In ultimele zile, in cateva judete din tara, au fost imprastiate mai multe afise si flyere de culoare rosie, cu sigla PSD si poza mea. In acestea, se foloseste pozitia mea critica la adresa gruparii Hrebenciuc pentru a se induce ideea ca eu nu le recomand alegatorilor sa-l voteze pe candidatul PSD la alegerile prezidentiale. Vreau sa declar foarte ferm ca nu am absolut nici o legatura cu aceste materiale. Ele au fost create, produse si raspandite de reprezentantii adversarilor lui Mircea Geoana, care se lupta cu sanse sa intre in turul doi al alegerilor prezidentiale.
Somez echipele de campanie ale PDL si PNL sa inceteze aceste atacuri marsave, care nu fac cinste candidatilor lor. Nici nu vreau sa ma gandesc ca asemenea atacuri ticaloase ar putea veni din alta parte decat din afara PSD. Am spus-o si o repet cat se poate de clar: in alegerile prezidentiale il sprijin pe Mircea Geoana, candidatul Partidului Social Democrat.
Atac marsav al adversarilor PSD
Hrebenciuc minte cu nerusinare!
In loc sa se ocupe de campania candidatului PSD pentru prezidentiale, pe care, oficial, o conduce, sforarul sef Viorel Hrebenciuc s-a apucat sa toarne minciuni despre mine. In direct, la Realitatea TV, marele combinator m-a acuzat ca am tradat PSD pentru ca in alegerile parlamentare din 2008 n-as fi facut numaratoarea paralela a voturilor si ca, astfel, am permis PD-L sa fraudeze alegerile. O minciuna sfruntata, pe care numai un individ ca Hrebenciuc o poate spune cu atata nonsalanta. O minciuna care poate fi contrazisa de oricare dintre liderii din teritoriu, care stiu ca s-a facut numaratoarea paralela in fiecare judet in parte. O minciuna care poate fi demontata de oricare dintre membrii echipei de campanie din 2008, care stiu ca Hrebenciuc n-a trecut nici cinci minute pe la sediul de campanie ca sa se intereseze de mersul votarii. Era ocupat marele combinator ca sa-si aranjeze ploile pentru perioada de dupa alegeri.
Aceasta ultima minciuna a lui Hrebenciuc nu ma mai mira, cat ma ingrijoreaza. Nu ma mira, pentru ca minciuna a fost si ramane principala lui arma politica. Ma ingrijoreaza pentru ca ea arata ca sforarul sef nu e cu gandul la cum sa-l ajute pe Mircea Geoana sa castige alegerile, ci la cum sa faca sa-i fie lui bine dupa alegeri. Indiferent daca Mircea Geoana castiga sau nu. Preocuparea lui Hrebenciuc nu este sa-i aduca mai multe voturi candidatului PSD, ci sa se asigure ca, indiferent cine va castiga presedintia, eu si altii din partid, care stim bine de cate ori a sacrificat el interesul partidului pentru interesul personal, nu mai putem sa le spunem aceste adevaruri membrilor PSD.
Eu m-am ferit in aceasta campanie sa aduc in discutie subiecte care ar tulbura apele in partid. Hrebenciuc, insa, a facut si face tot posibilul sa creeze scandal. Si-a pus in permanenta portavocile sa ma atace, dar, disperat ca nu are succes, a hotarat sa iasa la atac el personal. Ii dau o veste proasta: sa nu mizeze pe aparenta mea lipsa de reactie. Nu mai e mult pana dupa alegeri.
Scrisoare catre pesedisti
Minciunile despre mine au depasit, in ultimele zile, orice limita. Indivizi care, prin simpla aparitie la tv, ii fac rau partidului isi permit sa arunce cu noroi peste activitatea mea ca membru PSD. Peste campaniile electorale pe care le-am condus si le-am castigat pentru partid. Indivizi care, cum deschid gura, mai scad cu cateva procente sansele candidatului PSD la alegerile prezidentiale spun despre mine ca sunt unealta PD-L. Ei, care au supus partidul grupului lor de interese, au tupeul sa spuna ca, daca ii atac pe ei, atac imaginea partidului.
