Visul PSD nu este suspendarea lui Traian Basescu
Octombrie 4, 2010

Interviu publicat de Romania Libera, la 4 octombrie 2010

Interviu cu Miron Mitrea, senator PSD
„Visul PSD nu este suspendarea lui Traian Basescu”

Senatorul PSD Miron Mitrea este convins ca Traian Basescu „poate sta linistit pana in 2014″ daca nu-si ridica in cap clasa politica, fiindca „tinta PSD nu este suspendarea presedin­telui”, ci doar schimbarea Guvernului. Miron Mitrea crede de altfel ca Legea pensiilor va fi declarata neconstitutionala, astfel incat Traian Basescu sa nu fie pus intr-o situatie complicata, iar opozitia sa nu aiba motive sa inceapa procedura de suspendare. Pe de alta parte, senatorul PSD atrage atentia, referindu-se la Dan Voiculescu, ca relatiile cu mogulii nu-i fac bine partidului.

Motiunea de cenzura pe care PSD o tot pregateste de atata vreme n-are nici o sansa fara tradatorii din arcul puterii. Pe cati mizati?

M.M.: Nu mizez pe nici unul. Motiunea de cenzura are sanse de trecere in doua cazuri, in cazul in care in zona guvernarii exista oameni nemultumiti, dar nu cred ca solutia este sa faci rost de voturi din partea cealalta.

Solutia cealalta ar fi sa treaca UDMR in barca opozitiei?

M.M.: UDMR nu-si va putea permite sa duca in spate toate nereusitele actualei guvernari: si electoratului maghiar i s-au redus salariile, pensiile. In plus, UDMR are o concurenta politica din ce in ce mai solida, asa ca Uniunea va trebui sa se decida la un moment dat. E tot mai clar ca actuala putere sta pe voturile UDMR.

Aveti timp sa negociati cu UDMR pana la depunerea motiunii?

M.M.: Nu exista o discutie institutionala in aceasta direc­tie, dar UDMR nu va lua decizia de a parasi guvernarea in urma negocierilor cu noi. Uniunea se va misca intr-o directie sau alta in functie de presiunile care vin din interiorul
comunitatii maghiare

A fost deja o reuniune a reprezentantilor UDMR care a decis ramanerea la guvernare

M.M.: Nimeni nu spune ca imediat dupa Congresul PSD UDMR isi va schimba brusc pozitia, dar lucrurile nu vor ramane asa.

Aveti un orizont de asteptare?

M.M.: Nu.

In acest caz nu aveti nici un temei sa credeti ca motiunea de cenzura ar putea trece.

M.M.: Motiunea poate sa treaca, fiindca ar putea fi destule defectiuni in partea cealalta.Nu va ascund ca sunt destui parlamentari PDL care sunt nefericiti.

Ii cunoasteti?

M.M.: Nu pe toti, dar am vorbit cu destui dintre cei care spun ca sunt nemultumiti.

Ce-ar putea castiga acesti parlamentari nefericiti daca ar vota alaturi de PSD?

M.M.: Ma intrebati de parca eu as fi negociat cu ei.

Dar ati discutat.

M.M.: Da, am discutat, sunt colegii mei si stiu ca nu le place ce se intampla in PDL. De aici si pana la a spune ca cei care-si manifesta nemultumirea vor vota pentru motiune e cale lunga si nu pot face greseala asta. Nimeni nu poate spune astazi daca exista cele 18 voturi necesare pentru ca opozitia sa dea jos Guvernul, dar e posibil sa fie.

Daca Legea pensiilor va fi declarata constitutionala, PSD va mai cauta caile prin care sa-l suspende pe Traian Basescu?

M.M.: Spre deosebire de alte dati, acum putem intra pe youtube si vedea cati parlamentari erau in sala cand s-a votat Legea pensiilor. Daca judecatorii Curtii nu vor dori sa numere voturile din inregistrarile existente, e altceva.

Nu e de competenta Curtii Constitutionale?

M.M.: Este, daca vrea.

Dvs. ce-i reprosati presedintelui Traian Basescu?

M.M.: Nu-i reprosez nimic altceva decat ii reproseaza orice om de pe strada.

In campania electorala pareati sa faceti parte dintre sustinatorii lui. Acum de ce nu va mai place?

M.M.: Nu am fost niciodata. Traian Basescu este adversarul nostru cel mai consistent. Faptul ca nu am fost deloc sustinatorul lui Geoana i-a facut pe unii sa incerce sa ma arunce in bratele lui Basescu pentru a ma disloca din cadrul partidului.

Pentru suspendarea lui Traian Basescu aveti nevoie de dovezi care sa ateste ca a incalcat Constitutia. Le aveti?

M.M.: Pana acum nu exista nici o incalcare a constitutiei.

Atunci cum il puteti suspenda?

M.M.: PSD a spus ca, daca va promova o lege care a fost adoptata prin frauda, atunci vom porni actiunea de suspendare. Eu sunt convins ca Legea pensiilor va fi declarata neconstitutionala, ca sa nu ajungem in situatia de care vorbeam. Eu nu cred ca Traian Basescu va ajunge sa o promulge cand frauda la vot este atat de clara.

