Pensionarul Lungu Emil
a dat şi el o sutică
de milioane, că tot i-a mărit Tăriceanu pensia şi a avut de unde. Omul este consilierul lui Dragnea şi are calitatea de socru al directorului economic al CJT, Tunaru Florin. Un alt socru care a cotizat cu 200 de milioane este Anghel Gheorghe. Cone-xiunea cu Dragnea se face prin consilierul judeţean Anghel Cornelia, o tinerică care îndeplineşte şi funcţia de director al U-niunii Naţionale a Consiliilor Judeţene. Familia Ivaşcu a contribuit mai modest. Doar 180 de milioane în total de la George, fost şef al Finanţelor Publice, actualmente director de bancă, şi Mihai Costel, asociatul consilierului sugativă Tatu, omenit câteva rânduri mai sus. De senzaţie este cazul muncitorului Alan Gheorghe. Băiatul lucrează la canale, la propriu fiind angajatul firmei Aqua Tur SRL, societate controlată de Consiliul Local Turnul Măgurele. Din leafa lui de proletar, Alan a donat 200 de milioane de lei, bani pe care, probabil, nu-i câştigă într-un an. Cu 200 de milioane a miluit partidul şi Tunaru Dănuţ, fratele directorului economic al CJT, Tunaru Florin. Pe lista generoşilor sponsori îl regăsim şi pe administratorul CJT, Vlad Eugen, care a plasat 230 de milioane la Partid, să trăiască! Cone Cornel, directorul SAGO SRL Turnu Măgurele, societate a primăriei, completează lista numeroasă a conţăranilor lui Dragnea, finanţatori de conjunctură la partid. Şi ca să încheiem sumara prezentare a sponsorilor mai spunem că la puşculiţa PSD a pompat 180 de milioane şi Belu Valere, directorul adjunct al Aqua Tur Turnul Măgurele. Cu speranţa că nu am nedreptăţit pe cineva, trecem şi la lucruri ceva mai interesante.

Cu nu mai puţin
de 1 miliard
a contribuit firma Compatibil Com SRL din Braşov, firmă al cărei obiect de activitate este transportul de marfă. Partea interesantă este aceea că această firmă îl are ca aţionar pe Comana Costel. Comana este de asemenea acţionar la firma RC-CF TRANS SRL Braşov, societate care a pus la dispoziţia familiei Dragnea un autotu-rism Audi. De remarcat este faptul că toţi aceşti sponsori au donat sumele în noiembrie 2007, în timpul alegerilor europarla-mentare. Absolut toţi figurează ca donatori la Consiliul Naţional PSD şi nu CA SPONSORI DIN Teleorman, intenţia lui Dragnea de a camufla afacerea fiind evidentă. De altfel, presa centrală a semnalat această listă cu anonim, întrebându-se de ce Dragnea nu apare de loc pe lista sponsorilor PSD. Vă explicăm noi. Pentru că declaraţia de avere a baronului Dragnea face referire la nişte sume consistente abia în decembrie 2007, când acesta declara că a vândut terenuri în valoare de 3 milioane. Despre ce monedă este vorba nu a precizat, aşa că este evident faptul că omul nu putea dona ditamai purcoiul de bănet în nume propriu.

hbvfehb spune: Comentariul tău e în așteptare.

aprilie 22, 2010 la 5:27 pm
Jaf şi corupţie cu metode PSD
Golăniile de la TelDrum SA, paşaport spre puşcărie pentru clanul lui Dragnea
Aşa cum am promis, la îndemnul lui Dragnea, ne apucăm şi noi să asfaltăm. Şi vom începe prin a-i asfalta drumul spre puşcărie lui şi clanurilor din jurul său dezvăluind pe larg cum este devalizat bugetul public cu ajutorul puşculiţei Tel Drum, afacere patronată din umbră de cel mai rapace baron local pe care l-a dat PSD până acum. Privatizată pe sub mână în mandatul 2000-2004, Tel Drum este una dintre cele mai mari sugative de bani publici, figurând pe locul 5 în topul firmelor care au făcut afaceri cu statul în perioada 2007-2008, top realizat de Ziarul Financiar. Reţeta după care este devalizat bugetul este extrem de simplă. Tel Drum primeşte contracte grase de la Consiliul Judeţean Teleorman patronat de Liviu Dragnea şi execută lucrări de proastă calitate umflându-şi profiturile cu pompa. Banii sunt drenaţi apoi din Tel Drum spre buzunarele lui Dragnea prin diverse metode, care mai de care mai ingenioase. Când Dragnea promite teleormănenilor drumuri de calitate, de fapt îi fură cu amândouă mâinile. Cu o mână le fură voturile ameţindu-i cu promisiuni tâmpite, iar cu cealaltă le fură banii, plătind din buget cu sume infernale lucrări de proastă calitate executate de ochii lumii.
Deschiderea înseamnă
un tun de 4,9 milioane de euro
bani proveniţi din proiecte Sapard pe care Tel Drum îi umflă în perioada 2003-2004. La contrapartidă, firma lui Dragnea a modernizat mai multe drumuri comunale, câştigând în paralel şi licitaţii derulate cu fonduri provenite exclusiv din bugetele locale ale judeţului. Astfel, 9 miliarde de lei au fost încasaţi numai pentru consolidarea sistemului rutier Roşiorii de Vede-Balta Sărată, drum despre care presa locală a scris că nu a fost modernizat în realitate niciodată. Alte circa 8 miliarde le-a încasat TeL Drum numai din lucrări de reparaţii drumuri executate pentru primăriile din Dobroteşti şi Mîrzănesti. La aceste sume se mai adaugă o pleaşcă de 39 de miliarde de lei reprezentând bani alocaţi de Consiliul Judeţean Teleorman în iarna anului 2003 pentru dezăpezire. În anul 2004, Tel Drum încasează din contracte oferite pe tavă de Dragnea peste 200 de miliarde de lei, bani adjudecaţi în urma unor licitaţii deschise fără anunţuri publice, pentru diverse tipuri de lucrări de reparaţii şi întreţinere de drumuri. În 2005, inundaţiile bagă în conturile firmei lui Dragnea alte 260 de miliarde de lei, pentru lucrări atribuite fără licitaţii. În 2006, CJT mai pompează alte 171 de miliarde pentru ca în 2007 suma pe care Dragnea şi-o virează la Tel Drum să atingă valoarea record de 739 de miliarde! Ce lucrări s-au executat din aceşti bani vede toată lumea, Teleormanul fiind, probabil, judeţul cu cea mai proastă infrastructură din România. Interesant de precizat este faptul că Dragnea, în calitate de membru al echipei PSD care a negociat cu PNL susţinerea parlamentară a guvernul Tăriceanu, şi-a tras bani cu vagonul. Astfel, numai în 2005, din 247 de miliarde alocate la nivel naţional de guvern pentru combaterea efectelor inundaţiilor, 196 de miliarde au intrat direct în conturile Tel Drum. Mai mult, H.G. nr. 904 din 11 august 2008 a fost elaborată astfel încât încredinţarea lucrărilor să se facă prin negociere cu o singură sursă, dacă sursa respectivă avea capacitatea tehnică de a realiza respectivele lucrări. Şi cum Tel Drum avea celebrul tren reciclator, tot bănetul plecat din pixul lui Tăriceanu a ajuns fix în conturile lui Dragnea fără licitaţii. Şantaj, mită, golănie? Da, şi iată de ce. În primul rând că în Teleorman nu au existat cazuri de drumuri impracticabile sau localităţi izolate. În al doilea rând, toate lucrările cu caracter aşa zis urgent au însemnat de fapt reprofilare şi sporire capacitate portantă a uliţelor comunale. Mai pe româneşte spus, drumurile din 16 localităţi au fost pur şi simplu pietruite şi nimic mai mult. De aici ar trebui să înceapă drumul spre puşcărie al lui Dragnea şi al celor din guvern care au girat acest furt din bani publici la drumul mare!