Aflati in pana de strategii de campanie care sa-i mareasca sansele lui Mircea Geoana la alegeri, Hrebenciuc si grupul sau de interese cauta pe cineva pe care sa dea vina. Si m-au gasit pe mine. Asa ca si-au canalizat energiile ca sa raspandeasca ideea ca sunt ba omul lui Basescu, ba omul lui Oprescu. Ba, mai nou, ca sunt si omul lui Basescu, si al lui Oprescu, in acelasi timp, si ca fac jocurile acestora in detrimentul candidatulu PSD, Mircea Geoana. O minciuna atat de hilara incat ma face sa ma gandesc ca si lui Hrebenciuc poate sa-i dauneze o perioada prea lunga de timp petrecuta in preajma lui Vanghelie.
Eu nu sunt omul lui Basescu. Nici al lui Oprescu. Sunt pesedist si il voi sustine pe candidatul PSD la presedintie, chiar daca hrebenciucii se lupta din rasputeri sa ma dea afara din partid. Stiu ca grupul Hrebenciuc-Vanghelie nu reprezinta PSD. Cele intamplate intre alegerile locale si parlamentare din 2008, m-au facut sa inteleg ca hrebenciucii au o agenda proprie care nu tine cont de agenda partidului. Ceea ce a urmat dupa alegerile parlamentare, la negocierile pentru formarea guvernului cu PD-L, mi-a intarit aceasta convingere.
Fara sa tina cont ca interesul PSD era sa contribuie la o buna guvernare in vreme de criza pentru a le arata romanilor ca suntem un partid serios si responsabil, grupul Hrebenciuc-Vanghelie a avut un singur obiectiv major: sa ia Ministerul de Interne ca sa puna mana pe “doi s’un sfert”. N-a contat ca PSD putea sa dea tarii cel mai bun ministru de finante sau cel mai bun ministru al economiei. Ei doreau doar sa-si plaseze oamenii la Interne. Din cauza asta, partidul a trecut prin momente penibile, care i-au afectat mult imaginea: a schimbat, in numai doua luni, doi ministri de interne. Si a intrat in fundatura care, in final, a dus la retragerea de la guvernare.
Aceste lucruri le-am spus si le-am scris pe blog inca din februarie 2009. Inca de atunci, cand eram departe de alegerile prezidentiale, am vorbit despre grupul Hrebenciuc-Vanghelie si despre cat rau face acesta partidului. Am spus, inca de atunci, ce pericole ne pasc. Asa ca aiurerile pe care le-a spus Hrebenciuc deunazi, cum ca am preluat ideea cu grupul Hrebenciuc-Vanghelie de la PD-L si ca, in consecinta, sunt unealta PD-L, nu stau in picioare.
Nu sunt unealta nimanui, nu fac jocul altor partide si nu plec din partidul meu oricate sicane imi fac cei care vor sa transforme PSD intr-o anexa a grupului lor de interese. N-am lucrat si nu voi lucra niciodata impotriva intereselor partidului, asa cum fac cei care ma acuza astazi. Ii rog pe toti pesedistii care au semne de intrebare referitoare la pozitia mea sa considere aceste randuri drept o declaratie ferma, pe care n-o sa mi-o modific, indiferent care va fi contextul politic.
CUM VINE TREABA CU SANTAJUL
Vad ca aparitia mea, marti seara, la Realitatea TV a creat o valva neasteptata. In special ideea ca PSD s-a lasat santajat pentru a ramane la guvernare le-a placut foarte mult ziaristilor. Mai ales ca ea a fost intarita a doua zi si de presedintele partidului, Mircea Geoana. Iar faptul ca Mitrea si Geoana au cazut de acord pe o problema dupa ce au fost in dezacord luni de zile a sporit interesul mass-media.
