statului veniturile necesare asigurarii unor servicii publice de calitate; este nevoie de o reforma completa a sistemului de taxe si impozite;
  • economia romaneasca este dezavantajata de lipsa unei infrastructuri corespunzatoare, lipsa resurselor financiare si a unui program coerent de investitii publice submineaza dezvoltarea infrastructurii si limiteaza sansele unei cresteri economice durabile;
  • privatizarea tuturor agentilor economici profitabili si mentinerea, aproape exclusiv, in proprietatea si administrarea statului a activitatilor economice si intreprinderilor neprofitabile a fost o eroare grava de strategie; statul trebuie sa isi pastreze in proprietate si administrare sectoarele economice care sunt decisive pentru echilibrul macroeconomic si pentru asigurarea resurselor financiare necesare unor noi investitii publice; serviciile publice strategice si cele care reprezinta monopoluri naturale nu pot fi supuse nici in viitor strategiei de privatizare;
  • statul nu poate ramane un spectator pasiv la deteriorarea echilibrelor macroeconomice; reglementarea pietei in limite rezonabile, controlul respectarii normelor actiunii economice si financiare si asigurarea liberei si corectei concurente pe piata sunt sarcini inalienabile ale statului; inasprirea reglementarilor antimonopol este o cerinta esentiala pentru echilibrul si libertatea pietei precum si pentru protectia cetateanului impotriva abuzurilor economice;
  • dezechilibrele sociale nu mai pot fi ignorate; piata nu poate asigura solidaritatea si echitatea; Romania trebuie sa devina un stat social, care sa asigure oportunitati egale si dreptul la o viata decenta;
  • reechilibrarea pietei muncii, a raporturilor dintre partea activa si cea pasiva a societatii sunt esentiale pentru obtinerea unui nivel acceptabil de protectie sociala;
  • reforma statului trebuie sa insemne, in egala masura, si o reforma a sistemelor de asistenta sociala, de educatie, cercetare, cultura si sanatate; fara reformarea acestor sectoare este imposibil de echilibrat resursa bugetara a statului, dar si de asigurat o calitate corespunzatoare a activitatii din respectivele domenii; fara a se asigura resurse financiare corespunzatoare niciunul dintre aceste domenii cheie ale societatii nu poate fi reformat in mod real;
  • apropierea deciziei politice de comunitate si cetatean impun o noua viziune privind organizarea administrativ-teritoriala si descentralizarea statului;
  • criza morala, coruptia si ineficienta sistemului de justitie precum si deteriorarea standardului de securitate a cetateanului impun o atitudine activa a statului;
  • Romania are nevoie de un nou mod de a face politica.

Desigur, concluziile de mai sus nu sunt nici noi, nici exhaustive, dar ne ofera repere importante pentru asamblarea unei viziuni social democrate de reforma a statului romanesc. In esenta, este vorba de optiunea pentru un stat puternic si activ la nivelul tuturor palierelor edificiului social.

Statul roman este astazi slab, si din multe puncte de vedere minimal. Desi are putina resursa de putere, aceasta tinde sa fie excesiv polarizata la nivelul executivului.

Puterile in stat se afla mai curand in competitie si mai putin in cooperare si coordonare.

Desi este un stat care absoarbe prin taxe si impozite un volum financiar important, raportat la dimensiunea PIB-ului, este incapabil sa asigure o gestiune corecta si eficienta a resurselor.

Este grav ca cetateanul nu resimte in nici un fel efectul efortului financiar pe care il face alimentand bugetul central sau local. Romanul plateste tot mai mult si obtine tot mai putin.

Este firesc, in acest context, ca electoratul sa fie atras de solutii care propun o reducere a cheltuielilor de administrare a statului. Problema este ca, aceste reduceri de cheltuieli nu vor putea reface echilibrele bugetare, daca nu regandim politicile in ansamblul lor. Riscam sa avem doar institutii mai slabe si sa continuam sa suferim ca urmare a proastei gestiuni a resurselor financiare. Pe de alta parte, fara crestere economica durabila si fara contributii corespunzatoare la finantarea statului, oricate economii am face, nu vom putea asigura serviciile publice indispensabile functionarii unei societati democratice la standarde europene.