Ce v-a facut sa va schimbati parerea fata de Traian Basescu?

M.M.: N-am avut niciodata o parere buna despre el. Daca Mircea Geoana ar fi castigat alegerile, acum era mai bine in Romania.

Atunci de ce nu l-ati sustinut pe Mircea Geoana?

M.M.: L-am sustinut, cu greu, am facut un efort pentru ca nu-l simpatizam, dar l-am sustinut, chiar daca nu m-a chemat pe mine sa-i conduc campania.

Daca i-ati fi condus-o dvs., ar fi castigat?

M.M.: N-avea cum sa piarda daca nu era Viorel Hrebenciuc la  butoanele campaniei sale.

Deci Hrebenciuc e de vina ca Mircea Geoana a pierdut prezidentialele?

M.M.: Unul dintre ei, doar Geoana l-a ales.

Daca PSD l-ar fi sustinut pe Sorin Oprescu, ar fi avut mai multe sanse?

M.M.:
Eu le-am spus. Ar fi castigat.

Acum aveti candidat?


M.M.:
E prea departe pana in 2014. Prioritara e acum deblocarea Guvernului Boc de la guvernare, punerea la punct a unui cabinet care sa pregateasca anticipatele si apoi sa facem un guvern serios.
Traian Basescu poate sta linistit pana in 2014 daca nu face o gafa majora, care sa ridice impotriva lui clasa politica. Eu am fost si in 2007 impotriva suspendarii lui.

Si acum?

M.M.: Eu sunt ardelean si imi plac lucrurile stabile, dar, daca va face greseli, nu vom avea ce face. Nici eu si nici presedintele PSD, Victor Ponta, nu ne-am propus suspendarea lui Basescu.

Dan Voiculescu a propus zilele acestea un calendar care sa culmineze cu alegeri prezidentiale anticipate in martie 2011?

M.M.: Nu poti porni asa o discutie despre suspendarea presedintelui, dar vom vedea si la Congresul PSD care va fi atmosfera. Ne intereseaza schimbarea Cabinetului Boc si finalizarea programului nostru de guvernare, nu suspendarea lui Basescu.

Ati vrea sa reveniti la Ministerul Transporturilor?

M.M.: Nu, am spus deja ca nu ma intereseaza nici o functie guvernamentala.

Dar ce va intereseaza?

M.M.:
Sa raman in politica.

Cum?

M.M.: Ca acum: imi fac treaba in Senat, in colegiul meu din Vrancea.

Victor Ponta spunea ca mizeaza pe „miscari de strada” pentru daramarea Guvernului. Cum ar putea fi folosite aceste miscari, ca la mineriade?

M.M.: Nu se ocupa nici Victor Ponta, nici PSD cu organizarea acestor miscari. Nu e vorba de miscari de strada care sa darame Guvernul, ci de nemultumirile populatiei, care ar putea avea efecte asupra parlamentarilor puterii, inclusiv asupra UDMR.

Credeti ca manifestatiile de strada ii conving pe parlamentarii PDL sa voteze motiunea de cenzura?

M.M.: Nu cred nimic, eu spun doar ca acesti parlamentari merg la ei acasa in circumscriptii, iar oamenii care i-au ales asteapta ceva de la ei. In momentul in care oamenii fierb, asa cum fierbeau in 2004 impotriva noastra, stii la ce sa te astepti. Va dau un exemplu: o colega de-a noastra parlamentara a fost blocata cu masina parlamentara  de sindicalistii de la SANITAS; dupa ce le-a aratat ca e de la PSD i-au dat voie sa treaca si au aplaudat-o. Am vazut in tara multe sedii PDL care nu se mai deschid, fiindca intra oamenii inauntru si nu-i lauda.

Si pentru suspendarea presedintelui PSD mizeaza tot pe insurgenta?

M.M.: V-am spus, nu mizam nimic pe suspendarea presedintelui. Schimbarea presedintelui nu e un scop. Scopul este schimbarea Guvernului Boc cu un guvern PSD-PNL si UDMR, daca se poate. Daca insa presedintele face greseala sa promulge legea pensiilor, atunci colegii mei vor porni intr-adevar actiunea de suspendare. Eu nu pornesc de la ideea ca presedintele trebuie schimbat.

Unde va deranjeaza legea pensiilor?

M.M.: Dincolo de faptul ca a fost adoptata prin frauda, sunt multe categorii de oameni care pierd multi bani, aviatorii, de pilda, au avut pensii de 8.000 sau de 10.000 de lei si si-au construit o viata la acest standard: au rate, au copii, au neveste. Au fost piloti si numai cine nu a fost cu ei in carlinga nu stie cat stres presupune aceasta meserie si acum se trezesc cu pensii de 2.500 de lei. Pur si simplu i-a omorat. Si e la fel si cu celelalte categorii. Nu ma pricep la Politie, Armata, Justitie, dar probabil ca e la fel.

Sustineti in continuare castele, privilegiatii?

M.M.: Peste tot in lume exista caste.

Da, dar de obicei primesc pensii in functie de contributia lor la fondul de pensii.