N-am pomenit insa aceste lucruri pentru ca vreau sa retractez ceva sau sa-i critic pe ziaristi pentru ca nu m-au citat exact. N-am facut acest lucru niciodata, nu-l voi face nici de acum incolo. Pana la urma, este vina mea daca vorbele pe care le spun dau nastere la felurite interpretari. Pentru cei foarte curiosi, redau, totusi, cuvant cu cuvant, ce am spus in emisiune despre chestiunea cu santajul: “PSD avea de ales intre doua solutii, iesim de la guvernare si nu acceptam asumarea raspunderii sau ramanem la guvernare si acceptam calusul pus…S-a incercat la un moment dat sa se impuna un alt calendar, nu s-a acceptat. Din moment ce am decis sa ramanem la guvernare cu orice pret, din motive pe care le putem discuta o mie de ani, sigur ca s-a acceptat, pana la urma, un santaj al adoptarii prin asumare.”
Si pentru ca vorbele spuse in emisiune nu au reusit sa exprime in totalitate parerea mea despre pozitia PSD fata de asumarea raspunderii guvernului pe cele trei pachete de legi, fac urmatoarele precizari: n-am pomenit de chestiunea cu santajul ca sa justific in vreun fel pozitia PSD. Pana la urma, cand accepti santajul, nu esti mai putin condamnabil decat atunci cand il folosesti ca sa obtii ceva. Sa nu facem pe sfintii, atat noi, cat si celelalte partide stim ca santajul politic s-a folosit si inca se foloseste cu succes atat in Romania, cat si in alte tari, cu democratii mai avansate. Asta este politica, o afacere de multe ori murdara. Ceea ce am vrut eu sa intaresc in emisiune a fost ideea ca daca accepti un anume joc politic trebuie sa ti-l asumi barbateste, nu sa te vaiti dupa aceea ca n-ai avut ce face. Ai avut ce face, puteai sa accepti sau sa nu accepti. Ai evaluat toate consecintele si ai luat o decizie. Fii barbat si asumati-o.
De ce a ajuns PSD in aceasta situatie neplacuta ? La intrebarea asta va trebui sa raspundem cu totii, in fata membrilor nostri de partid.
Acuz!
Legea salarizarii unice a bugetarilor a reusit sa incaiere pe toata lumea cu toata lumea. Magistrati, medici, profesori, politisti, militari, toti au ceva de impartit unul cu altul. S-a ajuns la discutii interminabile despre care profesie este mai importanta, despre cine munceste mai mult sau are raspundere mai mare. Un haos pe care noi, politicienii, l-am creat.
De aceea, eu acuz astazi intreaga clasa politica, din care, da, fac si eu parte, de lipsa de viziune si de lipsa de curaj. Si spun ca nu vom iesi niciodata din fundatura in care am intrat fara sa hotaram cum trebuie sa arate viitorul Romaniei si fara sa avem curajul sa punem in practica aceasta viziune. Nu putem sa punem ordine in haosul creat in cea mai mare parte chiar de noi fara sa stim incotro ne indreptam.
Cat timp tara lupta sa intre in NATO si in UE, aveam, cat de cat, o directie. Astazi, suntem buimaci si preocupati doar de cum sa scapam, fiecare personal, de criza. Stiu ca multi dintre colegii mei politicieni vor sari ca arsi, ma vor contrazice vehement si vor incerca sa enumere cate au facut ei pentru tara. Da, domnilor, si eu pot sa ma ascund in spatele unor realizari personale. Dar am ajuns sa-mi fie rusine sa tot spun ca in mandatul meu de ministru s-a construit singura autostrada de la Ceausescu incoace.
Astazi, nu suntem in stare sa definim si sa proiectam ce fel de tara vrem pentru copiii nostri. Ii vrem mai bine pregatiti si educati ? In functie de asta, ce loc vor avea profesorii in grila unica de salarizare ? Cum trebuie sa arate sistemul de educatie ? Ce profesii vor avea viitor ? Cum vrem sa functioneze sanatatea ? Dar justitia ? Dar politia ? Dar administratia publica ? Sigur ca raspunsurile la aceste intrebari vor fi dureroase pentru unii. Dar vor fi datatoare de sperante pentru o tara intreaga.