Că Tel Drum şi-a bătut joc
de bănetul public încasat o demonstrează din plin evoluţia financiară a societăţii. De la an la an cifra de afaceri a companiei lui Liviu Dragnea creşte, cum cresc şi profiturile rezultate exclusiv din lucrări plătite din bani publici. În 2001, când Tel Drum aparţinea CJT, societatea a realizat o cifră de afaceri de 48 de miliarde şi un profit net de 2,5 miliarde. Cu toate că firma nu produce găuri, Dragnea o vinde în 2002 unui interpus de-al său. Marian Fişcuci devine proprietar scriptic al Tel Drum pentru suma modică de 4 miliarde de lei. În acel an, Tel Drum realizează o cifră de afaceri de 105 miliarde de lei şi un profit de 6,3 miliarde de lei. Performanţa este posibilă pentru că toţi banii din bugetul judeţului sunt direcţionaţi către lucrări de reabilitare a drumurilor. În 2003, cifra de afaceri a Tel Drum se triplează, ajungând la 337 de miliarde de lei, în vreme ce profitul urcă la 66 de miliarde. Această din urmă cifră trădează faptul că deşi a avut lucrări multe, cheltuielile Tel Drum au fost minime, ceea ce denotă calitatea proastă a lucrărilor. Ultimul an de guvernare PSD, respectiv 2004, este de departe anul cel mai bun pentru Dragnea. Tel Drum realizează o cifră de afaceri de 691 de miliarde şi un profit de 161 de miliarde de lei!!! În 2005 firma se divizează în 5 puncte de lucru, realizând o cifră de afaceri de 265 de milioane şi un profit de 45 de miliarde. Anul următor cifra de afaceri urcă ameţitor spre 690 de miliarde iar profitul revine la fatidica cifră de 160 de miliarde. Pentru 2007 estimările depăşesc 1000 de miliarde cifră de afaceri. Ce rezultă din această succintă prezentare? Că Tel Drum este o adevărată mină de aur. Ei, bine, în ciuda profitabilităţii excepţionale a firmei, Fişcuci se decide să vândă acţiunile şi să cedeze controlul. Adică nu Fişcuci, ci Dragnea, adevăratul proprietar. O scurtă privire prin acţionariatul companiei ne edifică total cu privire la identitatea adevăratului jupân de la Tel Drum.

Consiliul Judeţean intră şi iese
din Tel Drum
cum vor muşchii lui Dragnea. Aceasta este prima concluzie de natură penală care se desprinde din simpla lectură a istoricului firmei Tel Drum, aşa cum apare el la Registrul Comerţului. La data de 25 aprilie 2002, Consiliul Judeţean iese din firmă după ce acţiunile sunt cumpărate de Marian Fişcuci pentru suma ridicolă de 4 miliarde de lei. După numai 4 luni, în august 2002, Consiliul Judeţean reintră ca acţionar la Tel Drum, dobândind prin cumpărare un procent de 0,8% din acţiuni. Pentru ca acest lucru să fie posibil era necesară existenţa unei hotărâri a consiliului judeţean, document care nu există. Şi mai ciudat, după numai 3 luni CJT renunţă la acţiuni, care sunt cumpărate de Fişcuci. Abuzul în serviciu comis de Dragnea este evident, manevrele cu acţiuni Tel Drum fiind ilegale în lipsa unei hotărâri a plenului consiliului. Mai mult, Fişcuci îşi dă pe faţă calitatea de marionetă în ianuarie 2006, când se retrage din poziţia de acţionar majoritar al societăţii şi cedează 88% din acţiuni unor anonimi. Este vorba despre Gheorghieşi Mugurel Sorin, din Buzău şi Dobrescu Liviu Lucian, din Brăila. Cei doi investitori anonimi sunt scoşi din joben şi plantaţi acţionari într-o firmă a cărei valoare de piaţă depăşeşte câteva sute de milioane de euro. De precizat că cei doi nu sunt proprietari de firme sau oameni de afaceri. Dacă coroborăm această informaţie cu faptul că nimeni nu ar vinde o firmă de talia Tel Drum care produce peste 4 milioane de euro profit net pe an, este evident că tranzacţia dintre Fişcuci şi cei doi investitori este simulată şi că nu Fişcuci este proprietarul Tel Drum. Chestiunea sare în ochi dacă urmărim circuitele financiare şi afacerile Tel Drum, la capătul cărora îl regăsim pe baronul Liviu Dragnea, sub diverse forme.

Manevrele lui Dragnea sunt previzibile
în raport cu bănetul din conturile Tel Drum. Pentru a masca drenarea unor fonduri din bidonul lui Fişcuci în bidonul său personal reprezentat de Hotel Turris SA, baronul o pune de o inginerie financiară de doi bani. Prin cererea de menţiuni numărul 31536 din data de 10 august 2005, Tel Drum închiriază de la Hotel Turris SA restaurantul. Adică, firma de asfalt îşi trage cârciumă, că nu se putea altfel, în vreme ce hotelul lui Dragnea rămâne fără restaurant. De fapt în spatele acestei manevre se ascunde un transfer de bani dinspre Tel Drum spre Hotel Turris. Că firma de familie a lui Dragnea îşi trece în obiectul de activitate închirierea şi subînchirierea spaţiilor proprii sau închiriate abia în 2007, asta este altă treabă. Odată ajuns în conturile Hotel Turris SA, bănetul este dirijat spre buzunarul lui Dragnea printr-o altă inginierie de doi lei. La data de 22 mai 2007, Hotel Turris SA închiriază de la Dragnea două spaţii comerciale. Unul este Hanul Diligenţei, din Turnu Măgurele, construcţie în care n-a mai călcat nimeni de ani de zile. Cel de-al doilea este un spaţiu comercial situat în acelaşi oraş, în care este declarat un magazin de carne şi produse din carne. De fapt, în baza acestor contracte, Dragnea îşi încasează liniştit dividendele de la Tel Drum. Iar ca lucrurile să fie şi mai clare, într-unul din numerele viitoare vom devoala modul în care Tel Drum a plătit la ordinul lui Dragnea o roabă de bani în contul achiziţionării unui ziar care-l pocnea la ficaţi pe micul baron PSD. Numai că baronul şi-a luat o ţeapă cât casa, cumpărând de fapt o firmă chioară. Plata făcută arată fără nici un dubiu legătura ombilicală dintre Dragnea şi Tel Drum.