M.M.: Sistemul de pensii speciale exista in toata Europa: unii contribuie la pensii, altii au pensii speciale. Eu nu cred ca pensiile judecatorilor sau ale pilotilor sunt exagerate. Nu te faci pilot fiindca iti place neaparat sa zbori cu avionul, ci si fiindca vrei un salariu mai mare si o pensie mare cand te retragi.

Aceste caste fac presiuni la PSD pentru a-si pastra privilegiile?

M.M.: Nu stiu, dar nu cred in uniformizarea asta de tip comunist, nici nu sunt de acord cu diferentele acestea uriase intre pensia minima si cea maxima.

Daca ar veni la putere PSD ar rupe acordul cu FMI?

M.M.: Eu am negociat patru ani cu FMI. Programul cu FMI este o negociere continua. Masurile taierilor de salarii si de pensii au fost gasite de partea romana, nu impuse de Fond. Actualul Acord cu FMI e greu de dus la indeplinire de oricine.

Si ce faceti in ipoteza ca preluati guvernarea?

M.M.: Renegociem, cu alte conditii, mai favorabile pentru Romania.

De unde pot fi luati bani?

M.M.: Uitati-va la Grecia, premierul s-a dus cu programe concrete pana si in Libia si a facut rost de bani. Solutii sunt dupa ce ai proiecte prioritare bine facute.

In ipoteza ca PSD darama Cabinetul Boc si vine la putere impreuna cu PNL, cine ar putea fi premierul agreat de toate partile?

M.M.: Este deocamdata singura chestiune serioasa care nu s-a pus pe masa: PNL ar merge cu un premier independent, PSD insista pentru un premier politic din interiorul partidului.

Cine ar putea fi?

M.M.:
Seful partidului.

Vi se pare suficient de matur?

M.M.: Mi se pare suficient de inteligent.

Adrian Nastase nu e in ecuatie?

M.M.: Ar putea fi oricand, dar nu-si doreste.

Nici daca partidul ar insista?

M.M.: Daca ar insista, probabil ca ar accepta, dar Adrian Nastase face tot ce poate pentru ca partidul sa nu insiste. Daca ai un guvern de tranzitie, care pregateste alegerile anticipate, premierul trebuie sa fie de la PSD si e normal sa fie seful partidului.

Va imaginati ca PNL il va sustine pe Victor Ponta?

M.M.: Da. Vom negocia, fiindca sunt multe alte lucruri care trebuie armonizate.

Premierul ar trebui agreat si de presedintele Traian Basescu.

M.M.: Cred ca de data aceasta va fi de acord.

Ce-l recomanda pe Victor Ponta pentru a fi premier?

M.M.: Este liderul celui mai mare partid, are toate defectele tineretii, dar si toate calitatile.

E santajabil?

M.M.: Nu cred.

In ipoteza ca Traian Basescu s-ar opune premierului pe care il propuneti, il suspendati?

M.M.: N-am discutat asta. Visul PSD nu este suspendarea presedintelui, ci schimbarea Guvernului. Traian Basescu este amenintat doar daca promulga legea pensiilor, asta am spus

Dvs. ati spus ca, de fapt, n-ar trebui suspendat.

M.M.: Nu este tinta noastra si nici tinta lui Victor Ponta.

Vreti sa reveniti intr-o functie de conducere in PSD?

M.M.: Nu, deocamdata nu ma intereseaza.

Cei plecati la UNPR vor reveni in PSD?

M.M.:
Multi se vor intoarce.

Crin Antonescu are statura de sef de stat?

M.M.: Da, dar sper sa nu ajunga. Viitorul presedinte al Romaniei sper sa fie de la PSD.

Ar putea fi Adrian Nastase?

M.M.: Nu cred ca va candida, dar isi poate permite sa se gandeasca la asta.

Victor Ponta ar fi mai potrivit?

M.M.: Se poate gandi la asta.

Asocierea cu Dan Voiculescu da bine pentru PSD?

M.M.: Principalul atac al puterii la adresa PSD este relatia cu mogulii si vor merge in continuare pe aceasta linie, chiar daca Victor Ponta nu e legat de ei. Sustinerea televiziunilor mogulilor ne fac bine, dar relatiile cu ei ne face rau. Cred ca, daca Dan Voiculescu ar fi ceva mai discret, ar face mai bine; de pilda, n-avea de ce veni acum cu scadentarul acela de suspendare.

La alegerile care urmeaza Dan Voiculescu va merge cu PSD sau cu liberalii?

M.M.: Eu cred ca va merge cu liberalii.

Credeti ca George Maior, seful SRI, ar putea fi recuperat de PSD?

M.M.: Nu cred ca ar vrea sa se intoarca in politica.

Daca PSD vine la putere, il pastreaza in fruntea SRI?