Noi, politicienii, ar trebui sa fim ca managerii unei mari companii, numita Romania. Trebuie sa avem tinte de atins, strategii, plan de afaceri si sa fim trasi la raspundere pentru esecuri. Din pacate, acum, tara este ca o intreprindere de stat din perioada de imediat dupa revolutie. Nimeni nu se gandeste la viitorul ei, la ce trebuie facut ca sa fie salvata.
Noi, “managerii”, ne caznim doar sa o mai tinem in viata asa cum este, ca sa ne conservam posturile de sefi si privilegiile. Vestea proasta, stimati colegi politicieni, este ca, daca atunci cand bagi in faliment o companie, te gandesti ca poti sa te duci sa lucrezi la alta, in cazul in care falimentam Romania, cale de scapare nu exista.
Lipsa cronica de curaj a actualei clase politice poate baga tara in faliment. Nu numai economic, ci si politic si moral.
Uitati-va cum tratam aceasta lege a salarizarii unice. Pentru un pumn de voturi invartim coeficientii aia de ii ia naiba.
De fapt, de o sa ne ia naiba pe toti !
Clasa politica da examen la “Spiru Haret”
Scandalul “Spiru Haret” a aratat inca o data ca noi, clasa politica actuala, nu putem sa ne ridicam la nivelul vremurilor pe care le traim. Ca nu putem sau nu vrem sa luam decizii importante, daca ele ne costa voturi. Nu conteaza cat de mult pot contribui solutiile respective la insanatosirea societatii noastre grav bolnave, ci conteaza daca aceia care sunt nemultumiti de solutiile respective sunt multi sau putini, daca sunt slabi sau puternici, daca ies la vot sau nu ies la vot.
Cazul “Spiru Haret” putea sa fie unul extrem de simplu daca marii barbati politici ai tarii lasau o femeie sa-si duca pana la capat treaba inceputa si nu sareau s-o trimita metaforic la cratita, fie prin interventii televizate, fie prin sedinte de partid. Dar in capul politicienilor a incoltit imediat ideea ca miile de studenti nefericiti pentru ca li se anuleaza diplomele vor fi un electorat mult mai motivat sa iasa la vot decat restul populatiei, care e mai preocupata acum de salarii si locuri de munca decat de ce se intampla la “Spiru Haret”.
Si, pana la urma, ce se intampla la “Spiru Haret”? Ministrul a constatat ca se dau exagerat de multe diplome, ca e a doua universitate din lume ca numar de absolventi si ca multi dintre acesti absolventi au terminat, de fapt, facultati neacreditate. Adica facultati pentru care ministerul nu garanteaza ca au fost capabile sa scoata specialisti in domeniile respective. Cu alte cuvinte, daca un absolvent al unei astfel de facultati ar avea pe mana, ca inginer sau doctor, vietile unor cetateni, Dumnezeu cu mila.
In cazul “Spiru Haret”, absolventii sunt de trei categorii. Sunt, in primul rand, absolventii facultatilor acreditate, care nu au nici o problema, facultatile si diplomele lor sunt recunoscute de minister, si, drept urmare prezinta aceleasi garantii ca oricare absolvent de facultate acreditata din Romania, de stat sau particulara. Apoi sunt absolventii facultatilor neacreditate care au invatat si si-au dat examenele, dar si absolventi ai facultatilor neacreditate despre care nu se stie daca au dat pe la vreun examen. Pentru aceste ultime doua categorii a cerut ministrul Ecaterina Andronescu, pana sa fie bagata in sedinte, repetarea examenului de licenta. Cei care au invatat si si-au dat examenele pe bune au tot dreptul sa fie nemultumiti, dar nu si speriati. Ei au invatat, deci, teoretic, n-ar trebui sa se teama de un nou examen. Cei care n-au dat examenul pe bune sunt, evident, cei mai nervosi, speriati si, prin urmare, motivati sa-i voteze pe salvatorii lor.