hbvfehb spune: Comentariul tău e în așteptare.

aprilie 22, 2010 la 5:28 pm
Baronul PSD Liviu Dragnea este unul dintre cei mai bogaţi oameni din România. Averea sa provine de pe urma celor 12 ani în care acesta a ocupat funcţii publice de conducere în judeţ. Ca prefect, în perioada 1996-2000 şi apoi preşedinte al Consiliului Judeţean Teleorman, din 2000 până în prezent, Dragnea a construit un sistem mafiot al cărui singur scop a fost acela de a drena banii publici direct în buzunarele sale şi ale clanului lui. Intrat în politică din postura de tarabagiu care vindea bere, Dragnea a ajuns în numai 12 ani în primii 20 de bogătani ai României, fără ca pentru asta să mişte vreun deget. Funcţia publică şi cea politică de la vârful PSD, unde este vicepreşedinte al organizaţiei centrale au fost pârghii suficiente pe care baronul le-a avut la dispoziţie pentru a se îmbogăţi pe seama unui judeţ populat de oameni sărăci. În cele ce urmează vom prezenta pe scurt schema după care funcţionează caracatiţa lui Dragnea, caracatiţă care va fi anchetată de Parchetul General după ce GSE a depus mai multe sesizări penale.

Hotel Turris, PARAVANUL. În 1996, pe vremea când era prefect, Dragnea a cumpărat de la stat acţiunile de la societatea care controla hotelul Turris, situat în Turnu Măgurele. Manevra s-a derulat prin Programul de Acţiune al Salariaţilor(PAS), prin care a avut hotelul în locaţie de gestiune. Apoi, după obţinerea mandatului de prefect a eliminat salariaţii din cărţi preluând hotelul pe firma Hotel Turris SA, controlată de familia sa. În aceeaşi perioadă a achiziţionat şi firma Modern SRL, societate ce deţinea mai multe spaţii comerciale în Turnu Măgurele. Firma a fost dizolvată, iar activele au trecut în proprietatea lui Dragnea, ca persoană fizică. Ulterior, Dragnea a închiriat aceste active către Hotel Turris SA, sifonând banii din societate direct în buzunarele sale. Pe lângă faptul că firma Hotel Turris SA este folosită la diverse combinaţii financiare prin care Dragnea îşi trage banii din diverse alte firme controlate prin interpuşi,această firmă oferă şi o oarecare justificare a averii baronului Roşu. În realitate, averea Diavolului provine din şmecherii şi inginerii financiare cu BANI PUBLICI şi nicidecum din afacerile unui hotel situat într-un oraş unde nu bate nici vântul.

Tel Drum, BIDONUL. Societatea este bidonul prin care Dragnea trage banii publici din bugetul judeţului pentru a şi-i duce direct în buzunare. Tel Drum, societate patronată de CJT a fost vândută de Dragnea în 2001 bunului său prieten Marian Fişcuci, în realitate un interpus cu rolul de figurant. Vânzarea acţiunilor societăţii s-a făcut la un preţ de 4 miliarde de lei, mult subevaluat faţă preţul real de peste 20 de miliarde cât era valoarea contabilă a societăţii. Fişcuci a cumpărat Tel Drum cu bani provenind tot din contractele cu statul derulate prin Fişcuci SNC, ulterior transformată în Proinvest. Instituţiile publice din subordinea CJT au trucat licitaţii în favoarea lui Fişcuci, care a obţinut profituri imense oferite pe tavă de locotenenţii lui Dragnea din Consiliul Judeţean. Cu banii din aceste afaceri Fişcuci a cumpărat Tel Drum. În 2007, Tel Drum intră în proprietatea altor doi interpuşi ai lui Dragnea, care preiau de la Fişcuci 88% din acţiuni. Anonimii sunt de loc din Buzău şi Brăila şi nu apar ca proprietari de firme, deci nu ar fi avut bani să cumpere o firmă cu cifră de afaceri de peste 1000 de miliarde! Caracatiţa Tel Drum a înghiţit în perioada 2001-2008 peste 90 % din fondurile alocate de CJT pentru reparaţii de drumuri, a umflat peste 5 milioane de euro din lucrări finanţate cu fonduri UE şi în totalitate banii alocaţi de Guvern pentru combaterea efectelor inundaţiilor. Pentru 2007 se estimează un profit de peste 600 de miliarde de lei pentru Tel Drum.

Tel Drum, agricultura. Dragnea nu s-a mulţumit să sugă doar fondurile publice destinate infrastructurii. Tel Drum a fost principalul destinatar al subvenţiilor pentru agricultură din care a umflat peste partea leului. În prezent firma lucrează peste 6500 de hectare de teren în Teleorman. Piesa centrală este fosta fabrică de conserve din Turnu Măgurele, falimentată şi cumpărată de Tel Drum la indicaţiile lui Dragnea. Societatea a fost divizată în două. Agroturris se ocupă de terenul fabricii, pe care Dragnea l-a cumpărat după ce acesta a fost retrocedat şi dat doar celor care au acceptat să vândă. Este cel mai bun teren pentru legumicultură din Teleorman, iar afacerile din acest domeniu sunt conduse de Adrian Simionescu, consilier judeţean PSD şi cumnat al lui Fişcuci. Conserv Turris administrează fosta fabrică de conserve. Şeful operaţiunile pe agricultură derulate de Tel Drum este consilierul judeţean PRM Ştefănescu Viorel, cel care în 2004 a refuzat funcţia de preşedinte al CJT în favoarea lui Dragnea. Societatea mai deţine Agrozootehnica Turnu, cumpărată de la lichidator la un preţ subevaluat de numai 5 miliarde de lei, o fermă de vaci în comuna Segarcea Valea, un depozit de cereale în comuna Liţa. Numai în 2004 Tel Drum a încasat de la stat peste 10 miliarde de lei pentru achiziţionarea a 32 de instalaţii de irigat,adică mai bine de jumătate din cota alocată Teleormanului.Numai în 2003 Tel Drum a încasat subvenţii în valoare de 23,2 miliarde lei!

Controlul presei. Firma Tel Drum deţine două staţii radio şi controlează direct sau prin contracte de publicitate peste 70% din presa locală. Ziarele din Teleorman aflate sub influenţa directă a lui Dragnea sunt Gazeta de Teleorman şi Teleormanul, publicaţii care practică un adevărat cult al personalităţii la adresa Baronului Roşu. Teleormanul, fostul ziar comunist, este controlat prin Agrinatura SA de un oarecare Pena Dan, nimeni altul decât persoana pe al cărei teren Dragnea va amplasa depozitul ecologic de la Mavrodin. Pena a cumpărat terenul de la proprietari şi l-a vândut apoi CJT, în spatele tranzacţiei aflându-se Baronul Roşu. Controlul asupra Teleormanului este şpaga aferentă acestei golănii incredibile cu bani europeni. În campania electorală, deşi se comercializează pe tarabe, ziarul plin de realizările lui Dragnea a fost expediat gratuit sub formă de abonamente mai multor cetăţeni care nu ceruseră aşa ceva. Ceea ce înseamnă că accesul la baza de date de la Direcţia de evidenţă informatizată a persoanei, aflată în subordinea lui Dragnea, este liber pentru trepăduşii Baronului Roşu.