M.M.: Indiscutabil, pe mine daca ma intrebati, cred ca si-a facut bine treaba, desi stiu ca exista colegi de-ai mei care nu sunt de aceeasi parere.

http://www.romanialibera.ro/opinii/interviuri/visul-psd-nu-este-suspendarea-lui-traian-basescu-201423.html

Anunțuri

ALIANTA PENTRU SALVAREA ROMANIEI
Mai 27, 2010

Romania se confrunta in perioada actuala cu o criza tripla: o criza economico-sociala, una politica si una morala. De aceea, rezolvarea ei presupune solutii pe toate cele trei paliere. Degeaba ne chinuim sa gasim solutii miraculoase pentru criza economica, daca moral si politic suntem la pamant. O strategie economica eficienta nu poate fi sustinuta de o clasa politica aflata intr-un permanent conflict. Atata timp cat nici unul dintre marile partide, PSD, PD-L si PNL, nu este capabil sa adune cincizeci la suta plus unu din voturile romanilor, nu vom avea linistea necesara pentru a construi ceva.

Eu unul am fost si raman adeptul ideii de separare doctrinara intre stanga si dreapta pe scena politica romaneasca. Dar nu cred ca aceasta separare poate fi vreodata mai importanta decat interesul national. Criza economico-sociala care ne-a lovit atat de puternic acum impune mutari curajoase pe scena politica. Puterea, adunata in jurul PD-L, este incapabila nu numai sa vina cu o strategie economico-sociala coerenta, dar si sa aiba un dialog absolut necesar cu partidele din Opozitie. PD-L si partidele mai mici care sustin guvernul Boc se comporta de parca ar fi singuri in Romania.   Adoptand ca lozinca “dupa noi potopul”, Puterea actuala nu le lasa romanilor nici o alternativa. De aceea, este datoria noastra, a partidelor din Opozitie, sa construim aceasta alternativa.

Este clar ca mergand pe calea pe care a apucat-o, PD-L va pierde un numar important de votanti. Dar banii pe care guvernul ii pompeaza in primariile PD-L din toata tara vor face ca scaderea sa nu fie atat de dramatica. PSD si PNL vor mai recupera cu siguranta din votantii care parasesc PD-L, dar nu suficienti. Mai ales ca oamenii se vor imparti intre cele doua partide de opozitie. Astfel ca, in urma unor noi alegeri, fie ele anticipate sau la termen, vom avea iarasi trei partide cu forte sensibil egale. Si ne vom intoarce la situatia din 2008. Ori, in starea in care este acum, Romania nu-si mai permite nici un minut de instabilitate politica.

Politicienii responsabili din PSD si PNL trebuie sa inteleaga ca este datoria lor fata de aceasta tara sa construiasca o alternativa solida la actuala Putere. Eu cred ca solutia este constituirea unei Aliante pentru Salvarea Romaniei. O alianta politica inregistrata la tribunal, care sa sustina candidati comuni la alegerile locale si parlamentare din 2012 sau la eventualele alegeri anticipate. Candidatii la posturile de primari si la posturile de presedinti ai Consiliilor Judetene vor fi candidati ai Aliantei pentru Salvarea Romaniei. Peste tot unde este posibil, PSD si PNL vor avea candidati comuni, iar in localitatile unde acest lucru nu va fi sub nici o forma posibil isi vor acorda sprijin total in turul doi. La stabilirea candidatilor comuni se va tine cont de distributia actuala, astfel incat atat PSD cat si PNL sa-si pastreze mandatele. In judetele si localitatile conduse de PD-L, candidatii Aliantei vor fi stabiliti pe baza unui algoritm simplu care sa tina cont de ponderea nationala a fiecaruia dintre partidele componente, de forta locala, de popularitate, de sondaje etc.  De acelasi algoritm se va tine cont si la intocmirea listelor cu candidati pentru consiliile locale si judetene. Tinand cont ca alegerile parlamentare sunt uninominale, candidatii Aliantei vor fi stabiliti dupa aceleasi principii ca la alegerea primarilor si presedintilor consiliilor judetene. Evident, Alianta dintre PSD si PNL va avea un candidat unic pentru postul de premier si un candidat unic pentru postul de presedinte al Romaniei. Conform intelegerii, unul dintre partide va propune candidatul la postul de premier, iar celalalt candidatul la Presedintie. Daca politicienii din cele doua partide vor da dovada de responsabilitate, curaj si vointa politica, cred ca Alianta pentru Salvarea Romaniei poate schimba usor si democratic actuala Putere. Fara sa mai faca apeluri patetice sa iasa lumea in strada.

Stiu, adversarii unei astfel de constructii imi vor da ca exemple CDR si Alianta D.A., doua aliante similare care au esuat. Ele au esuat, insa, in cu totul alte vremuri. Nici pe vremea CDR, nici pe vremea Aliantei D.A. tara nu se confrunta cu o criza atat de profunda. Si nici clasa politica nu era atat de lipsita de credibilitate cum este astazi. Daca noi, politicienii responsabili din PSD si PNL, nu intelegem sa lasam la o parte ambitiile si orgoliile personale, sa lasam pentru vremuri mai bune chestiunile legate de doctrine si sa construim rapid Alianta pentru Salvarea Romaniei, atunci meritam cu totii sa iesim din istorie.