Un lucru trebuie sa fie clar aici: cine a absolvit o facultate neacreditata si-a asumat riscurile de rigoare. Daca au fost pacaliti de cei de la facultate ii pot da in judecata, dar nu pot pretinde ca masura reparatorie recunoasterea diplomei. Taxele mai mici decat la alte facultati nu le-au dat de gandit? Cand vreau sa cumpar un lucru si acesta este mai ieftin decat valoarea lui de piata nu ma gandesc ce defectiuni ar purea ascunde?… Oricum, statul poate fi acuzat ca a tolerat existenta acestor facultati si, din acest motiv, acordarea sansei de a da din nou examenul este corecta. Dar in nici un caz nu pot fi lasate lucrurile asa cum sunt. Asta daca ne pasa de lege in Romania, de existenta unor reguli, a unor principii si de milioanele de romani care le respecta. Daca noi, politicienii, de dragul unor voturi, le aratam oamenilor corecti ca legile, regulile si principiile nu conteaza, suntem principalii raspunzatori de distrugerea credibilitatii statului roman si a viitorului Romaniei.
Grupul Hrebenciuc loveste cu dosare
De cateva luni de zile stiu ca anumiti procurori din DNA se dau peste cap ca sa-mi fabrice noi dosare. Mai exact, din clipa in care am inceput sa scriu pe blog despre adevaratii lor sefi, adunati in grupul al carui exponent este Viorel Hrebenciuc, si de cand am anuntat ca vreau sa candidez la sefia PSD. In prima faza, membrii grupului mi-au trimis mesaje ca sa ma convinga sa renunt, apoi, cand au vazut ca nu renunt, au trecut la amenintari. Hrebenciuc a fost primul, spunand la o emisiune tv ca n-ar vrea sa fie in pielea mea. L-a urmat, din pacate, Mircea Geoana, care a precizat, in fata ziaristilor, ca o sa am probleme. Am spus “din pacate”, pentru ca, desi a pornit ca un lider care parea sa fie dedicat partidului si social democratiei, Geoana a ajuns sa fie captivul grupului Hrebenciuc.
Din cine e format acest grup? Multa lume vorbeste despre el, dar toti se feresc s-o spuna public. Grupul Hrebenciuc a aparut imediat dupa Revolutie si este format din fosti securisti, oameni ai fostelor servicii secrete cu puternice conexiuni in lumea politica, in lumea interlopa, in politie, in magistratura si in lumea afacerilor. Scopul grupului? Sa influenteze institutiile statului roman, sa controleze puterea si sa faca bani. In timp, datorita schimbarilor provocate de intrarea Romaniei in NATO si in UE, influenta grupului a mai scazut. Dar de disparut n-a disparut. Iar acum, profitand de criza economica, duce o batalie pe viata si pe moarte ca sa-si recapete influenta asupra statului roman. Nu-mi place sa ma joc cu vorbele, dar aceasta este situatia la ora actuala.
Eu, cum spuneam, sunt una dintre tintele lor preferate de cand am inceput sa vorbesc despre ei si mi-am anuntat candidatura la presedintia PSD. Stiam de atunci ce va urma. Acei procurori controlati de grupul Hrebenciuc s-au pus pe treaba. Si pentru ca demisia mea din parlamentul trecut i-a incurcat foarte mult, au inceput sa fabrice noi dosare. Dosare care au ca scop nu atat trimiterea mea in judecata, cat haituirea mea si distrugerea imaginii mele publice. Ceea ce se intampla in aceste zile este dovada clara a acestui fapt. Cand a izbucnit scandalul cu arestarea lui Necolaiciuc in Statele Unite, stiam ce o sa urmeze. S-a incercat pe toate caile legarea imaginii mele de “raul” zilei. Iar cum asta le-a reusit doar partial, pentru ca am iesit public si am explicat clar ca n-am legatura cu presupusele fapte ilegale ale lui Necolaiciuc, Hrebenciuc si grupul lui au trecut la etapa a doua: legarea mea de dosarele fostului sef de la CFR Infrastructura.
