PSD are nevoie de o viziune proprie despre reforma statului (I)

Ultimele alegeri prezidentiale au adus in centrul dezbaterii publice ideea, corecta, a necesitatii unei reforme ample a statului.

Este o reforma pe care o impun, in egala masura, dificultatile, tot mai mari, de operare in actualul cadru constitutional, cat si presiunea publica a cetatenilor, nemultumiti de beneficiile indoielnice pe care le au de la un stat tot mai costisitor si ineficient.

Colapsul statului totalitar comunist a impus societatii romanesti o reconstructie rapida a institutiilor si o adaptare din mers la cerintele democratiei si economiei de piata.

Cele doua procese majore de integrare prin care a trecut Romania in ultimele doua decenii, cea euro-atlantica si cea europeana, au impus si ele modificari multiple si uneori contradictorii cu alte reforme anterioare.

In ultimii douazeci de ani am oscilat intre viziunea unui stat paternalist, omniprezent si hiperactiv si cea a unui stat minimal, care asista, aproape indiferent, la efortul societatii de a face fata diferitelor provocari.

Actualul stat, cu toate imperfectiunile si cu toate costurile sale, este rezultatul acestor evolutii, deseori contradictorii. Criza economica de proportii prin care trecem si ultima criza politica au aratat ca aceasta constructie statala si-a atins limitele functionale si ca reformarea ei este deja o chestiune urgenta.

Actualul mandat parlamentar trebuie sa puna in centrul sau reforma statului. O astfel de reforma nu poate fi decat rezultatul unui efort comun al clasei politice. Dificultatea care apare este generata de diferentele, uneori majore, de viziune cu privire la acest proces de reconstructie statala.

Tentatia cea mai mare este cea a unei strategii de revizuire partiala a diferitelor paliere ale statului. Vorbim de o reforma constitutionala, de o reforma a sistemului electoral, de o reforma fiscala si de mult intarziata reforma a sistemului de justitie.

Este exact strategia pe care am functionat si pana acum si care a generat mare parte din contradictiile si disfuctionalitatile prezente. In toti acesti ani de reforma permanenta, cu toate costurile presupuse de instabilitatea sistemica implicata, am procedat asemeni unui mecanic care incerca sa reconstruiasca un vehicul cu piese disparate, unele chiar foarte performante, dar care in loc sa produca o masina fiabila si economica a produs un agregat greoi, incomod, cu costuri mari de exploatare si care se misca lent si uneori necontrolabil.

Acesta este motivul pentru care avem datoria ca, inainte de a declansa procesul de modificare a edificiului statal, sa elaboram o viziune integrata privind reforma statului.

Proiectul nostru de reforma a statului trebuie sa porneasca de la viziunea social democrata cu privire la progresul societatii romanesti.

Ce fel de stat dorim sa avem? Unul puternic si angajat sau unul minimal? Un stat cu o democratie solida si un echilibru clar intre puteri, sau unul bazat pe o concentrare a deciziei si un control slab intre puteri?

Ce trebuie sa ofere statul cetatenilor? Cu ce costuri si cum raspunde statul in fata cetatenilor pentru calitatea prestatiei sale?

Raspunsul la aceste intrebari si la multe altele, conexe, poate fi dat metaforic astfel: un stat democratic trebuie sa fie asemeni unei haine bine croite, nici prea stramta, nici prea larga, ci potrivita, sa lase suficienta libertate de miscare celui ce o poarta, sa asigure protectie pe orice fel de vreme si, foarte important, o astfel de haina trebuie sa coste atat cat ne putem permite.

Partidele trebuie sa accepte, ca politica nu poate fi redusa doar la lupta pentru putere. Politicienii trebuie, in primul rand, sa tina cont de felul in care oamenii vor sa traiasca si, mai ales, de felul in care acestia nu mai vor sa traiasca. Daca uitam acest lucru degeaba obtinem puterea.

