Ne e frica sa luam masuri anticriza!

Actuala criza economica a prins Romania descoperita. Fireste, nu e prima oara cand ni se intampla sa fim perplecsi. Noi, politicienii, am fost mai tot timpul nepregatiti sa facem fata momentului istoric in care ne aflam. Dar merita sa enumeram cauzele care ne-au adus in situatia de acum, pentru a vedea ce este de facut in continuare. Anul 2008 a fost un an electoral. Un an in care noi, clasa politica, ne-am concentrat pe alegeri si n-am dat atentie situatiei economice. N-am inteles ca ne asteapta o criza si cat de profunda va fi ea. In plus, cresterea economica din ultimii ani ne-a creat impresia ca aparenta bunastare poate dura o vesnicie.

Asa ca am administrat gresit asteptarile populatiei. In loc sa-i pregatim pe oameni pentru criza, le-am creat speranta unei vieti din ce in ce mai bune. Cresterea cu 50% a salariului profesorilor este doar cel mai la indemana exemplu in acest sens. Astfel, s-a ajuns ca nivelul asteptarilor populatiei sa fie foarte sus, in timp ce, din cauza crizei, nivelul posibilitatilor de a satisface aceste asteptari este foarte jos. Mult mai jos decat recunoastem acum oficial. Prin urmare, desi toata lumea vorbeste acum despre criza, masurile anticriza (total opuse promisiunilor din campanie) lipsesc aproape cu desavarsire, pentru ca ne e frica sa le luam. Insasi constructia bugetului pe 2009 ne arata acest lucru. Este un buget fara optimismul electoral, dar si fara pesimismul crizei. Bugetul pe 2009 nu este un buget de criza. S-ar putea ca eu sa gresesc, ca Romania sa nu fie lovita atat de puternic de criza economica, iar bugetul sa fie construit corect. Dar daca vom fi loviti asa cum intuiesc, masurile cuprinse in bugetul actual sunt ineficiente. Care este solutia? Fireste, n-am descoperit eu apa calda.

Principala solutie impotriva crizei o reprezinta investitiile majore in infrastructura si in constructia de locuinte. Au spus-o chiar oameni din guvern. Investitiile statului in aceste domenii vor duce, in primul rand, la crearea de noi locuri de munca, intr-o perioada in care numarul somerilor va fi in continua crestere. Dar de unde luam bani pentru astfel de investitii? Am tot auzit vorbindu-se de atragerea de fonduri europene. Insa noi nu suntem foarte pregatiti sa atragem aceste fonduri, procedurile sunt, oricum, complicate, iar tarile din UE sunt si ele lovite profund de criza. Chiar daca guvernul e preocupat de cresterea absorbtiei de fonduri europene, nu vom avea rezultate spectaculoase. UE nu va fi foarte entuziasta sa elibereze banii, pentru ca fiecare membru al sau va cauta, in primul rand, sa-si rezolve problemele interne cauzate de criza. Banii europeni vor fi putini si greu de accesat.

Prin urmare, singura speranta de a avea bani pentru investitiile in infrastructura este sa reducem foarte mult cheltuielile bugetare. Stiu ca suna dur si neplacut, dar trebuie sa reducem drastic aparatul administrativ central si local, trebuie sa diminuam puternic cheltuielile cu salarizarea din sectorul bugetar pentru a avea bani de investitii si a da o sansa sectorului productiv. Daca sectorul productiv nu va merge, nu vom avea nici bani la buget. Dar pentru ca aceste lucruri sa se intample avem nevoie de o puternica solidaritate sociala, guvernul are nevoie de suportul tuturor fortelor din societate.

Bugetul, asa cum e el acum, cu crestere economica de 2,5% si deficit de 2% va fi imposibil de realizat. Toate datele stranse pana in prezent arata ca vom avea, de fapt, o scadere economica de unu-trei procente si un deficit de sase-opt procente. Asta inseamna ca guvernul trebuie sa gandeasca deja o rectificare bugetara negativa. Iar experienta de pana acum ne arata ca, din pacate, atunci cand se fac rectificari negative se taie tocmai de la investitii. Ceea ce este total gresit. Fara masuri curajoase de scadere a cheltuielilor bugetare ne vom afunda si mai tare in criza. Intreaga clasa politica are datoria sa inteleaga exact situatia in care ne aflam, sa renunte la jocurile de culise atat de dragi ei si sa pregateasca populatia si economia pentru perioada deosebit de grea care va urma.