DE CE N-A AJUNS PSD LA PUTERE (II)
Ianuarie 14, 2010

ANALIZA GRESELILOR DIN ULTIMII CINCI ANI, CARE AU DUS PARTIDUL IN FATA CELUI DE-AL DOILEA CICLU SUCCESIV DE OPOZITIE

(continuare)

UNDE SI CE AM GRESIT?


1. Reforma partidului

Congresul PSD din 2005 a fost considerat de multi o cotitura in viata partidului. Dupa Congres a aparut o asteptare, uneori supradimensionata, pentru reforma si innoire a partidului. Din nefericire, privind retrospectiv, putem spune ca reforma, atata cata a fost, mai curand a fragilizat partidul si a amplificat confuzia din interiorul bazinului nostru electoral.

Schimbarile succesive de statut, dar si de echipa de conducere au avut efecte negative. Partidul, in loc sa isi mobilizeze fortele a lasat loc unei competitii interne care a condus la marginalizarea unor lideri importanti ai partidului si chiar a unor intregi organizatii.

Noua generatie de lideri a fost chiar mai putin credibila decat cea care era considerata uzata si depasita moral.

Ideea, in sine valoroasa, a cresterii rolului si autonomiei organizatiilor judetene a generat o slabire a capacitatii de coordonare a partidului. In realitate liderii judeteni, desi mai putin controlati de la centru, au devenit un simplu mecanism de validarea unor decizii luate la varful partidului in grupuri informale de decizie.

Ascensiunea politica in partid si selectia noii elite politice a fost de multe ori bazata pe un fenomen de mercantilizare a partidului, potenta financiara devenind un criteriu cheie.

Sistemul bine articulat de organizare si mobilizare a partidului, care reprezenta in trecut unul din atuurile importante ale PSD a fost neglijat.

De cele mai multe ori reforma a fost condusa si conceputa in functie de opinii si solutii sugerate de exponentii de dreapta ai societatii civile.

2. Reforma doctrinei
Din punct de vedere doctrinar PSD si-a pierdut din identitate si forta. Demersul doctrinar a fost considerat lipsit de importanta. In multe momente s-a mizat pe strategia dezideologizarii. Partidul a oscilat continuu intre stanga si dreapta.

A aparut tendinta substituirii discursului doctrinar cu unul orientat excesiv imagologic. Mesajele electorale conjuncturale si ideile de program de guvernare amalgamate au generat mai curand confuzie in electorat si sentimentul ca partidul a parasit principiile stangii.

Spre deosebire de PDL, care a intarit caracterul sau doctrinar si a accentuat in discursul sau public optiunea pentru valorile si solutiile politice de dreapta, PSD a dat senzatia ca se detaseaza de propria sa familie ideologica si ca isi cauta o pozitionare mai curand spre dreapta. Aceasta alunecare spre dreapta a fost conturata si mai puternic de incercarea de a prelua in discursul PSD temele si modalitatile de abordare specifice in primul rand PDL, a rezultat o forma de mimetism al discursului politic care a diminuat credibilitatea partidului in cadrul dezbaterii publice. Cooperarea cu PNL in proiectul Johanis si, apoi, in turul doi al alegerilor prezidentiale a adus noi accente de dreapta in discursul public al PSD. Acest compromis a diminuat in realitate credibilitatea ofertei candidatului PSD, fiind perceput de electorat ca artificial si conjunctural.

3. Criza de imagine si de credibilitate
In 2004, PSD a castigat alegerile parlamentare, dar nu si guvernarea. Aceasta a fost consecinta directa a pierderii alegerilor prezidentiale de catre Adrian Nastase. Victoria lui Traian Basescu, la limita, in turul doi, s-a petrecut pe fundalul unei profunde erodari a imaginii publice a PSD. Pe de-o parte, partidul era considerat inca criptocomunist, iar pe de alta parte, dobandise imaginea de partid stat, care ofera imunitate coruptiei politice la varf. Aceste clisee bine sustinute mediatic au acoperit cu desavarsire performantele guvernarii si au condamnat partidul la o dificila izolare politica in opozitie.

Reactia fireasca a fost un demers de reconstructie a imaginii publice a PSD. S-a incercat schimbarea discursului, s-au adus in primul plan al scenei politice noi purtatori de imagine, precum si fel de fel de fantezii identitare, unele chiar hilare, cum au fost cea a furnicilor rosii sau cea a cocorilor PSD.

Efortul vizibil de cosmetizare a imaginii a fost mai curand de natura sa diminueze credibilitatea partidului, iar anumiti purtatori de mesaj au pus noi etichete penibile pe imaginea PSD.

Unele promisiuni electorale fanteziste si lipsa coerentei si consecventei demersului politic au mentinut la cote scazute credibilitatea partidului.

Rezultatul ultimelor alegeri arata ca PSD continua se afle in plina criza de imagine si credibilitate, noi etichete precum cea de partid al mogulilor se adauga peste stratul mai vechilor deficiente de imagine.

4. Strategia de schimbare a bazei electorale
Sesizand corect tendinta de diminuare a propriului bazin electoral PSD a incercat sa isi schimbe baza electorala. A fost vizat in primul rand electoratul urban si tanar, cu optiuni mai conturate spre dreapta. Aceasta strategie a fost sustinuta si de reforma doctrinara.