Putem defini patru directii prioritare de actiune pentru etapa imediat urmatoare:

  • reforma constitutionala;
  • reforma fiscala;
  • reforma structurii sociale;
  • reforma clasei politice.

Continuare:
REFORMA CONSTITUTIONALA
REFORMA FISCALA

PSD are nevoie de o viziune proprie despre reforma statului (II)
Ianuarie 22, 2010

(continuare)

REFORMA CONSTITUTIONALA

Actuala constructie constitutionala este rezultatul compromisului istoric, specific perioadei imediat post-revolutionare, precum si a adaptarii la cerintele impuse de integrarea in NATO si UE.

Pe masura ce statul a evoluat, economia de piata s-a consolidat si democratia s-a aprofundat, au aparut limitele si contradictiile solutiilor de organizare a statului consfintite de constitutie. Criza constitutionala a devenit mult mai vizibila odata cu trecerea Romaniei printr-o noua experienta politica rezultata in urma alegerilor generale si prezidentiale din 2004. Factorul care a scos cu pregnanta in evidenta limitele constitutiei a fost aparitia, pentru prima data, a unei conjuncturi care ar fi trebuit sa impuna o coabitare intre presedinte si o majoritate parlamentara aflata in conflict politic cu acesta.

Numeroase imprecizii ale textului constitutional, raporturile neclare de prioritate intre diferitele etaje de putere ale statului, precum si suprapunerile de atributii au impus numeroase apeluri la Curtea Constitutionala si au generat frecvente blocaje politice.

Astazi, este evident ca avem nevoie de o noua constitutie, care sa elimine ambiguitatile si sa consolideze cadrul democratic, inainte ca acesta sa se deterioreze si mai grav.

O prima problema este cea generata de conceptul de republica semiprezidentiala, care tensioneaza raporturile dintre presedinte si parlament.

Aici, ca si in alte cazuri, avem nevoie de o separare mai clara a atributiilor puterilor din stat.

Sunt doua solutii: fie o republica prezidentiala, fie una parlamentara.

Este o decizie importanta ce trebuie luata la nivel politic. Ambele optiuni au si avantaje si dezavantaje. Fiecare solutie are mai mult sau mai putin sprijin public. Este necesar sa conturam, in raport cu viziunea noastra social democrata despre stat si rolul sau, ce varianta dorim sa promovam in parlament.

Implicit o anume optiune ar impune si un anumit mod de alegere a presedintelui si, probabil, si un anumit mod de suprapunere a ciclurilor electorale.

Solutia prezidentiala impune si o alta perspectiva cu privire la statutul executivului, functia de prim ministru fiind serios pusa in discutie.

Mentinerea solutiei semiprezidentiale este si ea o optiune, dar si in acest caz sunt necesare departajari mai clare ale competentelor si raporturilor de putere.

A doua decizie importanta priveste structura, functiile si dimensiunile legislativului.

Referendumul a indicat dorinta electoratului de diminuare, la maximum 300, a numarului de parlamentari. Referendumul a aratat si existenta, in mai mica masura, a unei optiuni pentru un parlament unicameral. Este vorba de un vot consultativ, dar el nu poate fi ignorat cu usurinta, fara o argumentare serioasa, bine comunicata publicului.

Intrebarea este daca un parlament unicameral asigura un control parlamentar suficient si daca nu se produce astfel un proces de diminuare a rolului parlamentului in raport cu executivul, mai ales, daca o astfel de solutie este dublata si de optiunea pentru o republica prezidentiala.

O astfel de reducere ar diminua costurile institutiei parlamentare, dar ar putea duce si la un deficit de reprezentare democratica.

Adoptarea celor doua cerinte ale referendumului ar presupune o regandire a rolului si statutului institutiei parlamentare, care fie ar deveni una decorativa, fie ar trebui sa dobandeasca puteri sporite pentru a pastra statutul de principala putere in stat.

De modul in care vom decide cu privire la aceste modificari depinde in continuare intreaga constructie constitutionala.

Votul uninominal in sistemul actual, de fapt unul, in ultima instanta proportional, s-a dovedit un esec. Modificarea sistemului de vot este o necesitate indiscutabila.

Aici, avem de ales intre un sistem proportional, majoritar sau mixt. Daca nu dorim sa ne intoarcem la sistemul de lista – proportional, atunci, de fapt, optiunea este intre votul majoritar, de preferat in doua tururi de scrutin, sau la un sistem mixt, in care o parte din parlament sa fie aleasa proportional si o alta parte majoritar.