Sifonarea banilor. Atât Tel Drum şi Hotel Turris SA au diverse relaţii de afaceri prin care profitul din prima firmă ajunge la cea de-a doua, adică la Dragnea. Tel Drum a închiriat de la Hotel Turris restaurantul contra unei chirii consistente. Din Turris SA banii ajung la Dragnea tot sub forma unor contracte de închiriere. Este vorba despre active ale societăţii Modern, intrate în proprietatea Baronului Roşu după dizolvarea firmei, pe care acesta le-a închiriat fictiv firmei de familie, căreia i-a diminuat în acest fel profiturile. Exemplu Hanul Diligenţei este elocvent, activul închiriat firmei Turris SA fiind în paragină de mai multă vreme. Declaraţiile de avere ale Baronului nu conţin informaţii reale despre nivelul veniturilor şi sursa acestora, ceea ce este o infracţiune pe care Parchetul refuză să o ancheteze.

Bani negrii la PSD. În campania electorală pentru alegerile europarlamentare, Dragnea a pompat în PSD peste 9 miliarde de lei. În Clubul 75.000 regăsim şoferi şi amploiaţi la stat. La statul lui Dragnea ne referim, adică la Consiliul Judeţean Teleorman, unde nivelul lefurilor trebuie să fie mai mare ca la Mercedes. Spunem asta pentru că în capul listei celor care au donat câte 750.000.000 de lei, adică vreo 20.000 de euro, îl regăsim pe şoferul lui Dragnea. Este vorba despre deja celebrul Mădălin Ioniţă, om băgat la înaintare de Dragnea. Aşa că, din leafa sa de şofer şi din cea a soţiei sale, salariată la Direcţia de Protecţie a Copilului, Ioniţă a vărsat la PSD nu mai puţin de 750 de milioane de lei la data de 6 noiembrie 2007. O altă salariată cu posibilităţi financiare nebănuite este Camelia Coporan. Doamna în chestiune a donat tot 750 de milioane de lei, deşi susţine că nu este membru PSD. Ne întrebăm cât de mare să-i fie leafa de salariat la ADR sau cât o fi câştigat din leafa pe care o încasa ca amploaiată a lui Dragnea la CJT, de şi-a permis să verse atâta bănet la partidul la care nu e nici măcar membru, după cum susţine. Lista completă cuprinde 20 de sponsori care sunt simplii salariaţi şi care au donat sume pe care nu le pot justifica. Afacerea este anchetată de Parchetul General.

hbvfehb spune: Comentariul tău e în așteptare.

aprilie 22, 2010 la 5:30 pm
Dragnea şi gaşca lui de PSD-işti
ocupă CÂTE DOUĂ fotolii la ADR SUD MUNTENIA
Concluzia: ADR dă banii pentru proiecte de dezvoltare, PSD-iştii îi cheltuie!
Agenţia pentru Dezvoltare Regională (ADR) Sud Muntenia este o instituţie neguvernamentală, non profit, de uti-litate publică, cu personalitate juridică, care funcţionează în domeniul dezvoltării regionale. ADR Sud Muntenia a început să funcţioneze din anul 1999, şi a luat fiinţă ca urmare a apariţiei primei legi a dezvoltării regionale, Legea 151/1998. Ulterior, aceasta a fost înlocuită cu Legea 315/2004, care , în prezent, guvernează domeniul politicilor de dezvoltare regională.
Printre atribuţiile pe care le are această agenţie se numără punerea în aplicare a programele de dezvoltare regională şi planurile de gestionare a fondurilor, în conformitate cu hotărârile adoptate de Consiliul pentru Dezvoltare Regională, cu respectarea legislaţiei în vigoare şi răspunde faţă de acesta pentru realizarea lor.
ADR Sud Muntenia are 48 de angajaţi şi îşi desfăşoară activitatea în toate cele şapte judeţe componente ale Regiunii: Argeş, Călăraşi, Dâmboviţa, Giurgiu, Ialomiţa, Prahova şi Teleorman.

Teleormanul, reprezentat DOAR de PSD la ADR Muntenia
Printr-o pură coincidenţă cu iz politic, toţi cei care reprezintă Teleormanul în cadrul ADR Muntenia sunt psd-işti cu acte în regulă sau “apropiaţi” ai “Casei Dragnea”, adică CJ Teleorman. Astfel, după cum vom arăta mai jos, în frunte cu tăticul Dragnea, acoliţii PSD Teleorman şi-au găsit câte un locuşor strategic amplasat.
COMPONENŢA CONSILIUL PENTRU DEZVOLTARE REGIONALĂ ( CpDR) SUD MUNTENIA:
- Dragnea Nicolae Liviu – Preşedintele Consiliului Judeţean Teleorman
- Mohanu Nicolae – Primarul Municipiului Turnu Măgurele, judeţul Teleorman
- Pârvu Petre – Primarul Oraşului Zimnicea, judeţul Teleorman
- Rababoc Benone – Primarul Comunei Talpa, judeţul Teleorman
Nu cred că mai e nici un secret pentru nimeni că toţi sunt membri PSD Teleorman. Şi ca meniul să fie complet, Benone Rabadoc a “împins” spre comuna sa o finanţare de circa 6 miliarde lei vechi pentru reabilitarea şcolilor, că doar era omu’ la cârma fondurilor.
Vă prezentăm în continuare şi personalităţile teleormănene din Componenţa Comitetului Regional de Evaluare Strategică şi de Corelare Sud Muntenia:
- Dragnea Nicolae Liviu – Preşedintele Consiliului Judeţean Teleorman
- Mohanu Nicolae – Primarul Municipiului Turnu Măgurele
- Mihai Slăvescu Putineanu – şeful de cabinet al lui Nicolae Dragnea
- Ştefan Tăbăcitu – CNSRL Frăţia – Unitatea Teritorială Teleorman
- Pârvu Petre – Primarul Oraşului Zimnicea
- Rababoc Benone – Primarul Comunei Talpa
- Irina Feleagă – Directorul Serviciului de Cooperare Internă şi Internaţională din cadrul Consiliului Judeţean Teleorman
- Ion Pană – CNSRL Frăţia – Unitatea Teritorială Teleorman
Se poate remarca foarte uşor că cei patru şmecheri din prima listă apar şi pe a doua, pentru că sforile se pot trage mai bine când stai pe două fotolii!