Rezultatul a fost mult sub asteptari. Noile bazine electorale au ramas in mare parte ostile PSD si, din nefericire, s-a pierdut, simultan, si o parte semnificativa a electoratului traditional de stanga, care s-a regasit mult mai bine in discursul populist al PDL.

Una din gravele deficiente ale PSD in aceasta perioada a fost ca nu a analizat corect si in profunzime dinamica electoratului si nu a reusit sa preintampine alunecarea unor largi categorii sociale, care sunt in mod firesc conectate stangii, spre oferta electorala a PDL si PNL.

PSD a ramas un partid al electoratului de stanga pasiv (pensionari cu pensii mici, tarani care traiesc din autoconsum, etc.) aflat, in special in perioadele de crestere economica, in continua tendinta de diminuare. Oferta noastra electorala, viziunea si proiectul politic nu au evoluat in ritmul societatii romanesti. Am ramas un partid definit de expresia „va dam”. Conceptul statului paternalist a ramas pentru PSD in centrul proiectului sau politic.

Categorii ample de electorat activ de stanga (angajati din mediul privat si din sectorul bugetar, mici intreprinzatori, fermieri orientati spre productia de piata, tineri plecati la munca in strainatate, etc.), care au reusit sa-si asigure un standard de viata rezonabil prin propriul lor efort si care doresc, mai curand, un stat care sa le protejeze statutul dobandit (locuri de munca, stabilitate economica, un mediu de afaceri prietenos, taxe si impozite reduse) si sa le ofere servicii publice de calitate, eficiente si usor accesibile nu s-au mai regasit in proiectul de societate propus de PSD. Tocmai acest electorat ofensat de ineficienta clasei politice (perceputa, in tot mai mare masura, ca o elita parazitara a societatii romanesti) si care aspira la un stat al bunei guvernari, de tip occidental, este cel care, fie s-a lasat sedus de conceptul reformei statului promovat de Traian Basescu, fie s-a regrupat in tot mai marele contingent al absenteistilor.

5. Aliantele politice
Pe masura ce forta sa electorala s-a diminuat PSD a fost nevoit sa caute solutii de construire a unei majoritati parlamentare la dreapta sa. In cinci ani au fost incercate, pe rand, toate formulele de alianta. Rezultatul a fost insa costisitor pentru partid. Treptat, PSD a ajuns sa se manifeste, sub conducerea lui Mircea Geoana & Co, ca un partid subaltern, nevoit sa se multumeasca cu un rol secundar in diferite formule de guvernare.

Costurile acestor aliante au fost platite electoral, atunci cand PSD a trebuit sa isi insuseasca costurile guvernarilor pe care le-a sustinut din parlament sau la care a participat.

Pierderea initiativei politice risca sa devina in continuare unul din pericolele majore pentru viitorul stangii in Romania.

Continuare:
Trei erori de tactica si strategie politica

Unde sunt politicienii cu viziune?
Ianuarie 8, 2010

Urmaresc cu interes zilele acestea interminabilele discutii despre bugetul de stat pe 2010. Am auzit o gramada de pareri, fie ale politicienilor aflati la putere, fie ale politicienilor din opozitie, fie ale oamenilor de afaceri, si cred ca populatiei ii este foarte greu sa inteleaga cu adevarat ce se intampla. De aceea, incerc astazi sa trag eu cateva concluzii si sa le expun cat mai pe intelesul oamenilor.

Concluzia principala este ca bugetul pe 2010 prezentat de guvernul Boc este un buget birocratic, facut de secretarii de stat din ministere, care tine cont de conditiile din acordul cu FMI. Este un buget pasiv, construit ca reactie la ce se intampla in interiorul si in exteriorul tarii si nu incearca sa porneasca motoarele de crestere economica.
Oamenii trebuie sa inteleaga ca nu exista bunastare si crestere a nivelului de trai fara crestere economica. Iar cresterea economica se obtine pornind si ambaland doua motoare principale: exporturile si investitiile interne. Bugetul pentru 2010 se bazeaza pe un singur motor, cresterea exporturilor. Prin cresterea exporturilor, guvernul Boc spera sa obtina un Produs Intern Brut (PIB) cu 1,3 % mai mare decat in 2009. Insa aceasta crestere a exporturilor se bazeaza exclusiv pe ce fac altii, adica pe inceperea iesirii din criza a Vestului si pe intarirea euro in raport cu leul (un leu slab ajuta exportatorii). Cum stimuleaza guvernul roman exporturile? Nu stim. N-am auzit de vreun plan care sa implice Eximbank sau alte masuri de sprijin pentru exportatori.

Cat priveste al doilea motor principal de crestere economica, investitiile interne, aici e jale. Acestea nu numai ca nu cresc, asa cum ar trebui, ci chiar scad comparativ cu 2009, de la 3,3 miliarde lei la 2,9 miliarde lei. Daca cu banii din 2009 n-am construit mai nimic, va dati seama ce vom face in 2010, cu fonduri si mai putine. In schimb, constatam ca avem o crestere la cheltuielile de personal, de la 15,3 miliarde lei anul trecut, la 16,9 miliarde lei anul acesta. E de neinteles cum, inghetand pensiile si salariile si dand afara 100 de mii de bugetari, guvernul nu reuseste sa reduca cheltuielile de personal si sa gaseasca bani pentru investitii. Nu putem sa plutim agatati de-o scandura (banii de la FMI) pana cand vin occidentalii si ne scot de ciuf afara din apa. Trebuie sa incercam si noi sa inotam putin.