Nu conteaza daca sunt sau nu invinuit de ceva, important este sa se scrie in presa ca Mitrea e cercetat in dosarele lui Necolaiciuc. Procurorii controlati de grupul Hrebenciuc, pe care am ajuns sa-i cunosc foarte bine, au trecut si ei la treaba: au deschis un nou dosar (si probabil vor mai deschide atatea cate este nevoie) si au avut grija sa scape informatia in presa. Bineinteles ca vor spune ca fac aceste cercetari de mult si nu vor da nici un raspuns la intrebarea de ce taman acum au iesit cu ele pe piata. Iar asta nu va fi tot. Pentru ca nu ma potolesc si continuu sa-i atac pe Hrebenciuc si grupul lui, cam prin septembrie, vor cere Parlamentului avizul pentru o noua cercetare penala a mea. Ca sa-mi faca imaginea franjuri si sa faca uitat faptul ca anul trecut am demisionat din Parlament ca sa pot fi cercetat, tot intr-un dosar politic, ajuns, intre timp, in fata instantei.
In paralel cu aceste lucraturi, Hrebenciuc & co. vor lupta si sa ma dea afara din PSD. Deja au trecut la intimidarea tuturor celor apropiati mie, pentru a ma lipsi de sprijinul acestora. Ca e vorba de Madalin Voicu, Eugen Nicolicea, Marian Oprisan, Florin Iordache sau Radu Mazare, toti au fost luati in colimator si vanduti presei ca baieti rai, cu probleme. Pe Marian si pe Radu ii vor hartui nitel si cu magistratii pe care grupul Hrebenciuc ii controleaza, lasandu-i sa creada ca problemele le vin, de fapt, din alta parte. Vestea proasta pe care le-o dau, insa, lui Hrebenciuc si grupului sau este ca sunt pregatit pentru toate atacurile lor si ca nu ma las.
Grupul Hrebenciuc da acum batalia finala pentru a pune mana definitiv pe Partidul Social Democrat. Pe Ion Iliescu, omul care le tinea influenta departe de varful partidului, l-au marginalizat, ba chiar imi amintesc ca, la un moment dat, au pus problema excluderii lui din partid. Oamenii apropiati lui Ion Iliescu au fost indepartati unul cate unul din functii. Dintre cei ramasi, Marian Saniuta si Vasile Ion sunt primii pe lista neagra a lui Hrebenciuc. Adrian Nastase, fie ca ii place sa creada sau nu, este si el victima a grupului Hrebenciuc. Cateva din dosarele sale sunt opera procurorilor controlati de acest grup. Iar dorinta lui Adrian de a candida la presedintia PSD a determinat repunerea pe tapet a scandalului “dosarul lui Nastase blocat de Parlament”. Hrebenciuc stie foarte bine de ce cazul Nastase a fost amanat pentru la toamna, cand va fi prezentat drept motivul pentru care Romania nu va primi bani de la UE. Cat il priveste pe Mircea Geoana, nu mai redeschid subiectul. Pentru a nu scadea sansele candidatului partidului meu la alegerile prezidentiale din toamna nu pomenesc acum de ce Geoana a ajuns prizonierul grupului Hrebenciuc.
Criza poate matura actuala clasa politica!
Criza economica nu se combate cu injuraturi, ci cu masuri nepopulare. Efectele crizei asupra populatiei vor fi mai mari sau mai mici nu in functie de cat de tare ne tragem noi, politicienii, palme pe ascuns sau la vedere, ci de cat de mult curaj avem sa luam niste decizii dure. Si de cat de mult curaj avem ca aceste decizii sa-i atinga, in mod democratic, pe toti. Nu trebuie sa existe favorizati ai crizei economice. Asta daca vrem ca tara sa nu se afunde intr-o criza sociala cu efecte greu de anticipat.
Concret, nu avem foarte multe optiuni in fata. Poate aveam daca incepeam sa luam masuri inca din toamna anului trecut, cand stiam ca vine criza, dar nu voiam sa credem. Acum, situatia n-are prea multe rezolvari. Trebuie sa reducem cheltuielile cat se poate de mult si sa incercam sa adunam cat mai multe venituri. Toate aceste masuri vor fi intampinate cu huiduieli, dar nu avem ce face. Rau oricum ne va fi. Nu putem decat sa-l amanam pana cand va deveni si mai rau.