Printre “binefacerile” PSD-iste finanţate în judeţul Teleorman
se numără reabilitarea drumului de legătură rutieră între oraşul Videle şi DN 61 (Milcovăţu) prin modernizare DJ 601D KM +514-27+214 si DJ 612, KM 0+000-6+900, Milcovăţu (jud. Giurgiu) – Mereni, care a costat 6.283.095 EURO!!!
Din informaţiile pe care le avem, lungimea acestui drum este de circa 30 de kilometri. Un calcul simplu ne arată că fiecare kilometru din acest drum costă 210.000 de euro!
Mai e nevoie să mai întrebăm dacă lucrarea a fost executată de TEL DRUM? Probabil că nu…
Tot din bani europeni, au intrat în Teleorman 84.000 Euro pentru Servicii de training/consultanţă destinate administraţiei publice locale din judeţul Teleorman pentru elaborarea de proiecte necesare obţinerii de finanţări, că doar era nevoie să ştie PSD-ul cum să puna mâna pe fonduri.
La Turnu Măgurele, oraş condus cu dăruire şi transparenţă invizibilă de primarul Mohanu, psd-ist înflacărat, au ajuns doar pentru extindere şi reabilitare reţele de alimentare cu apă şi canalizare cam 980.000 de euro! Trăiască ADR-ul!
O chestie interesantă s-a întâmplat la Roşiorii de Vede pe vremea când era primar Fierăscu, de asemenea psd-ist, unde prin programul PHARE RO 9807, care viza Privatizarea sectorului de distribuţie a energiei electrice s-au obţinut 65.625 euro pentru… dezvoltarea resurselor umane la publicaţia DRUM, editată de Primăria Roşiorii de Vede.

Fără să mai comentăm
este necesar să precizăm faptul că acestea sunt doar câteva exemple din “realizările” frauduloase ale PSD Te-leorman la capitolul “Bani europeni pentru buzunare personale”. La asemenea sume, până şi Bill Gates ar crăpa de invidie, însă dumnealui nu a fost şcolit de “mamaie” Iliescu. De aceea, trebuie să mulţumim PSD-ului (rugăm a se citi PCR!) pentru geniile în furt calificat cu acte în regulă pe care le-a oferit judeţului nostru şi să admirăm modul în care aceştia au transformat corupţia şi frauda în opere de artă!

hbvfehb spune: Comentariul tău e în așteptare.

aprilie 22, 2010 la 5:31 pm
Ca să pună mâna pe un patrimoniu imobiliar numai bun de scos la mezat
Dragnea vrea să evacueze circa 100 de familii din locuinţele construite de guvern
În cursul acestei săptămâni se va afla, se pare, dacă Prefectura va câştiga procesul intentat Consiliului Judeţean pentru anularea unei hotărâri prin care 100 de apartamente urmează să treacă din administrarea Consiliilor Locale Alexandria, Roşiorii de Vede şi Videle în administrarea Serviciului de Deservire Pază şi Protocol, serviciu public cu personalitate juridică aflat sub autoritatea Consiliului Judeţean.

Consiliul Judeţean a schimbat regimul juridic al blocurilor sociale transformându-le în locuinţe de serviciu
În fapt, este vorba de cinci blocuri construite în cele trei oraşe dintr-un împrumut guvernamental extern de 340 de milioane de dolari, în baza H.G. nr. 687 din 6 no-iembrie 1997, destinat realizării unor programe guvernamentale privind asigurarea cu locuinţe sociale, pietruirea drumurilor comunale, alimentarea cu apă a satelor, refacerea şi dezvoltarea intravilanului localităţilor rurale.
Sumele împrumutate au fost puse la dispoziţia administraţiilor locale cu titlu definitiv şi nerambursabil, fiind derulate prin Consiliile Judeţene.
Din aceste fonduri, în judeţul Teleorman au fost construite în Alexandria, în zona Peco, blocurile CO1 şi CO2, în Roşiorii de Vede, pe strada Oltului, la numărul 42, blocul F1 şi în Videle, în strada Giurgiului, la numărul 23, blocurile CO1 şi CO2.
Locuinţele au fost date în folosinţă începând cu 15 iulie 2002, conform contractelor de închiriere. Numai că, înainte cu o lună şi jumătate, mai exact pe 27 mai, într-o şedinţă a Consiliului Judeţean, s-a hotărât schimbarea regimului juridic şi transformarea lor în locuinţe de serviciu, în proprietatea publică a judeţului.

În 2007 primăriile rămân doar cu banii investiţi printr-o altă hotărâre a CJ
După cinci ani de la darea în folosinţă a celor 100 de apartamente în Alexandria, Roşiorii de Vede şi Videle, consilierii judeţeni aprobă, la data de 28 iunie 2006, hotărârea nr. 75 prin care încredinţează administrarea acestora Serviciului de Deservire Pază şi Control şi încalcă toate drepturile celor trei consilii locale stabilite prin Protocol la darea în folosinţă a blocurilor.
Astfel, C J Teleorman a stabilit la art.3 al hotărârii cu pricina că în termen de 60 de zile de la adoptare, Serviciul de Deservire Pază şi Control va încheia cu chiriaşii actuali contracte de închiriere, pe termen de trei ani, cu excepţia celor care nu se încadrează în criteriile ce urmează a fi stabilite tot prin hotărârea CJ.
Rezultă deci, că nu instituţiile sau autorităţile publice cărora le-au fost repartizate locuinţele de serviciu vor fi cele care vor stabili salariaţii care să beneficieze de ele. Dar, Legea 114/1996 stabileşte că locuinţele de serviciu se acordă în condiţiile contractului de muncă şi nu pe baza unor criterii stabilite de proprietar, contractul de muncă fiind un accesoriu la contractul de muncă. În acelaşi sens HG 1275/2000 stipulează că “locuinţele de serviciu şi cele de intervenţie fac parte din patrimoniul agenţilor economici sau al instituţiilor publice centrale ori locale şi se administrează în interesul acestora prin închiriere salariaţilor proprii, contractul de închiriere fiind accesoriu la contractul individual de muncă”. De asemenea, în ce priveşte repartizarea locuinţelor sociale, legislaţia de specialitate spune că se face de către consiliile locale pe baza criteriilor stabilite anual de acestea.
O altă prevedere abracadabrantă a HCJ din iunie 2007, prevede ca “Serviciul de Pază şi Protocol să încaseze o cotă de 50% din suma obţinută din chirie, iar diferenţa se face venit la bugetul judeţului”, fără să menţioneze textul de lege care să motiveze şi să susţină această prevedere, aşa cum era normal şi, mai ales, legal să se facă în formula introductivă a proiectului de act normativ.
Consilierii Judeţeni care, cu doar câteva excepţii, fac numai act de prezenţă la şedinţe şi încasează îndemnizaţiile degeaba, au înghiţit ca pelicanii argumentaţiile servite în proiectul de hotărâre şi au votat. Au luat de bun chiar faptul că, administratorii de până acum, adică consiliile locale respective, nu au realizat lucrări pentru repararea şi menţinerea în stare de siguranţă în exploatare şi de funcţionalitate a clădirilor pe durata închirierii locuinţelor, precum şi lucrări pentru asigurarea instalaţiilor de încălzire centrală şi de furnizare a apei calde, a instalaţiilor electrice, a celor de colectare a deşeurilor sau cele de amenajare de alei pietonale şi carosabile.
Măcar cei care reprezintă în CJ oraşele respective trebuiau să ştie realitatea de la faţa locului şi să-i informeze şi pe colegii lor. Dar, poate nu aveau interes s-o facă, cine ştie?!
Pentru noi, simpli jurnalişti, a fost extrem de simplu să obţinem informaţiile şi să le verificăm la faţa locului. De altfel, oricine poate să vadă că cele cinci blocuri beneficiază de utilităţi, curent electric sau căi de acces.
Pentru realizarea lor, cele trei consilii locale au cheltuit, în total, 976.130,12 lei, din care:
la Roşiorii de Vede- 548,322,9 lei, la Videle – 398.000 lei iar la Alexandria – 29.807,22 lei.
Toate lucrările făcute cu aceşti bani erau, de fapt, prevăzute în Protocolul încheiat cu Consiliul Judeţean, la data de 30 mai 2002.
Un alt argument servit de conducerea CJ Teleorman pentru necesitatea schimbării administratorului apartamentelor este faptul că nu a fost virată cota-parte de chirie (20-50%) de consiliile locale către CJ. Dar, cota trebuia mai întâi să se stabilească de către Consiliul Judeţean. Numai că nu există nicio hotărâre în acest sens. Deci, nevirarea cotei din chirie către bugetul judeţului nu s-a făcut din cauza CJ. Sau, poate, intenţionat s-a lăsat această “scăpare” ca să poată fi invocată ulterior? Nici nu mai contează, pentru că argumentul cade, nefiind deloc fondat!