In consecinta, atunci cand proiectam viziunea noastra despre reforma statului, suntem datori sa raspundem la doua intrebari cheie: ”Ce trebuie sa faca statul pentru cetateni si cum si cat vom plati pentru aceasta?”

Raspunsul la cele doua intrebari dau, doar intr-o anumita masura, identitate viziunii noastre despre stat. Pentru a construi un raspuns social democrat, coerent si pe deplin articulat, la provocarea reformei statului, trebuie sa decidem, de asemenea, ce cade in raspunderea statului, ce se supune actiunii fortelor economiei de piata si ce ramane in sarcina societatii civile.

Daca ar fi sa dam un exemplu, putem afirma ca statul este dator sa asigure justitia, ordinea publica si siguranta cetateanului, productia si vanzarea bunurilor este problema pietei, iar exercitarea libertatii de constiinta este in spatiul de actiune al societatii civile. In realitate distinctiile sunt mult mai nuantate si viata impune numeroase intrepatrunderi intre domeniile de actiune ale fiecarei entitati. Tocmai in aceasta intrepatrundere rezida dificultatea optiunii politice: cat stat in economie, cata piata in organizarea statului, cata societate civila in decizia institutionala? De felul in care raspundem la aceste intrebari depinde identitatea doctrinara a viziunii noastre despre stat.

Poate, enunturile de mai sus sunt prea abstracte, dar ele ne ajuta sa formulam cateva concluzii:

  • reforma statului nu mai poate fi amanata;
  • raporturile dintre cetatean si stat sunt inca prea aproape de situatia din perioada comunista; statul si-a prezervat o nefireasca superioritate in raport cu cetateanul, care plateste prea mult si obtine prea putin;
  • institutiile statului trebuie sa devina mai transparente si nemijlocit supuse controlului public;
  • ar fi o greseala sa procedam la o reforma punctuala, care sa rezolve unul sau altul dintre neajunsurile actualei constitutii; constitutia trebuie privita ca un sistem si reformata in ansamblul sau;
  • fara o reabilitare a sistemului de partide si a imaginii publice a clasei politice soliditatea constructiei democratice se afla in pericol;
  • inventarea unor noi impozite nu poate salva nici economia din criza, nici nu asigura statului veniturile necesare asigurarii unor servicii publice de calitate; este nevoie de o reforma completa a sistemului de taxe si impozite;
  • economia romaneasca este dezavantajata de lipsa unei infrastructuri corespunzatoare, lipsa resurselor financiare si a unui program coerent de investitii publice submineaza dezvoltarea infrastructurii si limiteaza sansele unei cresteri economice durabile;
  • privatizarea tuturor agentilor economici profitabili si mentinerea, aproape exclusiv, in proprietatea si administrarea statului a activitatilor economice si intreprinderilor neprofitabile a fost o eroare grava de strategie; statul trebuie sa isi pastreze in proprietate si administrare sectoarele economice care sunt decisive pentru echilibrul macroeconomic si pentru asigurarea resurselor financiare necesare unor noi investitii publice; serviciile publice strategice si cele care reprezinta monopoluri naturale nu pot fi supuse nici in viitor strategiei de privatizare;
  • statul nu poate ramane un spectator pasiv la deteriorarea echilibrelor macroeconomice; reglementarea pietei in limite rezonabile, controlul respectarii normelor actiunii economice si financiare si asigurarea liberei si corectei concurente pe piata sunt sarcini inalienabile ale statului; inasprirea reglementarilor antimonopol este o cerinta esentiala pentru echilibrul si libertatea pietei precum si pentru protectia cetateanului impotriva abuzurilor economice;
  • dezechilibrele sociale nu mai pot fi ignorate; piata nu poate asigura solidaritatea si echitatea; Romania trebuie sa devina un stat social, care sa asigure oportunitati egale si dreptul la o viata decenta;
  • reechilibrarea pietei muncii, a raporturilor dintre partea activa si cea pasiva a societatii sunt esentiale pentru obtinerea unui nivel acceptabil de protectie sociala;
  • reforma statului trebuie sa insemne, in egala masura, si o reforma a sistemelor de asistenta sociala, de educatie, cercetare, cultura si sanatate; fara reformarea acestor sectoare este imposibil de echilibrat resursa bugetara a statului, dar si de asigurat o calitate corespunzatoare a activitatii din respectivele domenii; fara a se asigura resurse financiare corespunzatoare niciunul dintre aceste domenii cheie ale societatii nu poate fi reformat in mod real;
  • apropierea deciziei politice de comunitate si cetatean impun o noua viziune privind organizarea administrativ-teritoriala si descentralizarea statului;
  • criza morala, coruptia si ineficienta sistemului de justitie precum si deteriorarea standardului de securitate a cetateanului impun o atitudine activa a statului;
  • Romania are nevoie de un nou mod de a face politica.