Problemele acestea le-am semnalat inca din martie 2009 pe blogul meu. Scriam atunci ca trebuie neaparat sa facem investitii si sa scadem cheltuielile bugetare daca vrem sa nu ne afundam in criza. Si spuneam ca reducerea cheltuielilor de personal este dureroasa, dar ca ea trebuie facuta cat mai din timp, ca sa nu ne doara si mai rau mai incolo. Pentru astfel de decizii e nevoie, insa, de politicieni cu viziune, care isi pot imagina cum trebuie sa functioneze lucrurile peste cativa ani. Politicieni care pot gandi ceva mai departe decat de unde facem rost de bani ca sa platim pensiile si salariile luna aceasta. Este nevoie de politicieni curajosi, care pot sa sacrifice binele lor imediat pentru un bine general de peste cativa ani. Are Romania astfel de oameni politici?

Criza poate matura actuala clasa politica!
Iunie 25, 2009

Criza economica nu se combate cu injuraturi, ci cu masuri nepopulare. Efectele crizei asupra populatiei vor fi mai mari sau mai mici nu in functie de cat de tare ne tragem noi, politicienii, palme pe ascuns sau la vedere, ci de cat de mult curaj avem sa luam niste decizii dure. Si de cat de mult curaj avem ca aceste decizii sa-i atinga, in mod democratic, pe toti. Nu trebuie sa existe favorizati ai crizei economice. Asta daca vrem ca tara sa nu se afunde intr-o criza sociala cu efecte greu de anticipat.

Concret, nu avem foarte multe optiuni in fata. Poate aveam daca incepeam sa luam masuri inca din toamna anului trecut, cand stiam ca vine criza, dar nu voiam sa credem. Acum, situatia n-are prea multe rezolvari. Trebuie sa reducem cheltuielile cat se poate de mult si sa incercam sa adunam cat mai multe venituri. Toate aceste masuri vor fi intampinate cu huiduieli, dar nu avem ce face. Rau oricum ne va fi. Nu putem decat sa-l amanam pana cand va deveni si mai rau.

Politicienii trebuie sa aiba curaj si sa atace odata cheltuielile bugetare. Mai devreme sau mai tarziu, oricum se va ajunge la restrangeri de personal si la micsorari de salarii. Companiile private le-au facut de mult. Ori, banii bugetarilor vin tocmai de la aceste companii. Daca vom continua asa, vom ajunge cu siguranta la fundul sacului. Reducem acum salariile, pensiile nesimtite si personalul peste tot unde este posibil, vom putea sa-i platim pe bugetarii de care tara are nevoie si pe pensionari. Nu le reducem, vom avea probleme mari cu pensiile si cu salariile tuturor bugetarilor. Trebuie sa intelegem acest lucru simplu. Si noi, politicienii, si sindicatele, si salariatii din sectorul bugetar.

Ori facem niste reduceri cu cap (pe care ar fi trebuit sa le facem si in conditii normale, data fiind umflarea absolut haotica a schemelor de personal in diferite sectoare bugetare), ori ne prabusim toti. Sa ne gandim cum vrem sa arate si sa functioneze statul roman, sa ne stabilim prioritatile pentru urmatorii douazeci de ani si sa operam in consecinta. In prima faza, vrem sa intarim educatia, siguranta cetateanului sau protectia sanatatii? Noi, politicienii, trebuie sa raspundem la intrebarea asta si sa luam decizii. Bineinteles ca si profesorii, si politistii, si magistratii, si medicii sunt foarte importanti. Dar in situatii de criza trebuie sa ne fixam prioritati, pentru ca nu putem sa le rezolvam pe toate deodata. Sigur ca vor fi unii nemultumiti, dar trebuie sa salvam tara.

Iar noi, politicienii, trebuie sa ne calcam pe suflet si sa desfiintam odata toate posturile create pentru apropiati, prieteni, rude de gradul unu sau zece, sa reducem salariile si pensiile nesimtite, create special cam pentru aceiasi indivizi.

Cat priveste cresterea veniturilor, aici nu sunt prea multe de discutat. Orice taxe noi vom inventa (vezi impozitul forfetar) nu vom face decat sa cream alte dezechilibre si alte metode de fentat legea. Eu cred ca singura solutie sanatoasa este cresterea TVA cu doua, trei procente, dublata de reducerea numarului de taxe platite de cetateni, taxe care sporesc birocratia, dar nu aduc mare lucru la bugetul de stat.

Apoi, daca tot vorbim de solidaritate in vreme de criza, trebuie sa introducem o taxa pe bogatie, asa cum exista si in Franta, de exemplu. Fie ca ii spunem asa, sau ii spunem altfel, taxa respectiva instituie un lucru simplu: cei care au case mai mari si mai multe sau masini mai luxoase si mai multe trebuie sa plateasca statului mai mult decat cei care traiesc decent.