Politicienii trebuie sa aiba curaj si sa atace odata cheltuielile bugetare. Mai devreme sau mai tarziu, oricum se va ajunge la restrangeri de personal si la micsorari de salarii. Companiile private le-au facut de mult. Ori, banii bugetarilor vin tocmai de la aceste companii. Daca vom continua asa, vom ajunge cu siguranta la fundul sacului. Reducem acum salariile, pensiile nesimtite si personalul peste tot unde este posibil, vom putea sa-i platim pe bugetarii de care tara are nevoie si pe pensionari. Nu le reducem, vom avea probleme mari cu pensiile si cu salariile tuturor bugetarilor. Trebuie sa intelegem acest lucru simplu. Si noi, politicienii, si sindicatele, si salariatii din sectorul bugetar.
Ori facem niste reduceri cu cap (pe care ar fi trebuit sa le facem si in conditii normale, data fiind umflarea absolut haotica a schemelor de personal in diferite sectoare bugetare), ori ne prabusim toti. Sa ne gandim cum vrem sa arate si sa functioneze statul roman, sa ne stabilim prioritatile pentru urmatorii douazeci de ani si sa operam in consecinta. In prima faza, vrem sa intarim educatia, siguranta cetateanului sau protectia sanatatii? Noi, politicienii, trebuie sa raspundem la intrebarea asta si sa luam decizii. Bineinteles ca si profesorii, si politistii, si magistratii, si medicii sunt foarte importanti. Dar in situatii de criza trebuie sa ne fixam prioritati, pentru ca nu putem sa le rezolvam pe toate deodata. Sigur ca vor fi unii nemultumiti, dar trebuie sa salvam tara.
Iar noi, politicienii, trebuie sa ne calcam pe suflet si sa desfiintam odata toate posturile create pentru apropiati, prieteni, rude de gradul unu sau zece, sa reducem salariile si pensiile nesimtite, create special cam pentru aceiasi indivizi.
Cat priveste cresterea veniturilor, aici nu sunt prea multe de discutat. Orice taxe noi vom inventa (vezi impozitul forfetar) nu vom face decat sa cream alte dezechilibre si alte metode de fentat legea. Eu cred ca singura solutie sanatoasa este cresterea TVA cu doua, trei procente, dublata de reducerea numarului de taxe platite de cetateni, taxe care sporesc birocratia, dar nu aduc mare lucru la bugetul de stat.
Apoi, daca tot vorbim de solidaritate in vreme de criza, trebuie sa introducem o taxa pe bogatie, asa cum exista si in Franta, de exemplu. Fie ca ii spunem asa, sau ii spunem altfel, taxa respectiva instituie un lucru simplu: cei care au case mai mari si mai multe sau masini mai luxoase si mai multe trebuie sa plateasca statului mai mult decat cei care traiesc decent.
Reducerea cheltuielilor cu salariile bugetarilor (prin reduceri de personal sau/si reduceri de lefuri), cresterea TVA, reducerea drastica a numarului de taxe inutile, introducerea taxei pe bogatie sunt masurile pe care eu cred ca trebuie sa le luam rapid. Noi, politicienii, trebuie sa avem curajul s-o facem, dar si vointa de a incepe chiar noi sa dam exemplu. Daca n-o vom face, despre actuala clasa politica se va vorbi numai la trecut.
Lasati ministrii PSD sa lucreze!
Inca de la instalarea actualului guvern, atunci cand nu-si plaseaza acolitii in functii sau nu-i ameninta pe oamenii din jurul meu, grupul de interese reprezentat de Viorel Hrebenciuc are o preocupare extrem de periculoasa pentru partid: hartuirea ministrilor PSD.
Primii tavaliti au fost cei numiti de partid in functia de ministru de interne: pe Gabi Oprea l-au dat afara, iar Liviu Dragnea a fost nevoit sa-si dea demisia. Apoi, le-au trimis mesaje prin presa lui Cristi Diaconescu si Ecaterinei Andronescu cum ca ar fi pasibili de schimbarea din functie. Si totul a culminat cu urecherea in bloc a ministrilor PSD care au participat la o sedinta de guvern la care a fost prezent si presedintele tarii. Cu un spor de corectie pentru Dan Nica, pentru ca nu i-a anuntat pe ei ceea ce si el aflase cu cinci minute inainte sa se intample: ca vine Basescu!