Indiferent ce solutie alegem, trebuie sa privim constitutia ca pe un sistem juridic si sa admitem ca solutiile trebuie sa fie coerente si compatibile, altfel, intreaga functionalitate a sistemului constitutional va fi pervertita.

Pornind de la observatiile de mai sus, se poate elabora un proiect de reforma constitutionala, a caror prevederi ar urma sa intre in vigoare dupa consumarea actualului ciclu electoral, care sa porneasca de la urmatoarele teze:

  • Trecerea la un sistem de republica parlamentara (cu alegerea presedintelui de catre parlament), sau cu mentinerea actualului sistem semiprezidential (cu alegerea presedintelui prin vot direct, de catre cetateni), dar cu o serie de amendamente privind atributiile presedintelui, care sa asigure prevalenta deciziei parlamentului ca organ reprezentativ suprem in stat.
  • Un parlament bicameral, insumand un numar maxim de 300 de membri:o    Senatul avand, in principal, rolul de reprezentare a comunitatilor locale si de avizare, la nivel national, a legislatiei europene.o    Membrii senatului ar putea fi alesi in colegii uninominale, prin vot majoritar, cate unul pentru fiecare judet, unul pentru municipiul Bucuresti si cate unul pentru fiecare sector al capitalei.o    Camera Deputatilor ar avea rolul de principal decident cu privire la legislatia nationala.

    o    Deputatii ar urma sa fie alesi pe baza unui sistem electoral mixt: jumatate pe sistem proportional (pe liste de partid) si jumatate prin vot majoritar. Pentru deputatii alesi pe liste de partid s-ar putea stabili o clauza care sa le interzica migratia politica pe perioada mandatului parlamentar.

    o    Reprezentantii minoritatilor nationale ar urma sa fie alesi in continuare pe actualul sistem.

Continuare:
REFORMA FISCALA

PSD are nevoie de o viziune proprie despre reforma statului (III)
Ianuarie 22, 2010

(continuare)

REFORMA FISCALA

Criza economica a scos cu pregnanta in evidenta imperfectiunea actualului sistem fiscal. Bugetul este subalimentat, economia reala este pusa in dificultate de complexul stufos de taxe si impozite, iar sistemul taxarii nediferentiate polarizeaza excesiv societatea, ignorand principiul solidaritati si echitatii sociale.

O reforma fiscala, care sa simplifice sistemul de taxe si impozite si care sa reintroduca principiul taxarii diferentiate si progresive este in viziunea social democrata o necesitate.

Ar fi util de studiat experienta unor state europene, care au un sistem fiscal mult simplificat, asigurand, in acelasi timp, si o buna colectare a veniturilor statului.
Paralel sunt necesare masuri de crestere a transparentei cheltuielilor bugetare si de alocare mai judicioasa si echitabila a resurselor, in special, in plan departamental si teritorial.

Un nou concept de politica fiscala trebuie sa constituie in primul rand o parghie de relansare a cresterii economice, altfel, orice reforma fiscala va conduce in final tot la clasica penurie de resurse bugetare. Principiul: putin de la cat mai multi, ramane pe deplin valabil. El trebuie dublat de o contributie progresiva proportionala cu venitul fiecaruia.

O societate este cu atat mai stabila si cu atat mai viguroasa cu cat are o pondere mai mare a clasei mijlocii in structura sa sociala. O astfel de premisa, aflata, in opinia noastra, in consens cu viziunea social democrata ce trebuie promovata de PSD, ne incurajeaza sa gandim o reforma a sistemului fiscal, care sa pastreze actualul nivel de impozitare pentru cei care au venituri lunare situate intre cuantumul salariului mediu pe economie si un nivel de doua, pana la trei mii de euro pe luna.

O astfel de plaja de impozitare ne apropie si de veniturile considerate medii la nivelul statelor din Uniunea Europeana.

Pe baza unor calcule si proiectii bugetare, ca masura de protectie sociala, s-ar putea micsora impozitul pentru cei care au venituri situate intre nivelul salariului minim pe economie si cel mediu si s-ar putea adopta masura scutiri de impozitare a veniturilor mai mici decat salariu minim pe economie.