Buboiul s-a spart mai întâi la Roşiorii de Vede
La Alexandria şi Videle, încă de la darea în folosinţă a locuinţelor s-au încheiat contracte de închiriere pentru locuinţe de serviciu. La Roşiorii de Vede, însă, oamenii, au primit contracte pentru locuinţe sociale, cu toate că regimul juridic fusese schimbat. De altfel, ei figurau în evidenţele Serviciului de Protecţie Socială al Primăriei, ocupând primele poziţii pe lista de priorităţi pentru repartizarea de locuinţe sociale.
De ce s-a făcut o excepţie aici? Poate, pentru că, unul dintre ei, alertat de faptul că se tărăgănează darea în folosinţă a blocului, a înaintat o petiţie Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei, la care a şi primit răspuns. Urmarea imediată a fost repartizarea apartamentelor chiar în prezenţa ministrului de la acea vreme.
Timp de cinci ani, cele19 familii au stat liniştite în casele lor, până la jumătatea lunii iulie 2007, când trebuiau să reînoiască contractele de închiriere. Atunci, vestea a căzut ca un trăznet peste ei: ocupă, de fapt, locuinţe de serviciu şi pentru că nu întrunesc condiţiile necesare, este posibil să rămână fără case.
Speriaţi, au luat drumurile Primăriei Roşiorii de Vede, Consiliului Judeţean şi chiar ale Bucureştiului, pentru a-şi lămuri situaţia.
„Vă promit că lucrurile nu vor rămâne aşa şi anunţ că declar război Consiliului Judeţean pentru acest act pe care îl consider ilegal!”, a spus primarul oraşului, Ion Nuţu, declarându-se solidar cu cele 19 familii cărora le-a promis sprijin.
Preşedintele Dragnea i-a privit de la nivelul aroganţei şi superiorătăţii sale absolute şi, după multe insistenţe ale oamenilor şi, de ce să n-o spunem, ale unui cotidian local, le-a acordat o păsuire până în luna august a cestui an ( probabil până se pronunţă instanţa în procesele intentate de primării şi Prefectură şi, de ce nu, până după alegerile locale).

Războiul s-a declanşat şi acuzaţiile
au început să curgă
Astfel, de la cabinetului preşedintelui Consiliului Judeţean, Liviu Dragnea, s-a transmis prin intermediul locatarilor că primarul Ion Nuţu încalcă legea. De asemenea, fostul primar, Daniel Fierăscu, deşi pesedist, a fost acuzat de abuz la repartizarea apartamentelor ca locuinţe sociale.
Numai că, în toate documentele este stipulat că „lista cu persoanele care urmează a primi o locuinţă în blocul construit cu credit extern, este avizată de Preşedintele Consiliului Judeţean Teleorman.”, deci, nu avea cum să nu ştie. Pe de altă parte, la data de 30 mai 2002, Liviu Nicolae Dragnea şi Daniel Fierăscu, au semnat un protocol de transmitere a imobilului în administrarea Consiliului Local Roşiorii de Vede, în care, se stipulează că „primarul va emite dispoziţiile de repartizare a locuinţelor, după avizarea listelor de către Preşedintele Consiliului Judeţean”.
De acest protocol a uitat, se pare, chiar Daniel Fierăscu, pentru că, a declarat că, la vremea respectivă, deşi i s-a solicitat de către Consiliul Judeţean, repartizarea unor apartamente din cele 20, din blocul cu pricina, ca locuinţe de serviciu, a refuzat şi le-a repartizat ca locuinţe sociale. Mai puţin unul, pe care l-a oprit la dispoziţia Primăriei ca apartament de protocol. A întărit, însă, faptul că repartiţia apartamentelor s-a făcut către familii nevoiaşe, ca locuinţe sociale.

Prefectura şi Primarii de la Roşiorii de Vede şi Videle nu-l lasă pe Dragnea
să-şi facă mendrele
„Cu alte cuvinte, Consiliul Judeţean preia tot, în condiţiile în care, terenul aparţine municipalităţii şi s-au făcut investiţii de 6 miliarde lei vechi din bugetul public local pentru reţelele de apă potabilă şi canalizare, centrala termică, postul trafo şi pentru amenajarea de alei şi parcări” a spus Ion Nuţu, primarul oraşului Roşiorii de Vede şi a anunţat acţiune în instanţă.
Mai mult decât atât, acesta acuză că, prin Hotărârea nr. 43 din 27 mai 2002, Consiliul Judeţean Teleorman, a schimbat abuziv regimul juridic pentru 20 de apartamente, transformându-le din locuinţe sociale, în locuinţe de serviciu.
Şi mai hotărât, Lucian Militaru, de la Videle, a atacat în contencios Hotărârea Consiliului Judeţean din 28 iunie 2007, după ce, mai întâi, a formulat o plângere prealabilă în acest sens, care, bineînţeles, a fost respinsă de preşedintele Dragnea.
La Alexandria s-a pus batista pe ţambal. Primarul Slăbescu nu a îndrăznit să ia atitudine în faţa şefului de partid şi a tăcut mâlc, chiar dacă terenul de sub cele două blocuri din Alexandria aparţine primăriei şi utilităţile au fost făcute prin investiţii de la bugetul local.
Înstituţia Prefectului, la scurt timp de la instalerea pe funcţie a lui Zorinel Niculcea, ia act de situaţie şi, în urma cercetării amănunţite făcute de aparatul de specialitate al instituţiei, a atacat în contencios administrativ hotărârea CJ, solicitând anularea ei pe motiv de lipsă de legalitate.
Cui va da dreptate instanţa, vom afla destul de curând.
De ce iubeşte preşedintele Dragnea atât de mult Serviciul de Deservire Pază şi Protocol, este o întrebare căreia îi vom da răspuns într-una din ediţiile viitoare.

hbvfehb spune: Comentariul tău e în așteptare.

aprilie 22, 2010 la 5:31 pm
Tandemul Dragnea-Fişcuci hăcuieşte bugetul Teleormanului
O scurtă privire asupra afacerilor făcute de Consiliul Judeţean Teleorman cu firma Tel Drum SA este suficientă ca să furnizeze o concluzie cât un rechizitoriu nescris încă. Cu ajutorul prietenului Marian Fişcuci, baronul Liviu Dragnea hăcuieşte bugetul judeţului Teleorman, folosind drept “bidon” firma Tel Drum SA. Dacă într-unul din numerele trecute ale GSE dezvăluiam culisele privatizării acestei societăţi, în numărul de astăzi vom devoala mecanismele prin care banii publici sunt sifonaţi prin conturile Tel Drum direct în buzunarele tandemului Dragnea-Fişcuci. Deşi pare simplu, nu vă sfătuim să încercaţi aşa ceva pe cont propriu pentru că pe voi chiar v-ar putea prinde.