Ministrii, oameni in toata firea, au fost certati fiindca nu si-au anuntat sefii imediat ce s-au trezit cu Basescu peste ei, in sedinta. Au fost apostrofati pentru ca nu s-au repezit la telefoanele mobile si n-au inceput sa trimita disperati sms-uri de sub masa cu intrebarea cheie “ce sa facem?”. Si daca ar fi facut-o, ce raspuns ar fi primit? Si, mai ales, in cat timp? Pentru ca ar fi durat ceva vreme pana cand grupul Hrebenciuc s-ar fi reunit ca sa decida ce sa le raspunda.
Sa zicem, totusi, ca ar fi primit mesajul sa paraseasca sala. Ce imagine ar fi avut partidul dupa asemenea fapta, cand s-ar fi spus ca ministrii PSD boicoteaza lucrarile guvernului? Credeti ca populatia, din ce in ce mai lovita de criza economica, ar fi avut rabdarea sa ii explicam noi ca Basescu e rau, pentru ca se duce la sedintele guvernului, si ca noi suntem buni, pentru ca plecam de la sedintele guvernului?
Asemenea atitudine nu face deloc bine partidului. Imaginea unor ministri apostrofati pentru ca n-au trimis sms-uri este total opusa imaginii pe care noi, pesedistii ne-o dorim: aceea de partid responsabil, cu ministri puternici, capabili sa rezolve problemele grave pe care ni le aduce criza economica. Ce autoritate mai pot avea ministrii nostri in fata ministrilor PD-L sau a lui Traian Basescu cand noi ii certam pentru ca nu si-au sunat sefii in cinci minute? Iar daca toate discutiile astea ar fi fost cunoscute numai in partid, tot n-ar fi fost atat de rau. Dar ele au fost date in presa, ca sa arate unii cat de sefi sunt ei in PSD.
In incheiere, vreau sa spun ceva si despre jocul lui Traian Basescu. Este clar ca toate miscarile sale sunt parte a unei strategii politice si a unui plan de campanie electorala. Iar cea mai mare bucurie pe care i-o pot face adversarii sai politici este sa intre in jocul sau. Sa tipe ori de cate ori are el nevoie, pentru a stabili singur agenda publica. Este exact ceea ce fac acum marii “strategi” din grupul de interese reprezentat de Hrebenciuc.
Curajul lui Mitrea nu a ajuns la final!
Nu mi-a placut niciodata sa fac un caz iesit din comun din anchetarea mea de catre DNA si din procesul meu de la Inalta Curte. Prin urmare nu as fi scris acest text daca intr-un ziar aparut miercuri, 3 iunie, nu as fi citit un titlu care m-a dezamagit. Pentru ca este tendentios si jignitor. “Curajul lui Mitrea a ajuns la final”, spune titlul respectiv, facand referire la faptul ca avocatii mei incearca sa intoarca dosarul la DNA pentru ca eu sa beneficiez din nou de imunitate parlamentara si sa nu pot fi anchetat. Asta dupa ce mi-am dat demisia din Parlamentul trecut tocmai pentru a lasa DNA sa-si faca treaba.
Si atunci niste “prieteni” s-au grabit sa spuna ca demisia mea este frectie la picior de lemn, ca oricum voi iesi din nou parlamentar si voi beneficia din nou de imunitate. Fara sa faca minimul efort sa se documenteze si sa afle ca noua imunitate nu putea afecta o ancheta deja inceputa. Dovada ca au fost rauvoitori este clara: ancheta a continuat si am fost trimis in judecata.
Acum, aceiasi “prieteni” sunt absolut convinsi ca demersurile avocatilor mei au un singur scop: ca eu sa beneficiez din nou de imunitate. De aceea vreau sa-i linistesc si sa le spun sa fie siguri de un lucru: curajul lui Mitrea nu a ajuns la final. Nu m-am ascuns si nu ma voi ascunde niciodata in spatele imunitatii parlamentare. Vreau ca procesul sa continue si sa se termine.