Desigur, concluziile de mai sus nu sunt nici noi, nici exhaustive, dar ne ofera repere importante pentru asamblarea unei viziuni social democrate de reforma a statului romanesc. In esenta, este vorba de optiunea pentru un stat puternic si activ la nivelul tuturor palierelor edificiului social.

Statul roman este astazi slab, si din multe puncte de vedere minimal. Desi are putina resursa de putere, aceasta tinde sa fie excesiv polarizata la nivelul executivului.

Puterile in stat se afla mai curand in competitie si mai putin in cooperare si coordonare.

Desi este un stat care absoarbe prin taxe si impozite un volum financiar important, raportat la dimensiunea PIB-ului, este incapabil sa asigure o gestiune corecta si eficienta a resurselor.

Este grav ca cetateanul nu resimte in nici un fel efectul efortului financiar pe care il face alimentand bugetul central sau local. Romanul plateste tot mai mult si obtine tot mai putin.

Este firesc, in acest context, ca electoratul sa fie atras de solutii care propun o reducere a cheltuielilor de administrare a statului. Problema este ca, aceste reduceri de cheltuieli nu vor putea reface echilibrele bugetare, daca nu regandim politicile in ansamblul lor. Riscam sa avem doar institutii mai slabe si sa continuam sa suferim ca urmare a proastei gestiuni a resurselor financiare. Pe de alta parte, fara crestere economica durabila si fara contributii corespunzatoare la finantarea statului, oricate economii am face, nu vom putea asigura serviciile publice indispensabile functionarii unei societati democratice la standarde europene.

Putem defini patru directii prioritare de actiune pentru etapa imediat urmatoare:

  • reforma constitutionala;
  • reforma fiscala;
  • reforma structurii sociale;
  • reforma clasei politice.

Continuare:
REFORMA CONSTITUTIONALA
REFORMA FISCALA

Anunțuri

8 răspunsuri

  1. domnule senator,
    dar sunteti acolo: in fruntea tarii!
    nu va impiedicat nimic sa incepeti aceasta reforma pana acum!
    (sau poate, v-a impiedicat! …spiritul de turma?)
    despre “reforma statului” si despre cat de realizabil este acest “deziderat” am scris si eu pe blogul meu la 13/01/2010, va invit sa cititi, asa cat sa va faceti o idee despre cum vede acest subiect unul din popor (era sa scriu din topor):

    Pe numele ei de fata Reforma Statului, asa cum ne-a oferit-o ca subiect Presedintele – Candidatul – Presedintele Traian Basescu, este subiectul cel mai putin vizibil in cotidianul nostru cel de toate zilele.

    Cum este in prezent Statul, stim cu totii:

    Fara a avea alegeri parlamentare avem o majoritate parlamentara care a dat un guvern dupa ce a daramat prin motiune de cenzura un guvern. Avem un buget ale carui amendamente au trecut prin comisia parlamentara de specialitate dar au cazut la votul in plen. Avem “mantogj” care au trecut dintr-un partid intr-altul si care au ocupat functii de directori intr-o directie sau alta, avem primari care incep “marea asfaltare” din comuna ca membri intr-un partid si au terminat-o ca membri ai altuia.