Pentru cei ce depasesc nivelul de 3000 de euro pe luna este normal sa gandim un impozit progresiv si, chiar, pentru cei cu venituri si profituri foarte mari, este de analizat solutia unei taxe de solidaritate sociala.

Este important ca orice reforma a sistemului de impozitare sa nu reduca veniturile statului, ci sa incurajeze cresterea economica si efortul activ al persoanei de a-si castiga existenta prin munca si spirit intreprinzator.

Bugetul trebuie sa fie in primul rand o sursa pentru investitii publice de mare anvergura si un mecanism de stimulare al populatiei active si, doar, in ultima instanta, o sursa de protectie sociala pentru cei defavorizati.

REFORMA STRUCTURII SOCIALE

Dupa douazeci de ani de la revolutie societatea romaneasca are inca o structura sociala dezechilibrata si inadecvata tendintelor contemporane.

Populatia activa este in scadere, iar ponderea celor ce traiesc din agricultura de subzistenta excesiv de mare. Ponderea celor din sectorul serviciilor, desi in crestere, este inca foarte mica. Desi numarul personalului din administratie a crescut nejustificat in ultimii ani, in mod paradoxal, unele sectoare bugetare au personal subdimensionat si subcalificat. Numarul somerilor, pe fundalul crizei economice, este in continua crestere. Emigratia economica a redus masiv volumul fortei de munca tinere din economie.

Polarizarea sociala s-a accentuat. Clasa de mijloc a societatii noastre este inca redusa numeric si expusa, de efectele crizei economice, la o diminuare si mai accentuata.

Acest tablou al structurii sociale arata ca este nevoie de o reforma a acesteia. O astfel de reforma nu poate fi facuta cu mijloace administrative. Este nevoie de un complex de masuri, in special, de natura economica, care sa reconfigureze structura sociala. Reglementarea pietelor si, in special a pietei muncii, reprezinta una din parghiile importante prin care putem reconstrui echilibrul social si ocupational al Romaniei.

Una din marile provocari ale societatii romanesti, comuna, dealtfel, societatilor dezvoltate de tip occidental, este generata de dezechilibrul accentuat al structurii de varsta a populatiei noastre. Fara politici de sprijinire a familiilor tinere va fi tot mai dificil de pastrat echilibrul intre numarul persoanelor active si cel al celor aflate la pensie.

Reforma structurii sociale trebuie sa fie prioritatea social democratiei romanesti.

REFORMA CLASEI POLITICE

Este un loc comun ca, astazi, clasa noastra politica a atins un grad mare de erodare. Electoratul are deja o stare de repulsie fata de politicieni si de partide. Solutia votului uninominal, in forma adoptata, a facut mai mult rau decat bine.

Problema este nascuta din lipsa reformei interne din partide. Liderii actuali s-au decredibilizat, partidele au devenit structuri aproape inchise si cu o dinamica interna de multe ori dubioasa.

Lipsa unei definiri doctrinare clare, traseismul politic, individual sau de grup, au facut imposibila diferentierea partidelor si a solutiilor politice propuse.

Mercantilizare partidelor si a sistemului de selectare a candidatilor la alegerile de la toate nivelurile, accentuata de actualul sistem de vot, asa zis, uninominal a micsorat numarul personalitatilor politice cu valoare autentica, profesionalizate politic si capabile de un real activism social.

Sentimentul ca elita politica este osificata, ostila la ascensiunea unor figuri noi si ca grupurile de interese transpartinice sunt cele care fac legea este cauza unei lipse accentuate de speranta a votantilor ca, prin votul lor, mai pot schimba ceva in evolutia Romaniei.

Asteptarea omului providential, a unei personalitati politice salvatoare, a unui fel de „mesia de partid si de stat”, sistematic inselata, este expresia unui optimism tot mai redus cu privire la capacitatea sistemului democratic de a raspunde nevoilor societatii.

Obsesia luptei pentru putere si practicarea unei opozitii distructive au erodat in aceeasi masura si puterea si opozitia.

Sentimentul ca, indiferent cine guverneaza, solutiile si metehnele sunt tot aceleasi a dezorientat electoratul. Democratia, in sine, este considerata de multi un lux inutil.

Nu putem accepta ideea ca partidele sunt la originea raului in societatea romaneasca si nici ca putem concepe o societate democratica fara partide.