Capitalizarea lui Fişcuci începe timid
undeva în perioada 2001-2002, când firma Proinvest, controlată de Fişcuci şi soţia sa, devine furnizor oficial al Casei Dragnea şi asociaţii. Mai exact spus, firma de apartament a amicului lui Dragnea primeşte plocon sau prin licitaţii bine organizate contracte prin care aprovizionează diferite instituţii publice aflate în subordinea sau directa finanţare a Consiliului Judeţean Teleorman. Vestigii ale primelor tunuri ale lui Fişcuci, pentru care avem şi dovezi, le regăsim în perioada septembrie-noiembrie 2002, sub formă de facturi. Facturile provin de la firma Proinvest, iar adrisantul este Spitalul Judeţean Teleorman, care i-a plătit amicului lui Dragnea miliarde de lei pentru produse agro-alimentare dintre cele mai diverse. De la mărar la conserve, de la cartofi la biscuiţi, ori roşii turceşti, fratele Fişcuci a vărsat în cămările spitalului tone de mărfuri pentru care a încasat teancuri de bani. Preţurile practicate de firma de apartament a lui Fişcuci sunt evident umflate cu pompa, profiturile fiind canalizate spre marea privatizare a Tel Drum, pe care mustăciosul nearestat încă, Miron Mitrea şi celălalt mustăcios, ras de curând, Liviu Dragnea, tocmai o puneau la cale. Şi mai ştim că producătorii şi importatorii, care ar fi oferit preţuri mult mai mici, au fost trimişi la plimbare sau, dacă au fost băieţi salon, şi-au vândut marfa prin Proinvest. Mai ştim, de asemenea, şi că sugativa Proinvest a continuat să sugă purcoaie de bani publici. Astfel, un document care şi-a luat câmpii din fişetele spitalului, vorbeşte despre un contract de peste 145.000 de euro, încăput pe mâna lui Fişcuci, după ce amicul Dragnea a schimbat din condei comisia de licitaţie din care făceau parte iniţial nişte oameni care nu doreau să gireze furtul. Aşa că este inutil să spunem că cele 4 miliarde de lei, plătite de Fişcuci pentru Tel Drum, sunt bani proveniţi din afacerile acestuia cu instituţia condusă de Liviu Dragnea. Adică bugetul Teleormanului a livrat oportunitatea şi bănetul, iar Dragnea şi Fişcuci au umflat potul. Pute a metode pesediste de îţi mută nasul din loc. Şi nu suntem singurii care credem asta.

Deputatul Mocanu crede la fel ca noi
şi în 2004, glăsuieşte în pustiu despre golăniile tandemului Dragnea-Fişcuci. Într-o interpelare adresată ministrului de Justiţie, domnul deputat dezvăluie o altă afacere interesantă a celor doi parteneri. Fişcuci a umflat circa 20 de miliarde de lei de la Direcţia de Protecţie a Copilului în urma unui contract încheiat de Proinvest cu această instituţie. Băiat pregătit, Fişcuci a vândut nu numai cartofi şi mărar, ci şi izmene pentru bieţii copii instituţionalizaţi. Grijulii cu stocurile, subordonaţii lui Dragnea au achitat prompt către Proinvest contravaloarea unor articole de îmbrăcăminte mărimea 56, destinate unor prichindei care oricum aveau să crească. Aşa că, prevăzător, Dragnea le-a cumpărat inclusiv haine pentru bătrâneţe. Nu contează că bieţii copii ieşeau din sistem la 18 ani! Contează să iasă mălaiul şi să se dospească aluatul. Tunul survine în anul 2003, când Tel Drum, abia găbjită de Fişcuci, nu prea producea mare lucru, chit că Dragnea pregătise un credit de 10 milioane de dolari, contractat de Consiliul Judeţean cu garanţia statului pentru reparaţiile de drumuri. Aşa cum vom demonstra în cele ce urmează, Fişcuci şi Tel Drum au umflat partea leului din aceşti bani. Ba mai mult decât atât.

Ca şi în cazul
pătrunjelului supraevaluat,
Dragnea a acceptat spăşit preţurile umflate ale Tel Drum pentru lucrări de reparaţii de drumuri. Robinetul cu bani a început să umple conturile lui Fişcuci după cum urmează:
- Un credit de 13,5 milioane de euro, acordat de UE pentru alimentarea cu apă a 11 comune păstorite de primari PSD, a aterizat fix în conturile Tel Drum, care a lucrat în calitate de subcontractor al firmei Mivan Kier. Există voci din tribune care afirmă că preţul real al lucrărilor nu trebuia să sară de 7 milioane de euro.
-Investiţia denumită “mica infrastructură locală”, finanţată din fonduri Sapard, a mai aruncat 1,5 milioane în conturile fără fund ale Tel Drum, care la schimb a cosmetizat drumurile din alte 7 localităţi cu primari PSD.
În martie 2004, pentru aceeaşi firmă se fac şi alte cărţi, după cum urmează. Pietruirea drumului comunal DC 54 Orbeasca-Izvoarele cu o lungime de 4,5 kilometri înghite 29,3 miliarde de lei. Un calcul sumar ne arată că pentru pietruirea unui kilometru de drum se alocă suma de 6,5 miliarde de lei. Aceeaşi manevră se comite şi în cazul drumului Ciuperceni-Poiana, unde costul este ceva mai rezonabil, doar 6,1 miliarde de lei. Inutil să mai spunem că bănetul pu-blic a ajuns pe drum. Pe Tel Drum. Sunt doar câteva dintre ingineriile prin care Dragnea a sifonat cu bani publici în conturile bidonului Tel Drum, pe toate părţile. Cum au ieşit banii din Tel Drum către binefăcătorii care au fost plătitori de bună credinţă, este un subiect de care ne vom ocupa ceva mai târziu. Şi pentru că în mod cert Dragnea va spune că habar nu are cine e Fişcuci şi se va jura pe statutul PSD că nu a făcut nici o afacere cu el, ne dedăm la o ultimă dezvăluire legată de cei doi complici.
Evaziunea fiscală
sau falsul în declaraţii
sunt doar două acuzaţii pe care Fişcuci şi Dragnea trebuie să şi le împartă după cum îi lasă inima. În anul 2005, Liviu Dragnea dobândeşte, prin desfiinţarea societăţii Modern SRL, un spaţiu comercial situat în oraşul Turnu Măgurele. Spaţiul măsoară 76 de metri şi este ocupat de, aţi ghicit, Proinvest SRL. Abia în declaraţia de avere dată în 31 decembrie 2007, Dragnea se înduplecă să declare venitul din închirierea acestui spaţiu, în sumă de 54.000 de lei. Potrivit unei oferte depuse de Fişcuci pentru Proinvest la o licitaţie care s-a derulat în martie 2004, la Spitalul judeţean, nenea Dragnea umflă chirie pentru acest spaţiu încă din octombrie 2002. Dacă acceptăm că până în 2005, chiria s-a vărsat în conturile Modern SRL, după acest an, bănetul a intrat în buzunarul lui Dragnea. Iar noi, poporul, n-am aflat, pentru că Dragnea nu a declarat aceste venituri în anul 2006 şi nici în 2007. Dacă nici fiscul nu ştie de aceşti bani, înseamnă că Dragnea a comis niţică evaziune fiscală şi puţin fals în declaraţiile de avere. Dacă, în schimb, spaţiul nu a fost închiriat cum s-ar putea eschiva Dragnea, atunci fratele Fişcuci este pasibil de acuzaţia de fals în acte publice şi uz de fals, pentru că a prezentat la licitaţia de la spital documente mânărite. Din această dilemă nu putem ieşi nici noi, nici Parchetul. Mai vorbim, că mai ştim.