    Avem in pozitia de Presedinte al celei de-a patra Puteri in Stat – Justitia o persoana asupra careia planeaza banuiala, deloc placuta, ca si-ar fi “sifonat*” prietenii si colegii la secu, pentru “obtinerea de foloase materiale juste”.

    Avem institutii publice care presteaza contra cost servicii catre populatie care nu au aflat ca pot incasa banii pe taxe si prin transfer bancar si nu numai prin mandat postal.

    Cum arata Reforma Statului,… e o enigma!

    Cum vad eu un Stat reformat…, iata:

    In primul rand il vad ca pe un Stat cu un mediu privat puternic si competitiv. Un mediu privat care sa atraga (la angajare) specialistii institutiilor publice. In prezent, la “entry level” putine companii private ofera pachete motivationale mai atractive decat cele “de la stat”. In plus, incertitudinea zilei de maine care guverneaza viata unei societati private ii tine pe angajati in administratia publica: “lasa ca de aici iesi linistit la pensie”.Un mediu privat puternic si competitiv ar sprijini si restructurarea naturala a institutiilor publice de natura a atrage dupa sine reducerea cheltuielilor publice.

    Un Stat cu un aparat functionaresc functional, pus in slujba cetateanului: Cu profesori a caror singura preocupare sa fie alfabetizarea si instruirea a cat mai multor copii, cu medici a caror singura grija sa fie diagnosticarea bolii si recomandarea celui mai potrivit tratament, cu judecatori care sa judece si cu politisti care sa prinda hoti, cu militari care sa faca armata si nu sa taie frunza la caini, cu politicieni care sa faca politica si nu sa politizeze.

    Un Stat a carui Putere Legislativa sa emita doar legile de care este nevoie, caci nu-i asa (?): “Summum jus, summa injuria”.

    Un Stat ale carui institutii cu atributii de control sa controleze respectarea legii si nu sa colecteze bani pentru partid in ani electorali. Un Stat ale carui institutii cu atributii de control sa controleze respectarea legii si nu sa vaneze greseli!

    * Sifonat = “turnat”, furnizat informatii compromitatoare despre cineva sau despre activitatea cuiva catre politie sau catre alte institutii de aplicare a legii, informatii care au condus la pedepsirea sub o forma sau alta a a subiectului informarii.

  2. Preşedinţii de organizaţii PSD se vor reuni, sâmbătă, la Braşov, într-o întâlnire informală premergătoare Comitetului Executiv Naţional de luni, la invitaţia liderului PSD Braşov, Constantin Niţă, la reuniune participând şi preşedintele partidului, Mircea Geoană.

    Apropo domnule Mitrea aveti grija la popi-preoti etc

  3. Domnul Mitrea spune,

    „Voi candida la sefia PSD. Nu sunt interesat de nicio alta functie. Ii vreau in echipa pe Adrian Severin, Marian Sarbu si Sorin Oprescu, care ar putea reveni in PSD”, a declarat Mitrea. ”

    Asa va doresc, jucariile sa dispara, vointa si lupta.

    Pe severin il stiu de la ROMCONSULT, este adevarat a fost secretarul de PCR, sper ca de când merge à Bruxelles a devenit social democrat, comunismele le-a uitat.

    Marian SARBU este o bijuterie, Oprescu trebuie lasat la primarie si ajutat, singur are dificultati de comunicare si manageriale.

    Sper ca orientarea va fi social democrata si nu socialista, ideologia trebuie ameliorata si adaptata la anii 2010 si nu raportata la rev din 1917.

    Altfel nu sunteti pe linia moderna, trebuie sa schimbati asistanatul cu solidaritatea nationala.

    Imi pare bine ca ati renuntat la servitorii functiilor nemeritate si va apropiati de tinerii valorosi din ofcina actuala, numita psd EAUA paguboasa.