Reducerea cheltuielilor cu salariile bugetarilor (prin reduceri de personal sau/si reduceri de lefuri), cresterea TVA, reducerea drastica a numarului de taxe inutile, introducerea taxei pe bogatie sunt masurile pe care eu cred ca trebuie sa le luam rapid. Noi, politicienii, trebuie sa avem curajul s-o facem, dar si vointa de a incepe chiar noi sa dam exemplu. Daca n-o vom face, despre actuala clasa politica se va vorbi numai la trecut.

Ne e frica sa luam masuri anticriza!
Martie 5, 2009

Actuala criza economica a prins Romania descoperita. Fireste, nu e prima oara cand ni se intampla sa fim perplecsi. Noi, politicienii, am fost mai tot timpul nepregatiti sa facem fata momentului istoric in care ne aflam. Dar merita sa enumeram cauzele care ne-au adus in situatia de acum, pentru a vedea ce este de facut in continuare. Anul 2008 a fost un an electoral. Un an in care noi, clasa politica, ne-am concentrat pe alegeri si n-am dat atentie situatiei economice. N-am inteles ca ne asteapta o criza si cat de profunda va fi ea. In plus, cresterea economica din ultimii ani ne-a creat impresia ca aparenta bunastare poate dura o vesnicie.

Asa ca am administrat gresit asteptarile populatiei. In loc sa-i pregatim pe oameni pentru criza, le-am creat speranta unei vieti din ce in ce mai bune. Cresterea cu 50% a salariului profesorilor este doar cel mai la indemana exemplu in acest sens. Astfel, s-a ajuns ca nivelul asteptarilor populatiei sa fie foarte sus, in timp ce, din cauza crizei, nivelul posibilitatilor de a satisface aceste asteptari este foarte jos. Mult mai jos decat recunoastem acum oficial. Prin urmare, desi toata lumea vorbeste acum despre criza, masurile anticriza (total opuse promisiunilor din campanie) lipsesc aproape cu desavarsire, pentru ca ne e frica sa le luam. Insasi constructia bugetului pe 2009 ne arata acest lucru. Este un buget fara optimismul electoral, dar si fara pesimismul crizei. Bugetul pe 2009 nu este un buget de criza. S-ar putea ca eu sa gresesc, ca Romania sa nu fie lovita atat de puternic de criza economica, iar bugetul sa fie construit corect. Dar daca vom fi loviti asa cum intuiesc, masurile cuprinse in bugetul actual sunt ineficiente. Care este solutia? Fireste, n-am descoperit eu apa calda.

Principala solutie impotriva crizei o reprezinta investitiile majore in infrastructura si in constructia de locuinte. Au spus-o chiar oameni din guvern. Investitiile statului in aceste domenii vor duce, in primul rand, la crearea de noi locuri de munca, intr-o perioada in care numarul somerilor va fi in continua crestere. Dar de unde luam bani pentru astfel de investitii? Am tot auzit vorbindu-se de atragerea de fonduri europene. Insa noi nu suntem foarte pregatiti sa atragem aceste fonduri, procedurile sunt, oricum, complicate, iar tarile din UE sunt si ele lovite profund de criza. Chiar daca guvernul e preocupat de cresterea absorbtiei de fonduri europene, nu vom avea rezultate spectaculoase. UE nu va fi foarte entuziasta sa elibereze banii, pentru ca fiecare membru al sau va cauta, in primul rand, sa-si rezolve problemele interne cauzate de criza. Banii europeni vor fi putini si greu de accesat.

Prin urmare, singura speranta de a avea bani pentru investitiile in infrastructura este sa reducem foarte mult cheltuielile bugetare. Stiu ca suna dur si neplacut, dar trebuie sa reducem drastic aparatul administrativ central si local, trebuie sa diminuam puternic cheltuielile cu salarizarea din sectorul bugetar pentru a avea bani de investitii si a da o sansa sectorului productiv. Daca sectorul productiv nu va merge, nu vom avea nici bani la buget. Dar pentru ca aceste lucruri sa se intample avem nevoie de o puternica solidaritate sociala, guvernul are nevoie de suportul tuturor fortelor din societate.

Bugetul, asa cum e el acum, cu crestere economica de 2,5% si deficit de 2% va fi imposibil de realizat. Toate datele stranse pana in prezent arata ca vom avea, de fapt, o scadere economica de unu-trei procente si un deficit de sase-opt procente. Asta inseamna ca guvernul trebuie sa gandeasca deja o rectificare bugetara negativa. Iar experienta de pana acum ne arata ca, din pacate, atunci cand se fac rectificari negative se taie tocmai de la investitii. Ceea ce este total gresit. Fara masuri curajoase de scadere a cheltuielilor bugetare ne vom afunda si mai tare in criza. Intreaga clasa politica are datoria sa inteleaga exact situatia in care ne aflam, sa renunte la jocurile de culise atat de dragi ei si sa pregateasca populatia si economia pentru perioada deosebit de grea care va urma.