ion adrian spune: Comentariul tău e în așteptare.

aprilie 20, 2010 la 10:16 am
Daca spun ce frumos si destept este AN si PSD ? Va apare ?

ion adrian spune: Comentariul tău e în așteptare.

aprilie 20, 2010 la 10:17 am
AN este cel mai inteligent corect si de buna credinta politician de dupa 1989(era sa spun din toate timpurile, dar il depaseam pe Mihnea ) iar PSD este cel mai bun partid politic la care pot aspira romanii.

ion adrian spune: Comentariul tău e în așteptare.

aprilie 20, 2010 la 10:18 am
Impresie la cald dupa discursul unui minoritar in casta politico-profitoare romaneasca(dl Boc), si ma refer la discursul de sustinere a legii pensiilor facuta de Guvern, supusa incpand de azi atentiei si votului Senatului.
O singura concluzie ascultatnd vesnicile reactii rauvoitoare:
Se spune ca un popor are politicienii conducatorii care-i reflecta de regula carateristicile esentiale.
Din acest motiv sunt intr-o mare dificultate, caci daca am convingerea ca Romania are una din cele mai ticaloase si jegoase clase politice si de elite din cate are Europa crestina si ramurile trimise de ea in lume(SUA, Canada, Australia)nu pot inca sa cred ca acelasi lucru ar fi valabil in medie si pentru natiunea romana.
Voi ce credeti?

Trecerea in eternitate a căpeteniilor de după decembrie ’89 ale românilor (în ordine alfabetică: Băsescu, Constantinescu, Iliescu) trebuie să nu surprindă societatea nepregătită cu privire la locul înhumării, în care sens este necesară urgenta promovare a unei legi, acceptată de majoritatea populaţiei. Altfel se poate găsi oricând un AN care s-a chinuit să-l reînhumeze pe demolatorul României Mari – Carol al II-lea la Curtea de Argeş, taxat de români printr-un şut în vrană, pentru totdeauna , ca pe orice “neromân” în stare să-l aranjeje acolo şi pe Tortică.
Zicea, în Senat, Tribunul, cel care din acest motiv nu l-a vrut Preşedinte pe AN :
{…} A N, în ceremonia de coşmar care a avut loc în paralel la Televiziunea Română – este coşmar, asta pot să spun, şi i s-a adus un mare deserviciu domnului A N -, a spus că nimeni nu ne dă dreptul să judecăm personalităţile istoriei noastre. Aşa este. Dar Domnia sa de ce judecă memoria mareşalului Antonescu?!
L-a adus pe Nicolae Titulescu în ţară. Foarte bine. De 3-4 ori pe an, când mă duc în Şcheii Braşovului cu copiii mei depun flori pe mormântul marelui diplomat Nicolae Titulescu. Dar să nu ştie oare domnul A N că Nicolae Titulescu a fost aproape dus la moarte de călăul său, de Carol al II-lea, care l-a urmărit şi până nu l-a destituit şi până nu l-a scos de pe scena istoriei şi a vieţii nu s-a lăsat?
Închei, spunând că ar trebui ca Guvernul, dacă tot şi-a asumat acest rol de a fi un fel de gropar naţional, pentru că altfel nu se poate spune, cine tot bagă în mormânt oseminte, are această funcţie, la Uniunea Scriitorilor este unul, S, unul care se ocupă de asemenea funeralii. Poate ar fi fost mai bine să se străduiască să aducă în ţară şi osemintele unor români cu care ne mândrim cu adevărat – George Enescu şi Constantin Brâncuşi.
Voi formula o concluzie şi voi spune că cei patru regi ai României au fost trei – Carol I şi Ferdinand.
Vă mulţumesc. (Aplauze.) {…}

Recentul exemplu polonez este o bună susţnere pentru reglementarea acestei probleme

Am asteptat sa se savarseasca inmormantarea presedintelui Poloniei si a sotiei sale, azi in Dumineca Femeilor Mironosite, devenita ziua Femeilor Crestine , ca sa-mi exprim o opinie privitoare la o controversa care de fapt nu ma priveste pe mine decat in plan filozofic, crestinesc si doar in acest sens si scriu cele ce urmeaza:

Ref la opinia lui Wajda, doresc sa arat de ce opinia bisericii depaseste pe cea a unui intelectual.
Se spune ca judecata asupra unui om nu se poate emite corect decat dupa disparitia acestuia, in sensul ca el, oricand, pana in ultima clipa a vietii poate adauga ceva chiar esential si care chiar sa schimbe judecata facuta aupra sa ignorand acea clipa.
Biserica poloneza stie ca si clipa mortii poate adauga si poate adauga enorm.
Astfel moartea lui Lech Kacinski, schimba complet in sensul hiperbolizarii, parametrii vietii dusa pana la moarte de acesta, o viata si asa deosebita, a unui luptator adevarat pentru Adevar si Dreptate.
Se poate privi moartea sa si ca dorinta divinitatii ca martirii Katinului sa ramana deplin in istoria umanitatii, fixati cat mai puternic si prin aceasta tragedie, care ca si moartea lor se poate numi un al doilea martiraj al Katinului, dar cu un sens deosebit, caci se pare ca lucrurile marete nu se pot realiza fara sacrificiul fie a unei sotii de Mester Mare, fie a altui sacrificiu la fel de edificator.
Consider ca pentru istoria poporului polonez, calea sa care a fost mai mereu cea a sacrificiului si a martirajului , este exact calea ce trebuie sa o strabata un popor cu adevarat iubit de Dumnezeu, care a facut sacrificiul maxim ptr salvarea celor pe care i-a creeat dupa chipul si asemanarea sa.
Ceremonia, solemnitatea, demnitatea, chiar, pot spune, maretia inmormantarii de azi este dovada vie ca nu Wajda a avut dreptate, ci Biserica in intelepciunea ei milenara.
Oricum eu am fost de acesta parere si in dezacord cu parererile intelectualiste de tip Wajda de la bun inceput.
Prevad in ani ce vin un viitor stralucit pentru natiunea poloneza.
Dumnezeu sa-i ajute si sa-i ocroteasca.