    Astept sa comunicam in direct, aveti coordonatele mele.

    Am solutii verificate pentru doua din cele patru directii prioritare de actiune în etapa imediat urmatoare:

    •reforma fiscala;

    •reforma structurii sociale;

    Expertiza acumulata in acesti 20 de ani va permite re evaluarea celor doua proiecte:

    •reforma constitutionala;

    •reforma clasei politice.

    Dar toate la timpul potrivit, cel mai important si imediat Domnul Miron Mitrea sa ciruiasca MAFIA psd ISTA si sa instaureze SOCIAL DEMOCRATIA EUROPEEANA, MODERNIZAREA si OCCIDENTALIZAREA in ROMANIA.

    Solutia „Dela ZERO” nu trebuie abandonata din contra cu MAFIA psd ISTA nu exista alta solutie.

    Bien CORDIALEMENT

    Stefan RADOVEANU
    GENEVE

  4. Programul e frumos si de bun simt dar cine dintre cei care vor vota pentru dumneavoastra sau impotriva va citi si va face alegerea in functie de acest program. Asta ar trebui schimbat in primul rand in PSD!
    Din afara lucrurile se vad poate altfel: http://domnulsix.wordpress.com/2010/01/22/incepe-dansul

  5. Este bine ca ati luat hotararea aceasta din 3 motive
    1. arata ca nu va e frica si nefiindu-va frica inseamna ca / competitorii nu sunt atat de buni si de fiorosi asa cum au lasat sa se vada
    2. mesajele sincere si clare trebuie sa ajunga la oamenii care chiar au facut ceva bun pentru partid si care nu cred in atacuri energetice si cravate violet
    3. ridicati un standard care a cazut mult in ultimii doi ani.

    Cu ce paradigme o sa va luptati:

    1. ca sunteti omul lui Baescu
    2. ca ati trecut din tabara sindicatelor in cea a politicienilor fara ca primii sa vada un avantaj
    3. afacerea cu C Burci care a aratat ca atunci cand bani publici si cel mai bine intentionat politician se schimba
    4.legatura cu Necolaiciuc – si v-am mai zis:)

  6. NU vad in documentul absolut remarcabil al lui MM un fapt: integrarea europeana, adica ceea ce nu va permite crearea unei enclave romanesti cu reguli diferite drastic de vecini. Pe de alta parte intrebarea „cat va plati statul pentru asteptarile cetatenilor” este incorect formulata. Cat ar accepta cetatenii sa plateasca pentru… Resursele financiare necesare rezolvarii asteptarilor cresc incontinuu (o paine neagra ajungea in 1946, acum discutam de salam si franzela), iar resursele natiunii nu sunt infinite. Capitalul, managementul si varfurile societatii active, intr-o Europa integrata, se misca spre conditii mai putin opresive si vom ramane cu problema distribuirii echitabile a saraciei in loc de distribuirea inechitabila a bogatiei.

  7. In viziunea simplista a multora din PSD (si aflati sus in ierarhie) se confunda prea usor solidaritatea cu egalitarismul. Este tentant si usor de explicat electoratului (populatiei pasive mai ales) si deosebit de atractiva intr- tara care este tare preocupata de „capra vecinului”.

  8. Pentru reforma statului, doar doua cuvinte:simplitate şi eficienţă. PREŞEDINTELE statului să fie şi şeful guvernului. E în tradiţia romanilor să aibă „voievozi”. Premierul e o institutie adecvata monarhiilor.
    SENATUL trebuie să reprezinte regiunile. Nu trebuie să ne băgam capul în nisip şi să ignorăm cum s-a format statul roman. Ungurii -oricum – vor visa la autonomie teritorială. Dar cred ca e mai important ca regiunile istorice să aibă parte de fonduri şi de proiecte adecvate şi dedicate lor. Să nu mai existe sentimentul ca „Ardealul harnic ţine în spate Moldova proastă”, „Miticii vorbesc întruna dar nu fac nimic concret” etc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: