Archive for Martie 2009

Ce ne-a unit? Ce ne desparte?
Martie 24, 2009

Geoana se cearta cu Nastase. Iliescu se cearta cu Geoana. Mitrea e in razboi cu Hrebenciuc. Trei conflicte aparute in numai doua luni de zile. Ce se intampla in PSD? Incotro se indreapta acest partid? Sunt intrebari care ii framanta pe membrii simpli, pe oamenii de la baza partidului. Unii dintre ei mi-au scris pe blog. Fara sa le-o ceara cineva. Asa au simtit ei, ca trebuie sa ia atitudine, sa puna intrebari: “din pacate, ceea ce se intampla in momentul de fata in PSD, mai exact ciolaniada si impartirea functiilor care cum vor, fara sa se tina cont de profesionalism imi lasa un gust amar. Ce vedem la centru se intampla si in teritoriu. Daca in 2000 – 2004 si dupa, cand am intrat in opozitie, toti spuneau ca PSD este un partid mare cu foarte multi specialisti, acum totul lasa de dorit. Incompetenta peste tot. Imi pare nespus de rau ca s-a ajuns aici. (…) Trebuie luata o decizie. Coboram, pierdem si nu e bine pentru partid. (…) Trebuie dati la o parte cei care joaca in partid doar pentru interesul lor propriu. PSD nu are nevoie de asa ceva. Va rog sa gasim o solutie.” Este parerea unui membru PSD, postata pe blog, pe care am redat-o cuvant cu cuvant. Si nu e singura.

“Si eu sunt membru PSD de ani buni de zile si pot spune ca acest partid si-a pierdut orice doctrina sau orientare. (…) La ora actuala in PSD sunt grupuri si grupulete, fiecare cu interesul lui, asta e REALITATEA. Chestia cu stanga si drepta, e o vrajeala curata, praf in ochii milioanelor de romani. De aceea nu voteaza decat 30%. Le e scarba de minciuni, s-au saturat de aceasta clasa politica plina de banditi si fripturisti. Imi este rusine de ce se intampla in partid si cand ma gandesc ca toate partidele sunt la fel, imi vine sa emigrez cat mai departe de aceasta tara, pe care oamenii politici au jefuit-o ca in codru.” Alta parere. Dureroasa.

Ce se intampla cu PSD? Ce ne-a unit candva? Ce ne mai uneste acum? Ce ne desparte? Sunt intrebari la care trebuie sa raspundem daca ne mai pasa de acest partid. Eu incerc sa raspund astazi, aici, pe blog. Asadar, ce ne-a unit pe noi, pesedistii, de-a lungul timpului ? Nu sunt lucruri spectaculoase, nu sunt subiecte de presa. Dar sunt lucruri profunde. Pe noi, pesedistii, ne-a tinut uniti extraordinara baza de membri de partid. Baza aceea pentru care ne-au invidiat adversarii. Ea ne-a dat forta, ea ne-a scos invingatori in alegeri. Apoi ne-a unit competenta. Fara falsa modestie trebuie sa spunem ca in PSD s-au adunat, in timp, cei mai competenti oameni. Faptul ca adversarii nostri cei mai radicali au inceput sa spuna acest lucru arata ca am dreptate. Basescu, Patapievici sunt doar cei mai sonori dintre ei. Insa faptul ca au inceput sa o recunosca trebuie sa ne ingrijoreze. Pentru ca asta arata ca nu se mai tem de competenta noastra. Ca am inceput sa ne-o ingropam singuri. Alt lucru care ne-a tinut uniti a fost credinta oamenilor de la baza partidului ca puteam schimba tara dupa comunism. Ca o puteam moderniza. Putin am reusit. Dar nu suficient. Faptul ca am fost singurii care am urnit lucrurile nu trebuie sa ne multumeasca. Pentru ca am sperat mult mai mult. Si cu noi au sperat toti romanii. In sfarsit, un alt liant pentru partid a fost credinta membrilor simpli in valorile stangii. In egalitatea de sanse si in echitatea sociala.

Ce ne mai uneste acum? Mi-e teama sa spun ca nimic din cele enumerate mai sus. Undeva, la baza partidului, aceste lucruri inca mai exista. Dar in clipa de fata, motivul cel mai evident care ne tine impreuna este teama ca am putea sa fim inghititi, ca am putea sa disparem. Iar teama aceasta paralizeaza si naste actiuni haotice. Nu avem linistea si siguranta necesare pentru a construi strategii. Pentru a reprezenta speranta.

Ce ne desparte? Eh, aici e mai mult de discutat. Din pacate. Grupurile de interese au devenit mai importante decat baza partidului. Membrii simpli de partid nu se mai aud, nu se mai vad. Se apeleaza la ei doar la alegeri. Politica de culise a devenit mai importanta in PSD decat politica oficiala, transparenta. Combinatorii au inceput sa ia locul competentilor. Ne desparte politica de gasca si faptul ca unii lideri considera cariera lor politica mai importanta decat viitorul partidului. Ne desparte faptul ca noi, cei din frunte, am uitat de multe ori valorile stangii. Iar tragedia nu e ca unii poate nu au crezut in ele niciodata, ci ca au actionat in directia exact opusa acestor valori.

Astazi, in plina criza economica, trebuie sa ne intoarcem la valorile de stanga. Trebuie sa parasim gastile, intersele financiare si personale obscure, sa renuntam la promovorea incompetentei si sa adunam energia pozitiva a acestui partid pentru a promova cinstea, competenta si pentru a ii ajuta pe cei multi si tara. Trebuie sa reincepem sa respectam Romania si pe oamenii ei!

Cine se teme de acordul cu FMI
Martie 11, 2009

Din cauza crizei economice globale, dar mai ales din cauza noastra, a politicienilor, Romania are nevoie de acordul cu FMI. Cheltuirea nesabuita a banilor publici, angajarile facute pe criterii politice in administratia centrala si locala, proasta guvernare din ultimii ani, amanarea la nesfarsit a reformelor din sectoarele bugetare ne-au adus in situatia sa avem nevoie de banii FMI. Fireste, nu e o placere sa ne imprumutam de la Fond. Pentru banii respectivi, FMI ne pune o serie intreaga de conditii si restrictii bugetare.

Va trebui sa reducem drastic cheltuielile, ceea ce poate insemna salarii inghetate in sectorul bugetar, reduceri serioase de personal in administratie sau chiar, intr-o varianta disperata, marirea unor taxe, cum ar fi TVA-ul. Nimanui nu-i place sa ia astfel de masuri. Ele sunt puternic nepopulare, iar politicienii fug de ele ca de dracul. De aceea clasa politica se imparte in trei, in fuctie de pozitia fata de acordul cu FMI:

1. In prima categorie sunt politicienii responsabili (atatia cati mai sunt) care inteleg ca masurile nepopulare, dure, trebuie sa le luam noi, inainte sa ni le impuna FMI-ul. Adica trebuie sa ne taiem singuri cheltuielile bugetare, sa alocam bani pentru investitii, ca masura de creare de noi locuri de munca si de deblocare economica. Trebuie sa reformam sectoare ale statului de care nu ne-am atins timp de douazeci de ani. Dar statul se va reforma si se va intari daca vom lua singuri masurile.

2. In a doua categorie sunt politicienii mai putin curajosi, care inteleg ca avem nevoie de acordul cu FMI, dar nu vor sa luam noi masurile. Ei asteapta sa vina Fondul si sa ne impuna masuri nepopulare ca sa spuna mai apoi ca n-am avut incotro, aia ne-au impus. Jocul asta l-au jucat foarte multi politicieni din decembrie ’89 incoace. Ei se ascund in spatele FMI ca sa-si apere imaginea, dar nu tin cont ca statul roman iese prost din asta, ca un stat ce nu e capabil sa se administreze singur.

3. In sfarsit, in a treia categorie sunt politicienii lasi si profitori. Acestia se opun unui acord cu FMI gasind tot felul de motive mincinoase, cum ar fi grija fata de nivelul de trai al populatiei. Insa nu de grija poporului mor ei, ci de grija lor. Ei stiu ca un acord cu FMI nu le va mai permite sa-si faca jocurile pe buget, adica sa directioneze anumite sume din buget catre grupurile lor de interese. Pe respectivii nu-i intereseaza ca statul este slab, ei chiar isi doresc acest lucru. Un stat slab le permite lor sa supravietuiasca si sa-si faca linistiti jocurile. Daca, totusi, acordul cu FMI se va semna, politicienii lasi si profitori vor pune masurile nepopulare in seama celor care au negociat acordul. Ii vor pune la zid.

Urmariti declaratiile politicienilor despre acordul cu FMI si o sa va dati seama rapid din ce categorie fac parte.

DNA m-a trimis in judecata
Martie 5, 2009

Aflu de la televizor ca DNA m-a trimis in judecata. Foarte bine. Doar pentru asta mi-am dat demisia din Parlament la inceputul lui septembrie. Dosarul meu trebuia sa ajunga in justitie, unde sa imi probez nevinovatia. Un lucru normal intr-un stat de drept, in care nimeni nu trebuie sa fie mai presus de lege. In acelasi timp, vreau sa se inteleaga ca nu mi-am schimbat parerea referitoare la modul in care a fost instrumentat dosarul. El a fost intocmit de procurori politici pentru scopuri politice. Cei care au urmarit cu atentie lupta politica pe care am dus-o in ultimele luni inteleg si de unde vin razbunarile.

Ne e frica sa luam masuri anticriza!
Martie 5, 2009

Actuala criza economica a prins Romania descoperita. Fireste, nu e prima oara cand ni se intampla sa fim perplecsi. Noi, politicienii, am fost mai tot timpul nepregatiti sa facem fata momentului istoric in care ne aflam. Dar merita sa enumeram cauzele care ne-au adus in situatia de acum, pentru a vedea ce este de facut in continuare. Anul 2008 a fost un an electoral. Un an in care noi, clasa politica, ne-am concentrat pe alegeri si n-am dat atentie situatiei economice. N-am inteles ca ne asteapta o criza si cat de profunda va fi ea. In plus, cresterea economica din ultimii ani ne-a creat impresia ca aparenta bunastare poate dura o vesnicie.

Asa ca am administrat gresit asteptarile populatiei. In loc sa-i pregatim pe oameni pentru criza, le-am creat speranta unei vieti din ce in ce mai bune. Cresterea cu 50% a salariului profesorilor este doar cel mai la indemana exemplu in acest sens. Astfel, s-a ajuns ca nivelul asteptarilor populatiei sa fie foarte sus, in timp ce, din cauza crizei, nivelul posibilitatilor de a satisface aceste asteptari este foarte jos. Mult mai jos decat recunoastem acum oficial. Prin urmare, desi toata lumea vorbeste acum despre criza, masurile anticriza (total opuse promisiunilor din campanie) lipsesc aproape cu desavarsire, pentru ca ne e frica sa le luam. Insasi constructia bugetului pe 2009 ne arata acest lucru. Este un buget fara optimismul electoral, dar si fara pesimismul crizei. Bugetul pe 2009 nu este un buget de criza. S-ar putea ca eu sa gresesc, ca Romania sa nu fie lovita atat de puternic de criza economica, iar bugetul sa fie construit corect. Dar daca vom fi loviti asa cum intuiesc, masurile cuprinse in bugetul actual sunt ineficiente. Care este solutia? Fireste, n-am descoperit eu apa calda.

Principala solutie impotriva crizei o reprezinta investitiile majore in infrastructura si in constructia de locuinte. Au spus-o chiar oameni din guvern. Investitiile statului in aceste domenii vor duce, in primul rand, la crearea de noi locuri de munca, intr-o perioada in care numarul somerilor va fi in continua crestere. Dar de unde luam bani pentru astfel de investitii? Am tot auzit vorbindu-se de atragerea de fonduri europene. Insa noi nu suntem foarte pregatiti sa atragem aceste fonduri, procedurile sunt, oricum, complicate, iar tarile din UE sunt si ele lovite profund de criza. Chiar daca guvernul e preocupat de cresterea absorbtiei de fonduri europene, nu vom avea rezultate spectaculoase. UE nu va fi foarte entuziasta sa elibereze banii, pentru ca fiecare membru al sau va cauta, in primul rand, sa-si rezolve problemele interne cauzate de criza. Banii europeni vor fi putini si greu de accesat.

Prin urmare, singura speranta de a avea bani pentru investitiile in infrastructura este sa reducem foarte mult cheltuielile bugetare. Stiu ca suna dur si neplacut, dar trebuie sa reducem drastic aparatul administrativ central si local, trebuie sa diminuam puternic cheltuielile cu salarizarea din sectorul bugetar pentru a avea bani de investitii si a da o sansa sectorului productiv. Daca sectorul productiv nu va merge, nu vom avea nici bani la buget. Dar pentru ca aceste lucruri sa se intample avem nevoie de o puternica solidaritate sociala, guvernul are nevoie de suportul tuturor fortelor din societate.

Bugetul, asa cum e el acum, cu crestere economica de 2,5% si deficit de 2% va fi imposibil de realizat. Toate datele stranse pana in prezent arata ca vom avea, de fapt, o scadere economica de unu-trei procente si un deficit de sase-opt procente. Asta inseamna ca guvernul trebuie sa gandeasca deja o rectificare bugetara negativa. Iar experienta de pana acum ne arata ca, din pacate, atunci cand se fac rectificari negative se taie tocmai de la investitii. Ceea ce este total gresit. Fara masuri curajoase de scadere a cheltuielilor bugetare ne vom afunda si mai tare in criza. Intreaga clasa politica are datoria sa inteleaga exact situatia in care ne aflam, sa renunte la jocurile de culise atat de dragi ei si sa pregateasca populatia si economia pentru perioada deosebit de grea care va urma.