Anunțuri

8 răspunsuri

  1. Preambul la măsurile anticriză

    S-a dat marea lovitură;
    Unii spun c-a fost de stat
    În ciudata conjunctură.
    Nici acum nu s-a aflat.

    Crimă-n ziua de Crăciun,
    Când venea pruncul Isus,
    Când mai tot creştinul bun
    Îşi ridică ochii-n sus.

    Am ucis mii dintre noi
    Cu terorişti inventaţi,
    Pacălindu-i ca pe boi,
    Trăgând gloanţe fraţi în fraţi

    Am vândut pe un dolar
    Cum Roman ne-a sugerat,
    Fără să avem habar
    Că-i metodă de furat.

    Am făcut suta ca leul,
    Belindu-i pe deponenţi
    Ca să le distrugem eul
    Să îi declarăm demenţi

    Bişniţarii din‘nainte
    „Cinstiţi” oameni de afaceri
    Au acţionat cu minte,
    Pentru „marile prefaceri”.

    Fetele nu mai au ţâţe,
    Nici copii nu vor să facă ;
    Ici şi colea nişte fâţe
    Procreiaz-aşa din joacă.

    N-avem ţară, nici armată
    Nici justiţie, nici bani
    Am ajuns ca niciodată
    Doar o şleapcă de golani.

  2. Scânteieşte, benzineşte, dar nu porneşte

    Cam asta este starea simptomatică a economiei româneşti după criza indusă pe care ne încăpăţânăm să n-o tratăm ca atare. Sigur că un şofer agiamiu este în stare să înece orice motor, mai ales dacă face parte din cei 3500…
    Sugerez “tinerilor şoferi” din Guvernul României şi chiar din Parlament să admită, pe şest, comenzi duble măcar pentru ambreiaj şi frână, concomitent cu experimentaţi “instructori”, pentru a preveni accidente ireversibile în economie – şi de ce nu – să capete experienţă şi încredere spre a conduce, în scurt timp, pe cont propriu. Dacă mă gândesc bine, multe dintre măsurile anticriză se pot lua prin similitudine din domeniul auto : conducerea economică, reviziile planificate, conducerea preventivă, evitarea supraturării şi implicit a supraâncălzirii, reglarea direcţiei, respectarea instrucţiunilor, etc..

  3. Poate daca nu am fi avut an electoral ar fi fost cu totul altceva. Nu pot decat sa constat ca toate demersurile adoptate de Guvern in cele doua luni de activitate sunt strict masuri de imagine. Ba chiar mai mult premierul unui stat cu mari probleme economice petrece mai mult timp la TV decat in birou. m-am amuzat copios cand cu prilejul scandalului „nepoata de gradul 5” domnul Boc a intervenit telefonic in trei emisiuni diferite din aceeasi seara, in care ne-a „lamurit” ca de fapt apa este uda. Iar tonul viitoarelor luni va fi acelasi, nici gand de masuri anti-criza si reconstructie economica ci vom avea o veritabila campanie de imagine a Guvernului Basescu. Care Basescu probabil va trage si in propriul Guvern ca sa arate cat este de impartial, iar in toamna o sa vedem cum in Romania, neatinsa de criza si cu fonduri de la FMI vor creste salariile bugetarilor la initiativa Presedintelui. E crunt si trist.
    N-am fost niciodata un om foarte religios insa la momentul actual nu mai spune decat „Doamne ajuta!”.

  4. Trenul şi catrenul

    Un tren de marfă cu vagoane goale,
    Mai zgomotos decât un car cu oale,
    Se şerpuia pe un tronson de cale
    Ce traversa cumplitul peisaj de jale;

    Cu fabrici demolate sau scoase la mezat,
    Cu şesul fără viaţă, ca un schelet bronzat,
    Crăpat de-atâta sete şi mistuit de foc,
    Lăsat în nesimţire şi bătaie de joc;

    Cu oameni amărâţi furând din fierul vechi,
    Cu cârca sau căruţul remorcat de perechi.
    Din loc în loc copii cu pungi – aurolaci;
    Ai noştri sunt şi ei; că-i placi sau că nu-i placi.

    La dreapta, pe rambleu ascunsă d-un rugar,
    O „fată” vinde sex la un moş – fost plugar.
    A văzut multe şulfa în viaţa-i, cu simţire;
    Raportu-i prea ok pentru preţ-fericire.

    Un auto de lux oprit – să nu blocheze –
    Ca doamna şi şoferul să se uşureze,
    Anume sfidător, privirii se arată;
    Concluzie mai veche, că lumea-i segregată.