Partidele sunt, in ultima instanta, expresia intereselor si curentelor de opinie din societate. Reprezentarea intereselor, optiunilor si vointei electoratului se poate face eficient doar prin intermediul partidelor. Solutia nu este cea a unei societati fara partide, ci a unor partide puternice si responsabile, care sa devina adevarate elite morale si profesionale ale societatii romanesti.

Un nou sistem electoral, o noua distributie a responsabilitatilor in interiorul sistemului de putere si un control public mai eficient asupra celor alesi sau nominalizati in diferite functii publice pot face posibila reforma clasei politice.

Solutia sistemului de vot mixt ar genera un echilibru mai bun intre ratiunile si strategiile de partid si reprezentarea optiunilor locale ale electoratului.

Un sistem de finantare a partidelor, mai transparent si mai restrictiv, precum si reguli electorale de campanie mult mai austere ar ajuta la reducerea coruptiei si a clientelismului din interiorul clasei politice.

O separare mai clara intre activul de partid si sistemul functiilor publice din administratie este obligatorie pentru depolitizarea institutiilor statului si pentru reconstructia partidelor, care sunt astazi prea dependente de tactica exploatarii beneficilor administrarii politicilor si resurselor financiare publice.

Reforma reala a clasei politice nu poate fi realizata fara o separare mai clara a acesteia de structura administrativa a societatii.

Reforma clasei politice se poate face doar de fiecare partid in interiorul sau.

PSD ARE ACUM POSIBILITATEA DE A SE REFORMA

In primul rand, este vorba de a adopta o noua viziune politica, de o reintoarcere la valorile contemporane ale social democratiei, la principiile solidaritatii si echitatii sociale, dar si de promovarea unui alt mod de a face politica.

Nu performanta si duritatea actului de opozitie ne vor readuce electoratul pierdut, ci capacitatea de a propune proiecte politice noi, centrate direct pe asteptarile electoratului.

O noua garnitura de lideri ai acestui partid este chemata sa dea credibilitate si forta acestor proiecte. Fara o noua conducere a partidului, fara echipe de oameni credibili si plini de energie politica nu putem iesi din opozitie.

Reforma partidului impune o deschidere a acestuia spre electorat, spre noi membri, dar si o mai atenta cernere si promovare a resurselor umane si de competenta de care dispunem.

Reforma partidului si a clasei politice insemna sa dam electoratului certitudinea ca noi putem face ca societatea sa evolueze sensibil si durabil spre bine.

Am mai pierdut un parlamentar
Ianuarie 19, 2010

Deputatul Valeriu Steriu, fost secretar de stat in Ministerul Agriculturii, a demisionat din PSD si s-a alaturat grupului independentilor. Adica partidul mai pierde un specialist, care a decis sa-si caute o solutie individuala. Se pare ca noul PSD, promis dupa pierderea alegerilor de vechiul presedinte Mircea Geoana, nu mai convinge. Oamenii din partid au inceput sa-si piarda increderea in capacitatea echipei Geoana de a realize un proiect viabil, care sa readuca PSD la guvernare.

Incotro se indreapta partidul cu Mircea Geoana in frunte? Foarte multi membri PSD isi pun cu ingrijorare aceasta intrebare. Cu multi dintre ei am stat de vorba personal si le-am aflat temerile. Iar concluzia este ca, daca noi, cei care declaram ca ne pasa de acest partid, nu prezentam rapid un proiect solid de viitor, oamenii vor cauta in continuare solutii individuale. Si aici nu ma refer numai la parlamentari, ci si la primari si consilieri.

Eu am spus ca stiu ce trebuie facut pentru ca PSD sa ajunga la putere pana cel tarziu in 2012. Multe dintre ideile care ne pot duce la acest rezultat le-am scris deja pe blog, altele urmeaza sa le propun in cel mai scurt timp. PSD, ca si Romania, are nevoie urgenta de o viziune politica.

P.S. Revin cu o temere a mea care, daca se adevereste, va pune in pericol unitatea partidului. Este vorba despre temerea ca Geoana & co. vor incerca sa organizeze un congres aranjat. Adica un congres cu cat mai putini delegati, alesi pe criterii mai putin democratice. Daca se va incerca acest lucru, PSD se va rupe.