    Departe se zăreşte o urbe şi palatul
    Care adăposteşte – un timp – pe împăratul
    Pleşuv şi asimetric; făptură de doi bani;
    Avid după putere, ce-o vrea încă cinci ani.

    …………………………………………………..
    Când nu-ţi place peisajul care îl străbate trenul,
    Ocoleşte-l cu privirea, aţintind-o pe catrenul
    Care fără de tăgadă te îndeamnă sus şi tare :
    Hai ! trezeşte-te române, că e vremea de schimbare.

  5. Poate sunteti dv. mai informat.
    Psd e sau nu la guvernare?
    Domnul Geoana habar n-avea ieri de imprumutul cu fmi, da’ uite ce zic astia:
    http://www.ft.com/cms/s/0/4576837e-0d14-11de-a555-0000779fd2ac.html?nclick_check=1

    Ministrii psd nu participa la TOATEs edintele de guvern, sau pur si simplu au secrete fata de domnul Geoana.
    Vad ca si jumatate din guvern si noi prostii de pe aici de prin Romania, aflam din presa straina ce ne mai paste.

  6. Dupa discurs

    Cel care v-a conceput textul comandat, nu l-a adaptat la „mecanica vorbirii” dv,, astfel ca in cele 55’ s-au evidentiat eforturi la care limba – materna uneori – a galopat sau s-a opintit in gardul dintilor, parand ca intre unitatea centrala si ea sunt relatii de opozitie.
    Odiseea si periplul pe Marea Nereusitei, nefericitei si neinspiratei aventuri prezidentiale in care v-ti luptat si cu morile de vant in absenta acestuia, a tezit admiratia celor adormiti.
    Ca un parinte denaturat, ati aruncat peste bord tot ce vi s-a parut ca imbunatateste flotabilitatea ambarcatiunii ciuruite, pe care , degraba, trebuie s-o parasiti apeland la un inexistent colac de salvare
    La un moment dat ati prezentat Apocalipsa dupa Traian, indemnand la austeritate si solidaritate, pe pacatosii care au o singura vina, aceia ca nu au parasit tara spre a va lasa singur in dulcea onanie prezidentiala.
    Judecata dv. eminamente pendulara, ne-a servit-o si p-aia cu centura de siguranta de la un FMI care, el la randul lui, are nevoie de asa ceva, in absenta dovedita a gandirii preventive.
    Cine este in stare sa distruga o flota mandra cum a fost cea a Romaniei, fara sa dea socoteala, este in stare sa distruga si o tara conform singurului sau principiu : dupa mine si Potopul.
    La afirmatia dv. cum ca de ati fi comandat Titanicul acesta nu s-ar fi scufundat, exista o singura remarca : -Intradevar ar fi fost marea sansa a Romaniei sa nu va intalneasca

  7. Puterea falimentară şi falimentul

    Când prădară-ţi avuţia, de-i ziceam naţională,
    Nu aţi consultat prostimea; da ! era toată-ntr-o oală.
    Dintr-un foc şi peste noapte, din jalnicii bişniţari,
    Hocus-Pocus deveniră-ţi prea cinstiţi propietari.

    Aţi pus firme colorate, îmbâcsite cu neon
    Rebotezând „Pitpalacul”cu numele Max-Leon.
    Înainte făcea ouă, acum numai le vopseşte;
    Importate de departe şi la preţuri mari – fireşte.

    Având vad şi profit mare, cu un credit pe valută
    Aţi triplat activitatea, pentru cauza ştiută…
    Liniştiţi că datoria cea privată, cum se spune
    O rezolvă Boc – Băsescu, strecurată sub alt nume.

    Să nu daţi în faliment, bine să vă fie vouă,
    Ocrotindu-i pe slujbaşi, de…scărpinatul la ouă
    Să meargă bine importul de ouă şi de vopsele,
    Să nu se blocheze vestul în probleme de “lovele”.
    ………………………………………………………………………..
    Întrbare de bun simţ : – Ce-i cu-atât menajament ?
    Când soluţia e veche : – Lăsaţi-i în faliment !
    Cumpăraţi şi voi apoi – firma – tot pe un dolar,
    S-o exploateze cei ce-o iubesc şi au habar.

  8. Henricoandiştilor

    O veste ţâţă de la Kiliman(jaro) – Primarul Sectorului 1 , cum că
    veţi avea în cur(ând) utilităţile mult aşteptate.Acum se află la
    graniţa dintre Tanzania şi Kenia pentru deliberări.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: